Valeriu DULGHERU: Cine vor fi vinovați de pierderea alegerilor de către eurounioniști?

Clasa conducătorilor noștri politici face tot ce-i stă în putință ca să-și prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambițiile pe care și le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Și nu în aceste câteva miliarde risipite și câteva mii de conștiințe ucise stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înțeleg să se resemneze”.

(Mircea Eliade. ZiarulVremea”, nr. 505, 19 septembrie 1937)

 

Cât de actuale sunt îngrijorările marelui filozof M. Eliade. Nu am progresat la acest capitol nici cu un dram în cei peste 80 de ani. Într-adevăr, problema poate mai mult nu e în miliardele furate ci în corupția morală, la care este supus 24 din 24 de ore bietul român basarabean debusolat de-a binelea de imperiul mediatic străin lui. Cum poți altfel să explici fenomenul Șorhei care a deformat atât de mult caracterul orheianului (și nu numai!), altă dată aflat în avangarda Mișcării de Eliberare Națională. Această propagandă de tip ghoebelsovist, această avalanșă de minciuni turnată seară de seară de pe ecranele puzderiei de televiziuni ale lui Plahotniuc, Dodon și Șor și rusești, dar cu părere de rău și de la Moldova 1, ProTV (să înțeleg că nu e nimic personal, doar bussines!) acționează ca picătura chinezească. La postul de televiziune „Rossia”, nemaivorbind de televiziunile care aparțin trinomului, la fiecare pauza de reclamă se transmite blocul de clipuri electorale ale celor trei: cât de „bune sunt drumurile în Moldova” făcute de democrați, pentru care contează „faptele nu vorbele”;  cât e de „logic să votezi steaua roșie socialistă”; despre raiul lui Șor construit la Orhei. Și nici un cuvânt despre ceilalți concurenți electorali parcă nici n-ar exista.

Fapte nu vorbe” este sloganul democraților scris pe avalanșa de panouri electorale (care costă mii de pensii ale dumitale moș Ion (nu ale lor, că pe ale lor sau stăruit să și le facă mari), cu care este împânzită capitala și întreaga Republică, auzit de pe ecranele televiziunilor și undele radio. Știți, m-au convins. Sunt pe deplin de acord că democrații sunt adepți ai faptelor nu vorbelor: „Miliardul furat” este un fapt? Da!; „Neîntoarcerea miliardului” este un fapt? Da, prin refuzul de publicare a Raportului Kroll II  „ca să nu lezăm onoarea celor peste 90% nevinovați (așa ne-a spus premierul) incluși în raport”. Șor este un hoț” este un fapt demonstrat în prima instanță, confirmat și de el însuși. „Spălarea” hoțului Șor de către Plahotniuc este un fapt împlinit. În loc să stea la dubă Plahotniuc l-a făcut primar de Orhei, mare „mecenat” prin  seria de așa numite „magazine sociale”, făcându-l practic unic „salvator al nației moldovenești” de la sărăcie. De fapt, Plahotniuc îi permite lui Șor să cheltuiască miliardele furate la stânga și la dreapta. Când va veni momentul să le întoarcă (dacă va veni!) nu va mai avea ce întoarce.

În realitate toate aceste „fapte” sunt niște falsuri crase. „Drumuri pentru Moldova”, „prima casă” sunt praf electoral aruncat în ochii alegătorilor pentru ai orbi. Democrații mai declară ca au fost reparate și construite peste 1800 de școli și grădinițe. Fals. Prin grantul de 100 mln Eur donat de România au fost reparate și construite 1189 de grădinițe și școli. De unde s-au mai luat cele 1800 de școli și grădinițe reparate de democrați. Conform statisticii în Republica Moldova actualmente există 65 orașe şi 1614 comune şi sate. Multe din aceste sate nu au școli (în rezultatelor ultimelor reforme generate de lipsa copiilor!) și nici grădinițe.

 „Vom vota steaua roșie socialistă. E logic” trâmbițează Dodon și Valeții lui. Chiar au dat-o în bară cu acest slogan. E cel mai alogic. Votând steaua roșie votezi satana. Această stea adusă pe vârfurile baionetelor a înlocuit crucea! Cei cu steaua roșie în frunte i-au deportat, împușcat, lichidat prin genocidul din  1946-47 pe părinții și bunicii noștri (inclusiv, ai tovărășiilor lor Greceanîi și Diacov – acesta este chiar alogic cu totul), au distrus și închis bisericile, iau băgat în robia colhoznică.  Deunăzi pseudo-președintelui Dodon (dar și asistentei sale bășcăniței Vlah) iar îi curgeau mucii la Moscova. Sosit de acolo ne-a fericit cu un nou mare succes: de la 1 ianuarie 2019 produsele moldovenești vor fi scutite de taxe vamale, dar doar până după alegeri. Să-l întrebăm pe acest mancurt Dodon cum o va face dacă la 29 decembrie 2018 prin decretul lui Medvedev (la porunca lui Putin!) vama rusească a fost închisă pentru toate produsele din Ucraina și cele tranzitate prin Ucraina. Din care mare dragoste față de ruși, dar și de noi, ucrainenii ar crea acest coridor de tranzit. Nu există nicio logică. Minciuni electorale (la acestea Dodon este campion). Că moș Ion va înțelege că toate acestea au fost o minciună îndată după alegeri va fi un fapt, dar trenul electoral va fi plecat.

Și hoțul Șor nu rămâne în urmă. În ultimul timp a devenit o vedetă pe toate televiziunile. „Pensionarii merită mai mult”. Aici chiar îi dau perfectă dreptate. Din miliardele furate ar putea fi dublată pensia de o mie de lei a lui moș Ion pentru câțiva ani. O merită pe deplin cei care și-au stricat sănătatea pentru construirea „raiului colhoznico-comunist” – o trăsnită idee născută în mintea mentorilor bolnavi mintal a acestor trei. Noi ne umplem de oftigă la auzul acestor baliverne, care prind la unii creduli, iar ei sub paravanul acestei campanii electorale își fac trebuirile personale. Mai țineți minte scandaloasa lege privind „vânzarea” cetățeniei investitorilor străini, prezentată de democrați și socialiști drept unică cale de a aduce învestiții în Republica Moldova. Iată ca au apărut și primele nume. Cine credeți că este acest mult așteptat investitor? Nimeni alta decât ,,Sara Livovna Manaximova” (pseudonimul Jasmin) care din întâmplare este soția lui Șor. Dar nu vine de una singură. Ca și ocupanții sovietici de altădată vin cu cățel și purcel: tatăl (Lev Iakovlevich Manaximov), mama (Margarita) și fratele (Anatolii). Iar cei câte 100000 de Euro (plată pentru cetățenie) de unde-i vor lua? Evident de la Șor, adică din miliardul furat de la noi. Bună investiție, n-ai ce spune! Să fim siguri că și celelalte investiții vor fi la fel.

Și noi, cei mulți, dar…(vorba lui Lăpușneanu!) ce facem? Ne batem înde noi ca proștii câte 4-5 eurounioniști pe o circumscripție, iar hoții își rezolvă problemele personale. Să luăm lista națională. S-au înregistrat tocmai 15 partide, printre care tocmai 7 eurounioniste. Aproape jumătate se vor bate pentru împărțirea a maxim 30-40% din electorat, iar dușmanii Neamului se vor simți de unii singuri confortabil pe segmentele lor. Pe unele circumscripții uninominale lucrurile nu stau mai bine. De ex. pe circumscripția nr. 15 (Călărași) se vor bate între ei 3 eurounioniști: I. Munteanu (ACUM), Iu. Chirinciuc (PL) și I. Leașcenco (independent), creându-i șanse reale candidatului PDM N. Ciubuc. Pe circumscripțiile: nr. 18 (Orhei) – V. Munteanu (ACUM, ex. PL) și D. Zghibarta (PL), creându-i șanse reale lui I. Șor; nr. 19 (Ivancea) – M. Cușnir (ACUM), R. Boțan (PL) și V. Marinuța (PVE, ex. PL); nr. 20 (Strășeni) – I. Grosu (ACUM), N. Malai (PL) și E. Blanovschi (PNL),  contracandidatul nr. 1 al tuturor fiind P. Filip; nr. 21 (Criuleni) – L. Carp (ACUM) și Gh. Ojog (PL), împreună ar avea șanse să-i bată pe candidații PDM și PSRM; nr. 23 (Ialoveni) cu candidatul PDM              M. Babuc se vor bate fiecare în parte tocmai 4 eurounioniști (L. Vovc, ACUM; A. Ursu (PPDA), D. Nicoară (PNL) și V. Tabunșcic (PL)); nr. 23 (Chișinău, 1) – V. Grădineanu (ACUM) și O. Rățoi (PL); nr. 25 (Chișinău-3) – I. Grigoriu (ACUM) și C. Fusu (PL); nr. 26 (Chișinău-4) – V. Bilețchi (PL), Iu. Reniță (ACUM) și D. Manole (PVE); nr. 27 (Chișinău-5) – V. Bolea (ACUM) și I, Casian (PL); nr. 28 (Chișinău-6) – A. Sliusari (ACUM), I. Ciobanu (PL), creându-i șanse reale socialistului V. Batrâncea (da acel care ne-a rupt harta!); nr. 29 (Chișinău-7) – R. Verbițchi (ACUM) și D. Jelescu (PL), ajutându-l pe socialistul A. Lebedinschi; nr. 30 (Chișinău-8) – D. Perciun (ACUM), V. Herța (PL), V. Lesnic (PNL), V. Fotescu (PVE), V. Dolganiuc (independent, ex. PPPDA), în total 4 eurounioniști din 14, care se vor lupta între ei pentru a-l aduce în fotoliu pe democratul Nae-Simion Pleșca (ce nume frumos românesc dar ce umplutură hidoasă; nr. 31 (Chișinău-9) – L. Nicolaescu-Onofrei (ACUM), I. Crețu (PL), IU. Deleu (PNL) se vor lupta între ei pentru ai aduce pe socialistul Gr.Novac sau PDM-istul C. Gaburici (da, acel cu diplomele false!); nr. 32 (Chișinău-10) – D. Chirtoacă (PL) și M. Popșoi (ACUM) se vor bate înde ei pentru a o aduce în parlament pe PDM-sta N. Costiuc; nr. 33 (Chișinău-11) – A. Năstase (ACUM), care va trebui să se lupte cu clona A. Nastas și doi eurounioniști C. Vieru și B. Volosatîi, totul făcut pentru a-l aduce pe controversatul analfabet PDM-ist C. Țuțu. La ce s-au gândit ultimii doi când și-au înaintat candidaturile; nr. 35 (Căușeni) – A. Gămurari (ACUM) care se va bate cu încă trei euronioniști (Z. Bolboceanu (PPDA), N. Ermurache (PL) și I. Calmâc (PNL); nr. 38 (Hâncești) – Gr. Cobzac (ACUM) se va bate cu alți doi eurounioniști (S. Ioniță (PNL) și M. Șura (PL) pentru a-l aduce pe PDM-stul A. Botnari; nr. 39 (Sărata Galbenă) – Ch. Moțpan (ACUM) și S. Roșca (PL); nr. 40 (Cimișlia) – D. Manole (ACUM) se va bate cu unionistul primar (prima autoritate municipală semnatară a Declarației de Unire cu România) Gh. Răileanu, asigurându-i loc în parlament veșnicului parlamentar D. Diacov; nr. 42 (Cantemir) – C. Boeștean (ACUM) se va bate cu E. Damașcan (PL) și maestrul N. Botgros (independent) pentru a-i asigura șanse reale socialistului V. Țurcan; nr. 43 (Cahul) – S. Tutovan (ACUM) cu Șt. Secăreanu (PL) și independentul I. Groza se vor bate între ei pentru victoria socialistului Osadcenco; nr. 47 (Camenca, Râbnița, Dubăsari) – stimata profesoară E. Cercavschi (ACUM) se va bate cu A. Mocreac (PNL); nr. 48 (Slobozia, Tiraspol, Tighina) – I. Iovcev (ACUM) cu mai mulți independenți. Cu totul alogică este îmbulzeala pe circumscripția nr. 50 (Vest), unde sunt tocmai 14 candidați, dintre care vreo 10 eurounioniști. M. Sandu (ACUM) se va lupta cu eurounioniștii Gh. Furdui (PNL), V. Calmațui (PL) N. Iațco (PVE) și cu alți 6 eurounioniști independenți! Aceeași situație este și pe circumscripția nr. 51 (SUA, Canada), în total 14 candidați, unde D. Alaiba (ACUM) se va lupta cu vreo 8 eurounioniști independenți.

Ce e cu această debandadă care nu se explică nici printr-o logică? Se pare că candidații de pe dreapta-centru dreapta nu cunosc defel proverbul românesc „Când doi se bat al treilea câștigă”. Dar când se bat între ei cinci? O prestanță sub orice nivel a avut la una din televiziuni D. Chirtoacă. Cu câtă satisfacție prezenta el plicurile cu compromat (tocmai așa făcea în vară și candidata PNL A. Can și unde a ajuns cu cele 0,17% luate?) pentru Plahotniuc, Dodon, Șor și al Țopilor. E la mintea cucoșului că atunci când ești slab nu te bați cu toată lumea fiindcă nu ai nicio șansa de succes. Trebuie să te bați cu fiecare în parte, asigurându-ți aliați. Ceea ce face D. Chirtoacă este o pură răzbunare a lui pe ACUM pentru „eșecul” aderării la bloc, dar pătimim noi toți. Vina pentru acest eșec este în mare parte a lui D. Chirtoacă. Dacă ar fi fost ales președinte al PL măcar în septembrie și dacă lăsa capul în jos și aduna toate așchiile liberale plecate din cauza unchiului său M. Ghimpu avea suficient timp și argumente pentru a discuta condiții optime de aderare la blocul ACUM. Ce a făcut D. Chirtoacă după divorțul de ACUM? A pus mai în toate circumscripțiile câte un candidat propriu alături de cel al ACUM.

E slut de tot în această așchie de țară care numai stat nu poate fi numit. Nu e greu de imaginat ce tablou vom avea după 24 februarie, dacă nu se va schimba nimic în tărtăcuțele celor cu putere de decizie de pe dreapta-centru dreapta. Vom avea tabloul din a. 2001, când comuniștii au luat majoritatea absolută. O analiză sumară arată că în situația de astăzi pe circumscripții PSRM are șanse să ia 15 mandate, PDM – apr. 14 și Șor – 2. Astfel de astă dată această majoritate absolută o poate forma trinomul Plahotniuc+Dodon+Șor. Dar deoarece filozofia vieții ne spune că lumânarea speranței trebuie să se stingă ultima în acest sens mai există niște șanse. Măcar pe unele circumscripții mai este posibil de a face unele modificări și atunci avem anumite șanse de a câștiga circumscripția. Părerea mea (poate e subiectivă dar fără nici un interes ascuns (doar interesul național!)) că mai pot fi făcute unele modificări: pe circumscripția 32 (Chișinău-12) ar putea să rămână drept unic candidat de pe dreapta-centru dreapta D. Chirtoacă (PL) care, în pofida a tot ce s-a întâmplat cu el în ultimul timp are șanse de a câștiga; nr. 33 (Chișinău-11) drept unic candidat al centru-dreptei trebuie să rămână A. Năstase (ACUM); nr. 50 (Vest) trebuie să rămână drept unic candidat dna Maia Sandu (ACUM); nr. 12 (Sângerei) -dl O. Nantoi (ACUM); nr. 14 (Telenești) ar trebui acordată susținere totală dnei Maria Ciobanu; nr. 15 (Călărași) – lui Igor Munteanu (ACUM); nr. 18 – lui V. Munteanu (ACUM); nr. 26 (Chișinău-4) – tânărului V. Bilețchi (PL); nr. 36 (Căușeni) – A. Gămurari (ACUM); nr. 38 (Hâncești Nord) – Gr. Cobzac; nr. 40 (Cimișlia) – indiscutabil trebuie să rămână unic candidat Gh. Răileanu. Și circumscripțiile Cantemir și Cahul ar putea fi câștigate dacă candidații eurounioniști ar găsi o soluție de unificare a forțelor. Trebuie să gândim cu capul nu cu inima. Oricum după alegeri, în cazul că vor trece în parlament, eurounioniștii vor trebui să facă alianță cu ACUM.

Dacă nu se vor face măcar acești ultimi pași cei vinovați de eșec vor trebui să fie puși la stâlpul infamiei după alegeri.

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

3 februarie 2019

Valeriu DULGHERU: La rampa electorală e îmbulzeală

Dragul meu și scump părinte, / Eu îți scriu, al tău Ion /

Mă întreb,…de ce tătaie, / Mă tot vinzi pe-acest Dodon?!”.

 

(Îndemnul unui emigrant din Diasporă)

 

Zilele trecute a fost dat startul oficial al campaniei electorale, dar doar pentru unii. Pentru alții campania electorală a început cu mult înainte. Dodon în general nu coboară de pe baricade de vre-o șapte ani de când a devenit mare boss la partidul furat PSRM, având în spate „experiența bolșevică” a altor vreo zece ani de aflare printre valeții lui Voronin. El este fidel învățăturii idolului său V. Lenin despre „revoluția permanentă” (dar când să mai construiești ceva!). Și în campania prezidențială din a. 2016 Dodon se lansase cu mult înaintea doamnei Maia Sandu, care a avut doar trei săptămâni la dispoziție și care a câștigat alegerile furate de binomul Plahotniuc+Dodon. În loc să devină „președinte al întregului popor” el a rămas doar președinte al socialiștilor. Sub conducerea sa cu vreo trei luni de zile în urmă (cu mult înaintea startului campaniei electorale!) valeții săi organizau așa numitele „mișcări populare” la care au înaintat candidați pe cele 46 de circumscripții uninominale în interior, împărțind și pomeni electorale (cum ar fi cele 10 KaMAZ-uri dăruite de bossul său Putin!). Dar cine să-l oprească pe acest obraznic „președinte”, care în loc să fie garantul Constituției, singur o încalcă flagrant, fiind mână în mână cu Plahotniuc.

            Și partenerul său Plahotniuc nu a rămas în urmă. Are o problemă gravă cu raiting-ul mult prea jos pentru un unic partid de guvernământ, pe care încearcă s-o rezolve prin diferite trucuri electorale (cum ar fi, de ex. sistemul mixt de alegeri, votat împreună cu valetul său Dodon). Ei au început campania electorală de când au „prihvatizat” întreaga putere în acest stat falit prin tot soiul de șmecherii electorale: „drumuri noi” (de pe care asfaltul se duce la vale împreună cu primele ape de la topirea zăpezii); „Prima casă”, de care beneficiază, în special, susținătorii PDM; coruperea și constrângerea administrațiilor locale (de la 270 de primar aleși au ajuns la peste 700 de primari susținători ai PDM); pomeni electorale gen supliment la pensii, la alocațiile pentru copii (atunci când bugetul nu prevede); pomeni electorale prin fundația Edelvais ș.m.a. Lozinca lor este o copie fidelă a unui crez al interlopilor „Pațan scazal, pațan sdelal (Băiatul a spus. Băiatul a făcut)”.

            Pentru a tulbura apele în alegeri cât mai mult Plahotniuc a mai găsit un șiretlic electoral: petrecerea unui referendum care nu are nici un sens, nicio finalitate. Este pur și simplu un șiretlic electoral de a tulbura și mai mult apele pe parcursul campaniei electorale și în ziua alegerilor. Atunci când ceilalți concurenți electoral așteptau ziua lansării oficiale PDM se lansa prin puzderia de televiziuni și bilborduri, de pe care (culmea!) tocmai deputații traseiști care au trecut cu hurta de la cei care i-au ales ne cheamă să votăm Legea privind posibilitatea rechemării deputaților și reducerea numărului deputaților. Iar în ziua lansării oficiale a campaniei electorale, 26.01.2019, PDM a organizat cu mare fast (tribune, sonorizare bună, televiziuni!) lansarea națională a candidaților pe circumscripții nominale și a partidului pe circumscripția națională.

Și valetul Șor nu a rămas în urmă: și-a lansat oficial partidul și candidații pe circumscripții în capitala sa Orhei. Neoficial de vreo patru ani face campanie electorală pentru partidul hoților prin deschiderea așa numitelor „magazine sociale” (din Miliardele furate!), prin tot soiul de mașini speciale (în perioada sovietică se numeau „avtolavki”) care brăzdează zilnic întreaga Republică (din Miliardele furate!), prin acest ȘorheiLand, unde timp de două luni de zile (înaintea alegerilor) sunt aduși pe gratis din toată Republica (din Miliardele furate!). Dar cine să-i oprească dacă pâinea și cuțitul se află în mâinile lor.

Culmea, însă toți cei trei „crai de la răsărit” (Plahotniuc, Dodon și Șor) procedează ca curva cu prăjina. Ascultam deunăzi cu dezgust aiurelile plahotniucist-dodonist-șorhiste despre „încălcările” comise de blocul ACUM. Doamnei M. Sandu i se incrimina faptul că ar fi făcut campanie electorală în timpul vizitei în România, pedalând pe faptul implicării altui stat (adică al României) în procesul de alegeri. Culmea, însă tocmai acest Dodon câte întâlniri electorale a avut cu Putin în ultimii doi ani? Doar cazul cu anularea de către Putin a unor încălcări de ședere a celor peste 170000 de moldoveni care lucrează în Rusia, cu obligativitatea de a reveni acasă doar în perioada alegerilor, este o mostră crasă de implicare a altui stat (adică al Rusiei) în procesul de alegeri. Dar minciunile trâmbițate de Dodon pe parcursul acestor doi ani de deschidere a pieței rusești pentru produsele alimentare moldovenești nu sunt gogoși electorali. Cât face doar decretul premierului Medvedev (emis la ordinul lui Putin pe 29 decembrie 2018, un cadou de Anul Nou în adevărat stil rusesc pentru producătorii moldoveni!) despre închiderea vămii rusești pentru produsele care tranzitează Ucraina, adică și celor moldovenești. Umblă acest Dodon ca un handicapat cu mâna întinsă la Moscova, se întâlnește de zeci de ori cu Putin, prezintă toate acestea drept „mari succese al politicii sale” (de slugă la stăpân!), dându-le speranțe (deșarte!) bieților producători, iar stăpânul îi închide ușa’n bot. Purul adevăr a spus ultranaționalistul rus Nevzorov că „Dodon este cel mai prost președinte pe care i-a cunoscut”. De fapt sluga niciodată nu a fost stimată de către stăpân. Sluga rămâne slugă, oricine ar fi stăpânul ei.

Un alt caz vehiculat pe larg a fost ieșirea liderilor ACUM la postul de televiziune Jurnal TV, fiind considerată drept campanie electorală. Consiliului Coordonator al Audiovizualului spune că nu a fost nicio încălcare, iar judecătoria lui Plahotniuc îi ordonă să găsească încălcarea. Libertate de presă în pur stil moldovenesc! Iar cazul mult mediatizat cu așa numita finanțare a PAS de către fundația „Open Dialog” este chiar ridicol. Ce sunt câteva bilete procurate (să fi fost cheltuieli de 1-2 mii Euro!) comparativ cu milioanele de euro primite de Dodon (vă mai amintiți operația Bahamas de finanțare a lui Dodon în campania electorală trecută, rămasă (știm de ce!) fără atenție din partea organelor!), cu mulțimea de vizite ale lui Dodon și a întregii fracțiuni parlamentare a PSRM, invitate la Moscova de partidul „Edinaia Rossia”) finanțate din alte surse, de mulțimea de concedii anuale finanțate de alte părți (vă mai amintiți declarația lui Dodon că Erdogan i-ar fi finanțat unul din concediile petrecute în Antalia! Într-adevăr, pasărea pre limba ei piere!). Dar și vizitele grangurilor democrați în SUA și alte țări din ce surse au fost finanțate?

Revenind la subiect, țin menționez că această campanie electorală, fraudată masiv cu mult înainte de demararea ei, a început cu o serie de acțiuni destul de periculoase. Să amintim doar adunătura lui Dodon din 22 ianuarie curent numită „Mișcare populară patriotică” (copia fidelă a frontului popular al lui Putin!) cu implicarea unor foști ofițeri ai ministerelor de forță, la care i s-a dat jurământ lui Dodon că unionismul nu va trece. Drept primă consecință a acestor chemări la răfuială este și cazul tânărului Dinu Plângău agresat în timpul unei întâlniri electorale la Edineț sub tăcerea polițiștilor care aveau obligația de a asigura petrecerea pașnică a acestei adunări. Să ne uităm și la puzderia de megapanouri electorale (costurile de execuție și întreținere se ridică la zeci de mii de euro). Cine să contorizeze faptul din ce bani sunt făcute și întreținute? În pofida tuturor intimidărilor PromoLex încearcă să mai scoată în vileag găinăriile electorale, în special, ale guvernanților. Ultima avertizare venită din partea unui mucos cu caș la gură, a unui traseist de profesie pre nume Serghei Sârbu este chiar ridicolă. El le-a cerut celor de la PromoLex să-i consulte pe ei la alcătuirea rapoartelor înainte de difuzarea lor.

Și atunci ce facem noi, cei mulți dar…(vorba lui Lăpușneanu!). În fața acestei avalanșe plahotniucist-dodonist-șorhiste este strict necesară coalizarea tuturor forțelor antisistem măcar pe circumscripții uninominale. Este vital (pentru perspectiva eurounionistă a acestei așchii de popor român) de a evita pe circumscripții duelarea între ei a eurounioniștilor, fapt ce le asigură câștig garantat exponenților trinomului Plahotniuc+Dodon+Șor. Deosebit de importantă în acest sens mi s-a părut declarația lui D. Chirtoacă (dacă a fost sinceră!) că candidații săi se vor retrage de pe circumscripții unde se vor bate mai mulți eurounioniști dacă șansele celui rămas sunt mai mari pentru a câștiga în fața exponenților trinomului. Acest lucru trebui să-l înțeleagă toți exponenții electorali aflați în cursa electorală, să dea dovadă de realism, să gândească cu creierul nu cu inima. Pe circumscripții sunt cazuri între cazuri. La Cantemir, baștina mea, l-aș susține pe maestrul Nicolae Botgros care are cele mai mari șanse chiar dacă nu mi-a plăcut ultimele sale acțiuni (fiind un mare artist nu avea nicio nevoie de pupătura cu PDM care este una otrăvitoare!).

Să facem totul (fiecare la locul în care ne aflăm!) să nu treacă trinomul. Mi-a plăcut în acest sens acțiunea extrem de binevenită a tinerilor din Diasporă, a cuplului Nata Albot și Andrei cu animațiile electorale sub denumirea de „Gândacul”. Într-adevăr, să nu fim gândaci. Să ne piese și să participăm la alegeri. Ar trebui să fie făcute animații interesante având ca subiect corupția electoratului cu litrul de ulei, kilogramul de zahăr, pachetul de crupe ș.a. făcută de trinom.

Să ne trezim (cum ne cheamă și imnul Națiunii!) din apatia, lehametea, care ia pătruns pe unii până în măduva oaselor (din păcate de prea multe ori au fost trădați!), din această amorțeala care  ne-a cuprins și care ne poate costa foarte mult.

Să demonstrăm că suntem ființe cu rațiune, nu niște gândaci.

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

29 ianuarie, 2019

 

 

Valeriu DULGHERU: Îndemn către Moș Ion: Nu vota cu satana

„Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta; pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie. Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti… Elemente economice nesănătoase, jucători la bursă şi întreprinzători şarlatani se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti”.

(M. Eminescu. Timpul, 25 octombrie 1878.)

Cât de actuale sunt aceste dureroase constatări ale marelui poet și patriot, zilele acestea împlinindu-se 130 de ani de la trecerea în neființă. Cât de puțin ne-am schimbat la acest capitol pe parcursul a peste 140 de ani. „Sângele și averea” câtor generații vând acești mult mai hulpavi guvernanți așa numiți democrați. „Șarlatani se urcă cu repejune în clasele superioare ale societății omenești”. La moment sunt trei mari infractori electorali: Șor, Plahotniuc, Dodon (ordinea nu contează).

Priviți-l pe acest individ certat cu Legea, I. Șor, cât de bine i se atribuie această caracteristică a marelui poet. Judecat în prima instanță pentru delapidarea a 5 mlrd de lei (îți imaginezi moș Ioane câte pensii mizere de ale dumitale a furat acest hoț!) cu câtă „repejiune” se cațără în clasa superioară a acestei putrede societăți basarabene. Aflat sub suspiciuni de corupere în mărime extrem de mare nu i-a încurcat să ocupe postul de primar al Orheiului (desigur, cu ajutorul Coordonatorului!). Fiind deja judecat în prima instanță pentru corupere în mărime extrem de mare a obținut cu lejeritate Certificatul de Integritate oferit cu generozitate de Coordonator și nu văd niciun obstacol ca acest hoț să ajungă în forul suprem al Republicii – în parlament (desigur cu ajutorul Coordonatorului). În loc să stea la pușcărie cu susținerea Coordonatorului își formează un Partid al hoților. Cu acceptul și susținerea Coordonatorului prin rețeaua de „magazine sociale” dintr-o parte infimă a banilor furați face „pomeni electorale” celor năpăstuiți, iar unor artiști ruși invitați le face donații generoase de milioane de lei (doar într-o singură lună trubadurul rus Stas Mihailov a primit de la Șor peste 200000 Eur (din miliardele furate de la noi, Moș Ioane! Iată cum se mistuie miliardele furate. La momentul oportun (dacă vom ajunge !) nu vom mai avea ce recupera). O altă parte infimă (din miliardele furate!) suplimentată din bugetul de stat de generosul Coordonator este folosită pentru transformarea Orheiului într-un fel de Monaco cu OrheiLandul său, într-un fel demonstrând omului de rând debusolat de-a binelea cât de bun gospodar este hoțul I. Șor, folosind în acest scop toate televiziunile Coordonatorului. „A furat dar ne dă și nouă” este opinia orheianului de rând, care nu înțelege că, în primul rând, este amorală această blagoslovire populară a hoției, iar în rândul doi toate aceste distracții (ospăț în timpul ciumei !) costă, iar banii sunt luați din miliardele furate, adică din buzunarul lui. Priveam cu dezgust emisiunea „Ora primarului„ de la televiziunea sa Orhei TV, în care acest hoț ne demonstra cât de bine se va lupta cu corupția când va ajunge în parlament! Curat murdar în stil moldovenesc! Ne ține de niște proști, așa ca pe niște aborigeni subdezvoltați, cărora le poți turna brașoave. Acest Șor, aflat sub anchetă, ar fi putut demult s-o șteargă din acest „bantustan” Republica Moldova (a avut și are toate posibilitățile!) însă la moment este necesar Coordonatorului aici. Trecem poate prin cea mai mare degradare morală și spirituală în prea lunga perioadă de tranziție de la 90 încoace.

Un alt grup „cu funcții înalte”,  numele cărora probabil figurează în Raportul Kroll II (nu în zadar acest raport nu este dat publicității „pentru a nu aduce prejudicii morale celor peste 90% de figuranți în Raport care sunt oameni cinstiți (vorba premierului Filip)) (dar prejudiciile materiale ale lui moș Ion cine să le ia în calcul?), se află în partidul actual de guvernământ (care are legitimitatea doar a 17% din electorat, atâta a câștigat în ultimele alegeri parlamentare!). Câțiva ani la rând se tot vorbește de statul capturat Republica Moldova. Acum, în preajma alegerilor parlamentare, se poate vorbi cu siguranță despre un stat într-adevăr capturat. Toate ramurile puterii sunt subordonate unui singur om (chiar și belicosul ditamai președinte este pionul Coordonatorului, drept dovadă sunt multiplele acțiuni comune, multiplele degrevări temporare din funcție atunci când Coordonatorul a avut nevoie). Atâtea încălcări flagrante se fac, iar justiția tace, este oarbă, surdă și mută. Creează troli pe circumscripții (este cazul unui oarecare Andrei Nastas, plasat în buletinul de vot chiar sub numele lui Andrei Năstase. Nu este clar de ce? Să creeze confuzie. Și în a. 2014 Maia Laguta luase în s. Alexandru cel Bun mai multe voturi decât originară din acest sat Ana Guțu (tot prin crearea confuziei cu Maia Sandu). Creează armate de troli mediatici, care le lustruiesc imaginea și-i murdăresc pe oponenții politici ai lui Plahotniuc și Dodon (ai vedea pe mercenarii de presă care și-au găsit stăpânul potrivit, cu bani gata, pe care să-l slujească cu devotament: V. Nichituș, Valeriu Reniță (nu aș vrea să se confunde cu numele marelui patriot Alecu Reniță!), C. Ciurea, R. Mihăieș ș.a. vânduți lui Plahotniuc). Utilizează întreg potențialul administrativ, la nivel local și central, pentru campanie electorală.

Dodon cu implicarea altui stat (al Rusiei!) îi face votanți ai săi pe cei peste 170000 de bieți migranți din Rusia, de cele mai multe ori tratați neomenește, ca niște sclavi, care au dreptul să revină fără probleme (se va vedea după alegeri dacă așa va fi. Cunoscând natura rusului că una zice și alta face mă îndoiesc, dar trenul alegerilor va fi plecat). Cu tot soiul de pomeni prezidențiale privind înlesnirea exportului de produse agricole din Republica Moldova în Rusia Dodon îi cumpără pe cei de acasă. Ei și ce dacă premierul rus Medvedev la sfârșit de an (la 29 decembrie 2018) le-a făcut un cadou de Anul Nou credulilor exportatori moldoveni, dând ordin de a închide vama Rusiei pentru orice produse din Ucraina (deci și din Moldova!). Generosul „președinte” Dodon deja a declarat că se va implica și va rezolva problema. Să ne întrebăm: ce va face, va crea o cale comercială cosmică, evitând teritoriul Ucrainei? Este pentru cei credul să nu spun mai dur proști, care își vor da seama că a spus minciuni dar și de această dată trenul alegerilor va fi plecat irevocabil din gară. La toate aceste găinării prezidențiale justiția este oarbă și surdo-mută. De ce? Fiindcă este sub umbrela lui Plahotniuc.

Din cauza găinăriilor politice ale binomului Plahotniuc+Dodon există pericolul major ca cetățenii Republicii Moldova să fie privați de regimul liberalizat de vize. Binomul Plahotniuc+Dodon fac totul pentru a se ajunge la aceasta. Dar în acest caz moș Ioane copiii și nepoții Dumitale plecați la lucru în Țările Uniunii Europene (tot din cauza lor care nu au făcut nimic pentru a deschide locuri de muncă) nu vor mai putea să vină atât de lejer ca acum să-și vadă părinții, copii lăsați de izbeliște, bunicii bătrâni și neajutorați.

Care este morala? Nici într-un caz să nu-l votăm pe satana.

Ce se întâmplă pe dreapta-centru dreapta? S-ar părea că acest pericol major care vine din partea Binomului „Plahotniuc+Dodon” ar fi trebuit să-i trezească la realitate pe unii de pe acest segment. Nici pe departe. Bravii noștri liderași de partiduțe unioniste continuă să se bată între ei așa cum au făcut-o toți acești 30 de ani de Renaștere Națională, ba mult mai tare. După aceste lupte fratricide nu mai au când să se lupte și cu Plahotniuc și Dodon. Priveam zilele trecute comportamentul chiar scârbos al celor trei unioniști invitați la postul TVR Moldova:                  V. Pavlicenco, V. Dolganiuc și D. Chirtoacă. Se sfădeau ca la piață. Îți pui întrebarea: ce se petrece în capul acestor lideri de dreapta, la ce speră ei? Să nu înțeleagă că alegătorul detestă luptele fratricide, taxându-i pe bătăuși. În a. 2016 la alegerile prezidențiale marele unionist Mihai Ghimpu a luat tocmai 1.8%, bătând avar în Maia Sandu. „Marea unionistă” dna A. Can (candidata dnei V. Pavlicenco) în alegerile la primăria Chișinăului a luat tocmai 0,17%, bătând bădărănește în tânărul unionist Constantin Codreanu. I-au venit după aceasta mai mulți alegători?

O altă ieșire bădărănească recentă a lui D. Chirtoacă sunt învinuirile de corupție aduse lui A. Năstase în problema privatizării companiei Air Moldova făcută acum 20 de ani. Important este nu subiectul în sine abordat de D. Chirtoacă ci momentul când este făcut și locul apariției (portalul de știri „Evenimentul” care este sută la sută al lui Plahotniuc!). De ce face D. Chirtoacă acest lucru acum? Ei bine, a avut toate șansele să unifice forțele de dreapta în vară-toamna anului trecut. Nu a făcut nimic pentru aceasta, trădând speranțele multora care au crezut în el. De ce nu a făcut? A făcut o încercare să se unească într-un bloc cu acest „hoț” A. Năstase. Dacă îți satisfăcea hatârul (obiectiv nerealizat din cauza prea marii întârzieri, era imposibil de oprit trenul preelectoral, care luase viteză) acest „hoț” era mai puțin „hoț”. Ceva nu se leagă în această logică anapoda. Oare nu e clar că chiar dacă să admitem nu ar fi în slujba lui Plahotniuc face lucrul pentru el. De ce nu vă gândiți la cei apr. 40% de unioniști. Pe cine să voteze ei? Pe voi și apoi voturile lor să se ducă la Dodon și Plahotniuc ?

Marea problemă e de neîncredere totală în cei care au strigat una după 1988 dar au făcut cu totul alta. „Eu am semnat această scrisoare. Am semnat-o și am să vă spun de ce. M-am săturat de minciuni. Din 1988, tot lupt pentru ideea națională, pentru ca să trăim mai bine. Am fost bătuți, umiliți, batjocoriți. Am crezut în Roșca, în Matei, în Ghimpu… La ce-am ajuns? Ne-au mințit, iar eu urăsc minciuna. M-am săturat de minciuni. Cel puțin, aceștia de azi (PDM – n.a.) nu au încercat să demonstreze că-s mai buni decât sunt. De aceea și-s cu ei, deși am alte viziuni. De aceea susțin acțiunile lor. Nu văd cine altcineva ar putea fi mai buni” spune Gh. Filipovici din Boghenii Noi, pe care nu-l poți condamna prea dur. Iată adevărata stare a lucrurilor în acest colț de țară, o situație destul de alarmantă când potențialii susținători ai Reunificării cu România, chiar și ai procesului de integrare europeană, au pierdut încrederea din cauza multiplelor trădări. În pofida tuturor acestor trădări ale celor de pe dreapta-centru dreapta l-ași sfătui pe acest stimat domn Gh. Filopovici și pe mulți alții ca el derutați de găinăriile și trădările eurounioniștilor până la urmă să nu voteze cu satana, să le dea o șansă celor din blocul ACUM.

E la mintea cocoșului că acum când este clar că nu s-a reușit (din păcate!) să se creeze nimic serios pe dreapta (din nedorință!) care să colecteze voturile celor peste 30% de unioniști, unica modalitate ca aceste voturi să nu ajungă, în final, la Plahotniuc și Dodon este să voteze blocul ACUM. De ce să bați atât de bădărănește în unica construcție (așa cum este!) capabilă să tempereze tăvălugul antiunionist antieuropean Plahotniuc+Dodon? I-aș întreba pe acești „mari lideri unioniști”: ce i-ar răspunde tinerei liceene (de asemenea multor altor tineri care pleacă pe un cap, neavând nicio șansă de a se realiza aici acasă!) care acum câțiva ani se ruga „Și lacrimile mă apasă…/ Te rog măicuță ia-mă acasă./ Mi-e inima însângerată/ Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată” ?

Sau de ce partidele unioniste i-au trădat pe cei peste 160 de semnatari ai Declarațiilor de Unire cu România, care au făcut mult (mult mai mult decât declarațiile unioniste goale ale tuturor liderilor unioniști de la 90 încoace) pentru promovarea unionismului pragmatic, real, riscând mult. Acești primari semnatari ar fi trebuit să fie în capul listei unioniștilor pe circumscripții (dar și a listei ACUM!). De ce unioniștii (în special Partidul Liberal) nu a fructificat acest important potențial unionist?

Sau cine să-i ia apărarea tânărului polițist care a încercat să respecte Legea vorbind în limba română cu un conducător auto de etnie găgăuză care încălcase regulile de circulație atunci când unii chiar bine informați încearcă să trateze acest incident ca pe o încălcare a Legii privind etniile. Consiliul pentru egalitate a ajuns la concluzia că polițistul moldovean a greșit, considerând că acțiunile polițistului „poartă caracter instigator la ură, denigrator și discriminatoriu”. Deci, stimați români basarabeni, dați cât nu e târziu să învățăm limba găgăuză pentru a nu fi învinuiți de instigare la ură. „Cum poți să i-ai apărarea unuia care urăște cronic  limba statului în care locuiește? Cum poți să ceri arestarea unui angajat al statului, care cere de la alții un lucru absolut firesc și normal: ca Legea să fie respectată și de găgăuz, și de rus, și de ucrainean, și de țigan, și de românul basarabean? Nu vi se pare că în asemenea cazuri ar cam trebui medicii să se implice?” se întreabă T. Vasilcău pe marginea acestui caz strigător la cer. Cine să-l apere pe acest tânăr dacă bravii noștri unioniști „apărători ai limbii române” în luptele lor fratricide pe viață și pe moarte nu mai au când să se ocupe și de astfel de lucruri „minore”.

În final l-aș îndemna încă o dată pe moș Ion să nu-l voteze nu numai pe satana, dar nici pe cei care nu vor trece pragul electoral, făcând ca voturile lor să ajungă tot la satana.

Să ne dea Domnul mintea cea de pe urmă.

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

21 ianuarie, 2019

Mariana GURZA: Basarabie răstignită (15) de Valeriu Dulgheru, Chișinău, 2019 (prefață)

          Motto:

                     ,,Nu putem concepe existența neamului românesc fără Nistru, cum nu putem să o concepem fără Dunăre și Tisa, ca să ne despartă de elementul slav. Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre.

(Gheorghe Brătianu)

 

Chiar dacă unele voci reclamă ,,politica sentimentală a unioniștilor”, scriitorul Valeriu Dulgheru continuă să-și argumenteze teoriile privind Basarabia prin volumul – „Basarabia răstignită (15)”.

Basarabie răstignită (15) vine într-un moment când situația globală a omenirii este una destul de tumultoasă şi nesigură, iar pentru Basarabia, chiar cu accente îngrijorătoare. Mereu prezent în sufletul autorului,  la început de An Nou  visul reunificării Basarabiei cu ţara mamă s-a transformat într-un puternic strigăt de trezire a celor care mai pot face ceva în această vădită degringoladă pe scena politică internă şi internaţională.

Volumul este structurat în șase capitole: Basarabie încotro?; Basarabia în Anul Centenar;   Alegeri compromise; Istoria multimilenară…; Putinism, dodonismși alte isme; Portrete în timp, opinii, reflecţii.

Preocupat de viața cetății, autorul este foarte atent la grupurile de interese ce fac jocurile în detrimentul interesului național. Campania electorală cu ,,socialiștii din nou pe baricade,… în Basarabia, mama lichelelor este veșnic însărcinată”. Umorul fin cu toată amărăciunea se simte la fiecare capitol. Istoria ne urmărește. Parafrazându-l pe Nicolae Iorga, „Moldova de răsărit, care poartă numele dinastiei Basarabilor, stăpână pe gurile Dunării, continuă o viață de două ori milenară în legătură cu strămoșii noștri cei mai îndepărtați, iar punerea în valoare a acestor teritorii de o bogăție unică în ce privește roadele pământului se datorește muncii românești sub conducerea, timp de 500 de ani a domnilor moldoveni, legitimi suverani ai Basarabiei încă din secolul al XlV-lea”.

         Nevoia de întoarcere la românism a dat roade în special în viața satelor;  biserica îşi face simţită menirea, și prin ea, Basarabia românească-și eliberează sufletul. Rolul intelectualului de a se implica sporește. Intelectualul are o datorie, o mare datorie, faţă de bietul ţăran basarabean, pe spinarea căruia a învăţat carte, care-i permite să aleagă grâul de neghină, să distingă semi-adevărul sau falsul adevăr de adevărul curat, să se descurce deseori în prea complicatele scheme politice. Moş Ion îşi face datoria: creşte „pâinea cea de toate zilele”, pe care o mănâncă toţi în fiecare zi. Cu voinţă neîntreruptă o frământă, o dospeşte şi o creşte pentru el şi pentru cei din acelaşi sânge cu el. Ce fac intelectualii pentru a-l ajuta pe moş Ion să se descurce în junglele politice, să discearnă firescul, adevărul din avalanşa informaţională cu care este bombardat zilnic? Autorul îndemnat de semnele vremii știe că Moldova a fost pusă păzitoare a gurilor Dunării cu tot ținutul care le acoperă, convins că are o datorie sfântă de a lupta pentru Neamul Românesc, pentru reunificare. Cel mai mare eveniment unionist din acest an este considerat de autor, semnarea Declarațiilor de Unire cu România de către 166 de autorități locale, municipii, consilii raionale, 11 organizații, printre care și Universitatea Tehnică a Moldovei, 37 comune, municipii și consilii județene din România, 3 organizații de peste hotare.

Acum, nu există decât o ,,uzurpație determinată de confuzii, de noțiuni, dorințe trecătoare, a unei epoci de criză fără pereche”. Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 pot fi fatale pentru mult doritul parcurs proeuropean, prounionist, susţine autorul. ,,Actualmente Basarabia este un stat capturat… Iar noi ce facem? Ne scărpinăm la ceafă. Bravii noștri politicieni de dreapta fac politică specific basarabeană.”

Valeriu Dulgheru consideră anul 2019 unul de cotitură. Ar putea să ne apropiem de visul care ne mistuie de secole – acela de a fi împreună cu frații, dar ar putea avea și alt deznodământ. „S-ar putea să fie un val care va mătura totul în calea sa după alegerile din 2019”, după cum declara și T. Băsescu.

Portretele unor nume ilustre ale Basarbiei își găsesc locul printre pagini: Academicienii Nicolae Dabija, Gheorghe Ghidirim, Ion Bostan;  prof. Vasile Puiu, Valeriu Șauga.

Ajunși la sfârșit de An Centenar, autorul a asistat cu amărăciune la tot felul de manifestări și declarații fără a se discuta pe proiecte reale despre felul cum ar fi gazoductul Ungheni-Chișinău, adaptarea rețelelor electrice din Republica Moldova la parametrii rețelelor din România (Uniunea Europeană) ș.a. ,,Am mai avut astfel de situații. Totuși Unirea va fi. Sunt sigur! …Este un proces natural. Dumnezeu dorește ca la ziua de apoi să vină neamurile adunate, iar poporul român nu e o excepție. Desigur, ne-am fi dorit ca acest act înălțător să se întâmple mai repede dar, probabil, aceasta este soarta poporului român de a trece prin greutăți, pentru a simți mai bine importanța acestuia. Așa a fost întotdeauna de-a lungul multimilenarei istorii a poporului român.”

Într-adevăr îndemnul: „Naţiune nu dormi… Acesta ar putea fi somnul cel de moarte” este binevenit, oportun vremurilor pe care le trăim. „Un tablou asemănător se poate vedea și în practica internaționlă, o divizare politică pe trei segmente principale: dreapta, centru și stânga, cu unele devieri de la centru spre dreapta sau stânga. Stânga europeană este una moderată care împărtășește, în principal doctrina socialistă. În fostele republici ale defunctului URSS, dar și în țările foste satelit din Europa de Est și alte părți ale lumii, stânga înclină spre doctrina de extremă stânga de factură leninist-stalinistă, oricare ar fi denumirea partidului; comunist, socialist, social-democrat și chiar democrat.”.

Autorul volumului „Basarabie răstignită” (15) ne prezintă o realitate dureroasă a fraților de peste Prut. Să fie vorba de teamă? Suntem oare prea slabi? Sau suntem prea obosiți și saturați de jocurile meschine ale celor care nu iubesc România şi pe români…  Nicidecum, Valeriu Dulgheru, bătăios și optimist, nu cedează. Ce ar trebui să facem? „Să fim curajoşi şi uniţi! Unirea este Puterea! Unirea este aproape!” De admirat iniţiativa, curajul și perseverența autorului! Doar prin unitatea tuturor s-ar mai putea salva Mişcarea Unionistă  împlindu-și visul măreţ al Unirii. !

Admirabilă este încrederea autorului în tinerele vlăstare privind ,,Învierea Neamului Românesc”. Pentru el, această Credință este o certitudine.

,,Ce cale poate țara să apuce?/ În tragica, neconvertita zi, / Se urcă Basarabia pe cruce/ Și nu știm învierea când va fi. ” Adrian Păunescu-Basarabia pe cruce!

Recomand cu multă căldură volumul Basarabie răstignită (15), purtând semnătura scriitorului Valeriu Dulgheru.

———————————

Mariana GURZA

Timișoara

15 ianuarie 2019

Valeriu DULGHERU: Se duc profesorii, se duc…

Într-adevăr, din păcate în multe situații „…întârzie primul ajutor”. Deseori simțim lipsa acută a cuiva după ce pleacă dintre noi. Recent intelectualitatea basarabeană a mai pierdut un mare intelectual, un mare luptător pentru Reunirea Basarabiei cu Țara-Mamă. Zilele trecute, chiar în sărbătorile de Crăciun pe stil vechi, la vârsta de peste 82 de ani ne-a părăsit profesorul, maestru al educației creștine și mare patriot unionist, Virgil Mândâcanu. A plecat subit, lăsându-ne mai orfani. A plecat fără să-și vadă visul de aur împlinit – ReUnirea cu Țara-Mamă.

L-am cunoscut pe acest mare intelectual de peste 10 ani. Ultima întâlnire am avut-o cu distinsul profesor pe data de 4 ianuarie. M-a sunat și mi-a propus să ne întâlnim în holul Blocului Rectoratului al Universității Tehnice a Moldovei de pe bul. Ștefan cel Mare, un loc convenabil pentru profesor care locuia prin apropiere. La întâlnire (din păcate ultima!) m-a anunțat cu bucurie că se prefigurează un finanțator al frumosului proiect pe care l-a inițiat – editarea unui important volum (culegere de lucrări) „Basarabie încotro?”, strict necesar pentru „luminarea” omului de rând privind avantajele Reunirii și pregătirea ei după alegerile din 24 februarie. Este o datorie, o mare datorie, față de acest mare pedagog și patriot unionist să scoatem acest important volum de sub tipar.

Ultimul său articol publicat în săptămânalul „Literatura și Arta”, întitulat „Salvarea Neamului ori a guvernanților oligarhi?”, ieșit postmortem pe 10 ianuarie, este ca un testament lăsat „alegătorului Salvării Naționale”, un îndemn de a separa cozile de topor, trădătorii, corupții, devastatorii de bănci, criminalii de stat de Salvatorii de Neam. A fost ultimul lui îndemn.

Educația, percepută până în prezent mai mult sub aspect cultural, social, moral capătă tot mai mult o pronunțată importanță existențială. În contextul problemelor globale ale Omenirii Educația devine baza existenței sociale. Doar prin educație Civilizația umană are șanse de a ieși din impactul generat de epuizarea resurselor naturale și energetice, de poluarea mediului ambiant, de efectele negative ale globalizării în plan cultural și moral. În acest context tot mai pregnant apare întrebarea: cum trebuie făcută educația în această eră a informatizării, globalizării, în contextul unor provocări majore demografice. Profesorul Virgil Mândâcanu, care a fost un mare specialist în domeniul Educației (în special a educației creștine), a încercat să răspundă la această întrebare. Prin cele peste 40 de manuale, volume și monografii, prin sutele de lucrări științifice și articole publicistice, dintre care menționăm doar unele din ele: Pedagogia Creștin-ortodoxă; Profesorul maestru; pedagogi români notorii (4 volume); Educația – sinteză a Credinței, Culturii și Științei, ș.a. Crezul absolut al profesorului era că doar împreună cu Țara putem asigura o educație completă bazată pe credință, cultură, moralitate. În lucrările sale profesorul educator V. Mândâcanu vine cu argumente incontestabile despre necesitatea vitală de revenire la învățământul românesc. „Cele 4 clase românești întotdeauna le-au bătut pe cele 10 clase rusești-sovietice!” ne reamintea profesorul V. Mândâcanu un pur adevăr care circulă prin Basarabia. În activitatea sa pedagogică de 60 de ani s-a condus în permanență de principiul că „talentele nu se caută și nu se găsesc, ele se formează”. Acesta ar trebui să fie crezul tuturor celora care au îmbrățișat profesia de dascăl, de formare a tinerelor caractere. „Tinerii ar fi mult mai creativi dacă ar ști ce înseamnă aceasta” spune un vestit creatolog. Prof. Virgil Mândâcanu, prin creația sa – manuale, monografii, lucrări științifice și publicistice, a explicat miilor de discipoli ce înseamnă aceasta.

Aflată la hotarul între două lumi: una a progresului, culturii și moralității (în pofida unor probleme particulare existente), și cealaltă, a estului sălbatic, de unde de apr. 2000 de ani ne-au venit și ne mai vin toate nevoile în pofida aparenței unei credințe și moralități comune, realitatea fiind cu totul alta, Basarabia, ca o corabie naufragiată, de apr. 30 de ani rătăcește fără să ancoreze la unul din maluri. Ca un fir roșu apare răspunsul la această problemă în ultimul volum îngrijit de profesor „Educația – sinteză a Credinței, Culturii și Științei”.De ce nu ne merge bine în Țară?”  se întreabă N. Dabija în volumul coordonat de profesor. Nu ne merge bine fiindcă nu suntem împreună cu Țara, este răspunsul. O mașinărie nu lucrează bine doar dacă-i lipsește un simplu șurub, dar mite o Țară, căreia îi lipsește o parte a corpului. Inclusiv, pe segmentul educației. Țării îi lipsește Basarabia – un bun păstrător și cultivator al tradițiilor populare, a simțului unității de neam, iar Basarabiei – sistemul românesc de educație.

Nu ne merge bine fiindcă „principiul moral este exclus din politică, cultură, știință, credință și educație”. Dar aceasta este deosebit de grav, deoarece lipsa acestuia în diverse sfere sociale duce la ruinarea fundamentului oricărui stat.

Dar cel mai dureros, cel mai puternic foc, care l-a mistuit pe patriotul unionist Virgil Mândâcanu, a fost aflarea acestei așchii de popor român în afara Țării. Articolele deosebit de sufletiste, dialogurile întreținute de profesorul Virgil Mândâcanu cu tot atât de sufletiști unioniști, dar și articolele altor autori, sunt esența noului proiect demarat în calitate de coordonator cu denumirea semnificativă „Basarabie încotro?”.

În final vin cu o tristă constatare pentru mulți dintre noi. În aceste veșnice alergări, deseori în nicăieri, ar trebui să ne mai oprim din când în când, să-i mai vedem și pe cei de alături cu nevoile lor. Deseori mi se destăinuia profesorul cum se descurcă cu pensia de sub 2000 de lei (mai puțin de 100 Eur) pentru 60 de ani dați pe altarul educației. Este o mare rușine a guvernanților, o mare nedreptate față de cei care s-au jertfit pentru acest neam. De asemenea, nu întotdeauna noi cei de alături l-am apreciat pe profesorul veșnic neliniștit la justa-i valoare. Personal mă simt vinovat, fiind unul dintre ei. În unul din ultimele mesaje telefonice mi s-a destăinuit că ia părut rău că nu și-a văzut numele trecut printre cei care au realizat ceva pentru apropierea Unirii, informații apărute recent pe paginile Literaturii și Arta. Într-adevăr, doar aceste câteva volume scrise sau coordonate de profesor pe problemele reîntregirii cu Țara-mamă, înseamnă foarte mult pentru deșteptarea omului de rând. A fost o scăpare a mea, pentru ce mi-am cerut scuze, neștiind că va fi ultima. Voi încerca să repar această greșeală neiertabilă, făcând tot posibilul ca acest proiect deosebit de important „Basarabie încotro?” să fie realizat.

Să fiți liniștit Profesor acolo în împărăția veșnică a Raiului, unde neapărat veți nimeri având un permis de trecere prin Porțile Raiului atât de veritabil.

Dumnezeu să va odihnească în pace, iar noi cei din această lume să va aducem aprecierea binemeritată pentru tot ce ați făcut.

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

14 ianuarie, 2019

Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (4)

Trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proștilor, trădarea oamenilor cumsecade. Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente, ci de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur și simplu, în sensul cel mai categoric – proștii și inculții la putere și în ciuda tuturor legilor economice și tuturor regulilor politicii fac prostii, ca niște ignoranți ce se află. Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd și nu aud, pe scurt trădează. Nu-și fac datoria. Imparțialii și încrezătorii înregistrează și tac. Sunt cei mai vinovați”.

(Nicolae Steinhardt, 1937).

 

Cât de actuale pentru acest colț de țară pre nume Basarabia sunt astăzi aceste triste constatări ale marelui martir moralist român N. Steinhardt. La putere au năvălit barbarii, proștii, derbedeii, iar oamenii cumsecade se fac că nu văd și nu aud. De fapt „nu-și fac datoria, trădează”. Ei sunt „cei mai vinovați”.

Revoluția tinerilor din șapte aprilie 2009 trebuia să fie o debarasare de la ideologia comunistă promovată de regimul lui Voronin timp de opt ani, pe care tot noi, cei „imparțiali și încrezători” l-am adus la putere, prin miopia noastră. Nu în zadar se spune că revoluțiile le fac idealiștii, iar roadele le culeg derbedeii. Ce am avut după 2009? După opt ani de regim totalitar voronist trebuia să apară noi forțe democratice. Au apărut. A apărut Partidul Liberal Democrat din Moldova care avea în rândurile sale tineri pragmatici, bine instruiți, unii în România, care reușise să fie pe locul doi (după comuniști) după reprezentativitate în parlament. Și unde e? Trădat de președintele Filat practic nu mai există.

În locul PPCD adus de Roșca la groapa istoriei a apărut Partidul Liberal în frunte cu locomotiva Chirtoacă, o mare speranță nerealizată. Unde e acest promițător partid? Nu mai există ca partid cu putere decizională.

Iar ambele partide democrate au fost ajutate să ajungă acolo unde au ajuns de Partidul Democrat și, în special, de V. Plahotniuc, care a folosit abil slăbiciunile celor doi, ranchiunoși și îngâmfați. Vă mai amintiți cum acest mare bussinesman, consilier în ale bussinesului al feciorașului lui Voronin Oleg, a apărut în marea politică. După desprinderea lui M. Lupu și a unei așchii de la pcrm (o acțiune planificată de strategi!) în mod spectaculos M. Lupu devine președinte al partiduțului lui Diacov care în ultimele alegeri (aprilie 2009) luase tocmai 2.97%. În prima variantă a listei PDM, care se pregătea de alegerile anticipate din 29 iulie 2009, numele lui V. Plahotniuc nu figura. Mai mult decât atât în una din declarații nou plămăditul președinte M. Lupu a declarat că el știe cine e Plahotniuc, că face parte din familia Voronin. Peste doar două săptămâni pe listele PDM pe locul doi (!) apare numele lui V. Plahotniuc. Ce metamorfoză s-a întâmplat cu această nevertebrată M. Lupu ca să-și schimbe părerile la doar două săptămâni? Ce vânt a bătut și din ce direcție? Acum, după acest spectaculos urcuș al PDM de la 2.97% în aprilie 2009 la unic partid de guvernământ în 2017 grație lui V. Plahotniuc (nu datorită abilităților de mare conducător de partid ci abilităților personale de manipulare, corupere) devine clară misiunea lui V. Plahotniuc în marea politică basarabeană.

După căderea regimului comunist al lui Voronin pe segmentul centru-dreapta, dreapta apăruseră două forțe politice noi promițătoare –  PLDM și PL (în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 ambele luaseră câte 14.85%). Dacă Pl în continuare a tot dat înapoi (chiar dacă ulterior la el se alipise un alt partid de dreapta „Mișcarea Acțiunea Europeană” (MAE)) în mare parte din cauza managementului defectuos al lui M. Ghimpu (rând pe rând de la PL s-au tot desprins așchii) atunci PLDM a crescut constant și în alegerile din 2010 vine pe locul doi cu 32 de mandate după PCRM, care era în scădere și luase 42 de mandate). PDM crescuse cu două mandate (de la 13 mandate luate la 29 iulie 2009 la 15 mandate în 28 noiembrie 2010). În alegerile din 30 noiembrie 2014 comuniștii se împart în două forțe – PCRM și PSRM cu nou plămăditul (de fapt hoțul de partid!) Dodon în frunte, fiecare luând 21 și, respectiv, 25 de mandate (de fapt aici un rol hotărâtor l-a jucat ajutorul acordat de Plahotniuc care pe ultima sută de metri l-a scos din cursa electorală pe R. Usatîi, puterea reală a PSRM fiind în jurul a 10…15 mandate!). PLDM scade de la 32 de mandate la 23, scădere cauzată de conducerea proastă a lui V. Filat (și PLDM rând pe rând este părăsit de personalități de vază, din cauza lui V. Filat). PDM crește cu puțin, cu încă 4 mandate ajungând la 19 mandate. Ulterior, cu 19 mandate legitime după debarcarea rivalului principal V. Filat (pe care l-a băgat la dubă iar partidul decapitat a devenit pradă ușoară pentru  V. Plahotniuc) prin corupere, constrângere, dosariade, târguieli politice ajunge în 2017 unic partid de guvernământ, eliminându-i pe PLDM care luase 23 de mandate și pe ultimul aliat la guvernare PL, care luase 12 mandate. Cadoul făcut de V. Voronin lui V. Plahotniuc cu cei 14 deputați comuniști deveniți peste noapte social-democrați a avut rolul hotărâtor.

Acum este destul de clar care a fost misiunea lui V. Plahotniuc apărut „pe neașteptate! (mai corect parașutat abil de știm noi cine!) în marea politică basarabeană: de a distruge completamente noile forțe politice eurounioniste care apăruseră pe centru dreapta și dreapta și care deveneau tot mai deranjante. Acum nu mai avem nimic pe dreapta, doar așchii liberale cu lideri ranchiunoși, și o tulpină liberală putredă (ajunsă la această stare din cauza liderului M. Ghimpu!) pe care încearcă (fără nicio șansă!) să înverzească o nouă ramură (venirea lui D. Chirtoacă în fruntea partidului). Pe centru-dreapta PLDM practic a dispărut ca forță de decizie însă în locul lui a apărut o nouă forță – blocul ACUM, care nu intra în planurile lui Plahotniuc.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (4)”

Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)

„Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari”

(Emil Cioran)

 

Suntem în ultimele zile ale Anului Centenar. A fost un an plin de evenimente unioniste: marșul unionist Alba Iulia – Chișinău, marșul centenar de la 25 martie, marșuri unioniste, proteste împotriva oligarhiei, Marea Sărbătoare Centenară de la Alba Iulia.

Dar cel mai mare eveniment unionist din acest an î-l consider faptul semnării Declarațiilor de Unire cu România de către 166 de autorități locale, municipii, consilii raionale, 11 organizații printre care și Universitatea Tehnică a Moldovei, 37 comune, municipii și consilii județene din România, 3 organizații de peste hotare. Toată stima și adâncă considerațiune celor de la Parcova în persoana primarului Marcel Snegur, care au fost spărgătorul de gheață în acest proces. Toată stima autorității locale de la Cimișlia, personal primarului Gheorghe Răileanu, care a fost primul oraș semnatar al Declarației de Unire. Aceasta este o demonstrație a faptului că unionismul a devenit mai pragmatic. Faptele contează mult mai mult decât declarațiile oricât de frumoase ar fi ele. De menționat faptul că aceste semnături se datorează parțial și Sfatului Țării 2, fondat cu doi ani în urma (oricare ar fi opinia unora!), și activităților duse de tineri în cadrul Caravanei Unirii, de asemenea, ajutorului acordat de România localităților basarabene pe parcursul ultimilor ani, multe din ele semnatare ale Declarației de Unire.

            Fiind de la Universitatea Tehnică a Moldovei vreau să declar că Universitatea a participat activ la organizarea mai multor evenimente centenare unioniste în acest An Jubiliar. În primul rând în februarie profesorii UTM au semnat o declarație de susținere a primarilor semnatari atunci când mankurtul Dodon a început să-i persecute. Pe 24 martie 2018 la UTM a fost organizat un frumos eveniment centenar care a finalizat cu semnarea de către 296 de profesori, academicieni, decani  a Declarației de Unire cu România. De menționat că până în prezent UTM este unica instituție de învățământ superior care a semnat această Declarație.

Pe 20 mai 2018, în cadrul Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS”, a organizat împreună cu autoritățile locale Costești, Ialoveni un frumos eveniment cultural unionist „Hora care ne unește!” cu participarea unui număr mare de colective artistice (în mare parte de copii) din Basarabia (inclusiv din sudul Basarabiei din actuala Ucraină!) și România.

Pe 24 noiembrie 2018 a organizat un frumos eveniment cultural „Centenar Autumnal” cu participarea excelenței sale ambasadorul României la Chișinău Daniel Ioniță, a mai multor personalități din Basarabia și România.

Pe 1 decembrie 2018 a organizat un grup de profesori ai Universității Tehnice a Moldovei care a participat în mod organizat la marele eveniment unionist de la Alba Iulia.

La nivel guvernamental România a promovat activ mai multe proiecte:

  • Interconectarea sistemelor electroenergetice ale Republicii Moldova și României;
  • Gazoductul Ungheni-Chișinău;
  • Autostrada „Unirea” ș.a.

Acestea au fost cele mai importante acțiuni unioniste în acest An Centenar. Dar cu regret a fost și Anul celei mai mari dezbinări între unioniști. „Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari” spunea marele filozof Emil Cioran. Este un mare adevăr, confirmat din păcate de propriile noastre greșeli. Atât de mari și deciși am fost în anii 90 și atât de mici și indeciși suntem acum, în acest An Centenar, în ajunul alegerilor parlamentare cruciale.

Ce ne așteaptă în anul viitor? Alegerile parlamentare care sunt cruciale. Din păcate este prima dată de la 90’ încoace când unioniștii nu vor fi reprezentați în parlament de o forță unionistă. Este regretabil că s-a ajuns la această tristă stare cauzată doar de elitele politice unioniste. Curentul unionist este în continuă creștere. A depășit cota de 30%. Dar unde sunt liderii care ar trebui doar să culeagă aceste roade?

Referitor la Convenția EuroUnionistă. Mi se par pripite și neargumentate etichetările venite în adresa acestui bloc eurounionist, care ar fi putut să-i reprezinte plenar pe unioniști în viitorul parlament, acumulând cele vreo 10-15% tradiționale de voturi unioniste. Acest bloc ar fi putut culege aceste roade dacă le-ar fi reușit să unească toate așchiile liberale unioniste (PL, PUN, PLR). Fără aceste partiduțe liberale (așa cum sunt ele!) blocul „Convenția EuroUnionistă” nu are nicio șansa de succes. Cu atât mai mult  acum când unul din cele 2 partide componente, este vorba de PNL, a părăsit această Convenție și s-a lansat de unul singur. Mă întreb: ce se întâmplă în capul liderilor acestui partid când în alegerile de toate nivelurile (ultimul fiind localele din vară unde au luat tocmai 0,17%!) ei nu depășesc 1% de voturi ale susținătorilor. Să fie doar un bussines sau e ceva mai serios la mijloc?

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)”

Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (2)

Basarabia se află acum la răscruce (a câta oară în ultimii treizeci de ani de orbecăire prin junglă!). Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 pot fi fatale pentru cursul de mai departe proeuropean prounionist.  Ce putem face în această situație extremă? Lăsând de o parte supozițiile că noua platformă „Convenția Euro-Unionistă” ar fi o făcătură a lui Plahotniuc să încercăm să analizăm la rece necesitatea lansării acestui proiect. De la 1990 încoace dreapta întotdeauna a avut exponenții săi în parlament. La început a fost Frontul Popular din Moldova (cea mai puternică forță de dreapta) care, nefiind în majoritate, a știut să monitorizeze la maxim potențialul energetic al maselor, adoptând cele mai importante documente în perioada de trecere de la sistemul sovietic la unul democratic. Ulterior însă, din cauza blestematei rânze moldovenești și a trădărilor, s-a divizat în mai multe așchii, conducându-se de un alt blestemat principiu românesc  „Unde-i unu pot fi doi!”. Oricum, componente ale dreptei s-au aflat permanent în parlamentele de după 1990 încoace: FPM, apoi PPCD si PFD, și mai recent PL și PLR. Arena politică basarabeană de după 2009 a inclus în permanență: segmentul politic de stânga (pcrm, psrm și Partidul Nostru); centrul (PD); centru-dreapta (PLDM) și dreapta (PL și așchia PLR). Astăzi avem forțe politice distincte cu șanse mari de a trece barajul electoral doar pe primele 3 segmente. Cu regret pe segmentul de dreapta, pe care conform sondajelor există apr. 30% de susținători – unioniști, se află o puzderie de așchii unioniste, dar nici o forță capabilă să treacă barajul electoral. Dar tocmai acest electorat este cel mai activ și are strictă nevoie de o opțiune în alegeri. Cu regret unii dintre ei au anumite rezerve (pe alocuri motivate) față de PPDA și PAS, care formează Blocul Electoral ACUM DA PAS, și ar dori să aibă exponentul său în alegerile din 24 februarie 2019.

Cred că acest motiv a fost pus la baza constituirii Convenției Euro-Unioniste: de a crea o oportunitate pentru unii unioniști și a reduce din absenteismul posibil al acestora.  Cu regret, părerea mea, s-a mers pe o pistă greșită. Competiția electorală încă nu a început oficial dar deja au apărut altercații între Convenția Euro-Unionistă șu Blocul Electoral ACUM, vina fiind a ambelor părți. Ne-au mai rămas în memorie luptele fratricide între PPCD și PFD care, în mod natural, au dus la dispariția ambelor partide. Mai recent am cunoscut o luptă acerbă a dreptei (PL) cu centru dreapta (PLDM). Deseori se crea impresia că M. Ghimpu lupta mai dur împotriva lui V. Filat decât împotriva lui V. Plahotniuc (să ne amintim de cele câteva susțineri directe ale PD de către PL). Cu ce s-a terminat acest război fratricid (chiar dacă V. Filat și-a meritat soarta pentru trădarea așteptărilor electoratului și aducerea indirectă a PD-ului la guvernare absolută!)? Cu dispariția de pe segmentul decizional a ambelor partide – PLDM și PL. Acum din cauza sistemului electoral defect această luptă va fi și mai dăunătoare fiindcă se va duce pe două segmente: între partide politice și între exponenții lor pe circumscripții uninominale. Din păcate până acum Convenția Euro-Unionistă nu s-a afirmat ca un pol atractiv serios pe dreapta. Părerea mea este că fără Partidul Liberal (așa cum este acum), fără așchiile liberale (PLR, PUN) Convenția Euro-Unionistă (CEU) are șanse foarte mici de a trece barajul de 6%, pericolul mare fiind de a aduce pe tipsie binomului Plahotniuc+Dodon cele vreo 5%, pe care ar putea să le acumuleze (cum s-a mai întâmplat în alegerile parlamentare din a. 2001!). De asemenea, iminenta luptă (am văzut deja altercațiile între cele două blocuri (ACUM și CEU)) între cel puțin doi candidați ai dreptei-centru dreptei pe circumscripții din cele două blocuri va fi, indiscutabil, în favoarea binomului, va fi una absolut neconstructivă. De menționat că duminică, 16.12.2018 Partidul Liberal s-a decis să participare în alegeri alături de ACUM cu o decizie aproape la limită (31 – pro, 16 – împotrivă și 12 – abțineri). O decizie extrem de întârziată (după ce l-a pierdut și pe Valeriu Munteanu!), dar totuși… Să sperăm că PL va colabora eficient la formarea listei comune a candidaților pe cele 51 circumscripții uninominale. „Am convenit asupra a 5 puncte, compromisul l-am atins în discuțiile pe care le-am avut timp de o lună de zile – să consolidăm forțele, să avem un singur bloc democratic, pro-european și unionist în cadrul acestui scrutin, pentru a putea demola de la putere regimul”, a menționat președintele PL D. precizat Chirtoacă. De aceea, cu toate rezervele pe care le au unii față de blocul ACUM, în situația de astăzi este strict necesară lansarea în campania electorală cu un singur bloc euro-unionist, cu o singură listă de candidați pe circumscripții uninominale. Doar aceasta ne va crea anumite șanse de a pune binomul Dodon+Plahotniuc cu botul pe labe.

Ce face alianța democrat – socialistă (E o alianță crasă chiar dacă de ochii lumii se mai critică! Am mai făcut analogia cu cei doi cerșetori evrei (unul evreu și altul prezentat drept rus)? Folosind imperiul mediatic controlat (peste 90% din întreg spațiul audiovizual!), resursele administrative enorme (instituția prezidențială + guvernul), toată puterea în stat pusă în slujbă, binomul Plahotniuc+Dodon este foarte aproape de ași atinge scopul – reorientarea spre vectorul rusesc. Doar o mobilizare generală a tuturor forțelor cu adevărat democrate și naționale mai poate contracara acest mare pericol. Este deosebit de importantă rămânerea la suprafață a acestei așchii de popor român în condițiile apariției tot mai pronunțate a unei noi situații geopolitice în regiune. Să fim gata de a ne folosi de șansa pe care ne-o poate da factorul extern fiindcă pe intern suntem slabi și dezbinați.

Încălcând flagrant Legea privind alegerile (cine să-i oprească dacă legea e în mâinile lor!), până acum și unii și alții practic și-au definitivat listele candidaților pe circumscripții uninominale. Și unii și alții folosesc la maxim factorul administrativ pentru a atrage de partea lor minoritățile naționale devenite o sculă în mâinile lor, în special, pe cea găgăuză, curtată insistent de socialiști și democrați. „Noi (Cine? Președintele „întregului popor Dodon” sau președintele psrm Dodon?) am rezervat pentru Găgăuzia 1/3 din locuri pe listele Partidului…” declară talimbul Dodon, care numai „președinte de țară nu e”.Cele mai gogonate povești se zice că le-ar spune vânătorii și pescarii. Mai noi, politicienii basarabeni îi întrec pe vânători și pescari. Asta spun experții, politologii, comentatorii, care analizează anul 2018” spune jurnalistul Vasile Botnaru. Într-adevăr, Dodon i-a întrecut pe vânători și pescari la capitolul „minciuni”. Umblă și prostește poporul că „…Republica Moldova este interesată de o cooperare mai strânsă cu Rusia și fostele republici sovietice”, despre necesitatea consolidării relațiilor cu Rusia. „Din păcate, nu poate. Să ne amintim că Republica Moldova era și este parte a CSI, dar atunci când Kremlinul a hotărât să introducă embargo asupra vinurilor, legumelor și fructelor moldovenești nu a contat faptul că eram în CSI și aveam semnat atunci acordul de liber schimb în cadrul CSI. Acest fapt nu ne-a ajutat nici în relațiile cu celelalte țări fiindcă Moscova este cea care dictează în cadrul CSI și în cadrul acestei Uniuni Economice Eurasiatice” scrie reputatul analist politic N. Negru. Și asta se întâmplă atunci când Ucraina a divorțat de CSI. Până și batika Lukashenko a declarat despre necesitatea ieșirii Bielorusiei din CSI. Cei mai apropiați ca sânge fug de Rusia ca de râie, iar valetul Dodon, mare trădător de neam, ne îndeamnă să revenim în țarcul rusesc. Este comportamentul sclavului care nu se poate obișnui cu libertatea.

Curtată de socialiști și democrați minoritatea găgăuză își permite tot soiul de declarații deochiate. „Constituția Găgăuziei (de când această formațiune teritorial administrativă cu autonomie culturală are constituție?) este cea mai statalistă. Ea  prevede expres rămânerea în componența Republicii Moldova doar dacă ea nu se unește cu nimeni în vest sau în est…” a declarat într-o emisiune televizată istoricul găgăuz Ivan Duminica. De ce nimeni din autorități nu-și pune întrebarea: de ce o minoritate de sub 4% adusă de imperiul țarist 200 de ani în urmă și primită bine de românii moldoveni băștinași, dictează majorității absolute a românilor basarabeni de peste 82% cum să-și administreze statul? Găgăuzii și bulgarii, primiți atât de bine de românii basarabeni în perioada grea pentru ei, ar trebui să înceteze să se comporte ca o unealtă rusească, să se debaraseze de rolul de măciuca rusească împotriva băștinașilor în acest război geopolitic în regiune. Imperiile vin și trec, găgăuzii și bulgarii vor rămâne să trăiască împreună cu românii moldoveni. Ei nu trebuie să le înfigă cuțitul în spate celora cu care au conviețuit pașnic peste 200 de ani. De menționat că deja apr. 15% dintre găgăuzi acceptă unirea Basarabiei cu România. Procentul ar fi mai mare dacă mai mulți găgăuzi nu ar da ascultare minciunilor binomului Dodon+Plahotniuc, care numai binele nu i-l vor. Până la urmă Bulgaria și România deja sunt membri ai Uniunii Europene, iar Turcia dorește de vreo 30 de ani să fie membră UE. De ce găgăuzii și bulgarii nu ar dori să fie împreună cu popoarele lor în componența UE, așa cum dorește și Dumnezeu în ceasul de apoi, cu atât mai mult că evenimentele în regiune iau o turnură nouă.

Evenimentele în sud-estul Europei conduc la apariția unei noi situații geopolitice în regiune. Ultimele evenimente din Ucraina arată la distanțarea și mai mult a Ucrainei de „sora sa mai mare Rusia” (cum iubește să fie considerată Rusia). În urma ocupării de către Rusia a Crimeii, în urma declanșării conflictelor în regiunile de est ale Ucrainei (Donbas și Luhansk) cu scopul de a le alipi la nesătulul imperiu rusesc, după modificarea legii de acordare a cetățeniei ruse ucrainenilor (dar și moldovenilor!), după atacul Rusiei asupra corăbiilor ucrainene în strâmtoarea Kerci, în urma alegerii pe 15 decembrie curent a  Patriarhului Bisericii Ortodoxe autocefale din Ucraina în baza recunoașterii de către Constantinopol a autocefaliei Bisericii ucrainene (după 322 de ani de tutelă rusească!), după ruperea legăturilor Bisericii Ortodoxe Ruse cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, în regiune se constituie o nouă realitate. Bravo Ucraina! Iar noi când vom repara greșelile istorice atât sub aspect teritorial cât și spiritual? Basarabia sub toate aspectele trebuie să fie parte activă a acestei noi realități.

Să vedem ce va face biserica promoscovită din Basarabia. Va rămâne în continuare o anexă a bisericii răzvrătite ruse sau va reveni la normal! Această făcătură rusească numai biserică națională nu poate fi numită. Duminica trecută mă nimerisem într-o biserică la nordul Republicii. M-a șocat un element observat în biserică: văzuse-i o cruce de lemn care avea o  acvilă bicefală, simbolul țarismului! În bisericile de rit rusesc se țin slujbe în sănătatea lui Alexii al II-lea, cel care a binecuvântat invazia cazacilor în Transnistria, se pomenesc în exclusivitate sfinții ruși și nimic nu se spune despre aspectele naționale de parcă am fi un trib sălbatic civilizat de ruși. Cred că în această situație va crește rolul Mitropoliei Basarabiei, care zilele acestea a împlinit 26 de ani de la reactivare. Pe 19 decembrie 1992 patriarhul Alexii al II-lea a făcut cunoștință cu Actul Patriarhal și Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române de reactivare a Mitropoliei Basarabiei, fondată la 30 decembrie 1919 (anul viitor vom sărbători 100 de ani de la instituirea Mitropoliei Basarabiei!) sistată în 1944 după a doua ocupație sovietică.

 În final, să ne întrebăm încotro va merge Basarabia după 24 februarie 2019?

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

17 decembrie, 2018

Interviu: prof. V. Mândâcanu cu prof. V. Dulgheru – Basarabie încotro?

V.M. Vecinii noștri (Turcia, Ungaria, Rusia, Ucraina) timp de secole au pretins la pământurile strămoșești.

V.D. Într-adevăr, această insulă latină – vechea Dacie, s-a aflat permanent în calea tuturor valurilor sălbatice care se scurgeau din est: avarii, hunii, slavii, ungurii, tătarii, turcii și rușii. Strămoșii noștri au fost ca salcia: s-au încovoiat dar nu s-au frânt. A supraviețuit Neamul nostru tuturor acestor intemperii pe parcursul a peste o mie de ani astfel că în Evul Mediu prin unirea unor frânturi de supraviețuitori daci (voievodate) s-au format cele trei formațiuni statale româniști: Transilvania, Valahia și Moldova. Dacă nu ar fi urmat invaziile tătară și turcă procesul de unificare ar fi continuat cu refacerea vechii dacii. Apariția Imperiilor Otoman și Austro-ungar a frânat procesul de unificare a Neamului. Ștefan cel Mare a fost primul care a creat o coaliție antiotomană din cele trei principate românești. Totuși rând pe rând Moldova și Valahia au devenit suzerane (nu pașalâcuri cum a fost Ungaria!) ale Imperiului Turc, iar în a. 1541 și Transilvania devine principat autonom vasal Imperiului Otoman. Ulterior Sigismund Bathory și Mihai Viteazu au făcut încercări de a se debarasa de jugul turcesc prin unirea celor trei principate. Cel mai mare obstacol în unirea principatelor românești a fost apariția în sec. 18 a unui alt imperiu la răsărit – Imperiul Rus – un imperiu fără saț, care deținea deja a 7-a parte a globului pământesc dar dorea noi teritorii în vest. Printr-o serie de războaie purtate de ruși de la Petru I până la Ecaterina a II-a la sfârșitul sec. a. XVIII-lea prin pacea de la Iași de la 1792 Rusia a ajuns la hotarele Moldovei, ocupând spațiul dintre Bug și Nistru, stabilind „pe vecie hotarul pe Nistru” între Imperiile Rus și Otoman. Prin intermediul banilor și a armatelor sale Ecaterina a II-a l-a instalat în tronul Poloniei pe favoritul ei Stanislaus Poniatowsky, iar la Dunăre dorea să refacă vechea Dacie, avându-l drept rege pe un alt favorit al ei – Grigory Potiomkin. Moartea ei a stopat întrucâtva acest plan rusesc.

V.M. Cu ce s-au terminat marile invazii rusești în sec. XIX – XX asupra noastră?

V.D. Această „veșnicie” a hotarului pe Nistru a durat mai puțin de 20 de ani. Prin așezarea lor „ca o insulă latină într-un imens ocean slav românii au stat mereu în calea expansiunii panslaviste”. Deja la 1806 Rusia începe un nou război contra turcilor care se soldează cu ruperea (prin trădarea turcilor suzerani și a dragomanului Moruzi cumpărat de ruși) părții de est a Moldovei, numită impropriu Basarabia. De la începutul nefericitei vecinătăți cu imperiul din est Moldova a cunoscut 12 invazii rusești. „Împărăția ruseasca nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreaga, care, negăsind în sine nimic de o măreție intensivă, caută mângâierea propriei măriri în dimensiunile mari” – afirma poetul național Mihai Eminescu. Și restul Moldovei și Muntenia au fost „guvernate” de Rusia succesiv prin trei guvernatori ruși: F. Pahlen, P. Jeltuhin, P. Kiseleff, care a introdus în a. 1831 Regulamentul Organic. Drept protest împotriva ocupației rusești în timpul Revoluției de la 1848 din Țara Românească a fost ars Regulamentul. Revoluția a fost învinsă de Rusia, devenită „jandarmul Europei”. În a. 1853 domnitorii A. Ghica (Moldova) și B. D. Știrbei) sunt înlocuiți cu guvernatorul generalul rus A. I. Budberg. Pierderea de către Rusia în a. 1856 a Războiului din Crimeea a favorizat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept prim domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești” și a celor trei județe din sudul Basarabiei. În stilul ei inconfundabil prin Pacea de la Berlin din a. 1878 drept „recunoștință” pentru salvarea de către armata română a armatelor ruse de înfrângerea în războiul ruso-turc de la 1877-1878, Rusia rupe cele trei județe de la proaspătul stat România. Și în sec. XX prin atragerea României în Primul Război Mondial Rusia dorea să-și refacă influența în Balcani, dar s-a întâmplat o minune: imperiul rus considerat atotputernic se prăbușește (de altfel ca și Imperiile Otoman și Austro-ungar!) și provinciile românești revin acasă: Basarabia din lungul surghiun siberian de peste 100 de ani, Transilvania și Bucovina de nord – din ocupația austro-ungară. A fost cea mai mare victorie în spațiul românesc în ultimii 2000 de ani: refacerea vechiului stat dac în România Mare modernizată, eveniment major centenarul căruia l-am serbat zilele trecute.

V.M. De ce în sec. XXI este posibilă aprofundarea dezmembrării pe vecie? Cine sunt vânzătorii de țară?

V.D. Din păcate România Mare integră nu a durat mult. Ea a fost sfârtecată în anul negru pentru întreaga românitate – a. 1940 cu concursul celor două neoimperii – Rusia sovietică stalinistă (URSS) și Germania nazistă hitleristă. După cel de-al doilea război mondial România reușește să-și recapete unele teritorii pierdute, Basarabia însă rămânând sub cizma sovietică, fiind însă dezmembrată în trei părți: sudul (Basarabia propriu zisă) și nordul Basarabiei și Bucovina de nord fiind incorporate în componența Ucrainei, iar restul – transformat într-o colonie sovietică numită Republică Sovietică Socialistă Moldovenească!

Destrămarea neașteptată a marelui imperiu sovietic (URSS) în a. 1991 a condus la o întreagă Paradă a Independențelor. Dacă Țările Baltice au știut cum să beneficieze din plin de această oportunitate atunci Basarabia a ratat șansa unică de Reunire cu România, rămânând de facto dependentă de Rusia și transformată într-o zonă gri în sud-estul Europei. Orice om treaz la minte își dă seama că doar re-Unirea cu România ne-ar salva de această stare periculoasă de incertitudine într-o zonă gri aflată la hotarul unui conflict militar între Rusia și Ucraina și a intereselor geopolitice majore. Rusia dă tot mai multe semne că revine la proiectul său de Novorosia. A ocupat Crimeea, a declanșat războiul în estul Ucrainei (Donbas și Luhansk). Recent au testat vigilența comunității internaționale prin provocarea din Marea Azov. Următorul pas al lui Putin va fi Odesa, Transnistria, sudul Basarabiei, Găgăuzia și treptat întreaga Republica Moldova. Putin este ajutorat să-și realizeze planurile de cozile de popor autohtone, cel mai mare vânzător de neam fiind Dodon, care mai în fiecare săptămână se duce după indicații la Putin. Trădători, de care din păcate Neamul nostru nu a dus lipsă pe parcursul multimilenarei sale istorii, iar acum se pare că „mama lichelelor e veșnic însărcinată în Basarabia”, sunt cel mai mare pericol. Marea miză a lor sunt alegerile din 24 februarie 2019 când vor încerca să preia întreaga putere în acest stat falit și să-l readucă în țarcul putinist.

V.M. Cum procedează România în astfel de condiții când Rusia, Turcia lovesc în Moldova. Ce facem noi?

V.D. Actualmente Basarabia este un stat capturat de binomul Plahotniuc+Dodon care este vândut Rusiei și Turciei. Ca și 200 de ani în urmă hotărâtor este banul. Turcia i-a uns pe Dodon și Plahotniuc drept răsplată pentru serviciile acordate (traficul cu ființe umane – a se vedea cei 7 profesori turci), adoptarea și promovarea Legii de vânzare a cetățeniei Republicii Moldova – un proces necontrolabil și extrem de periculos. Chiar și construcția vertiginoasă a imobilelor face parte din acest plan periculos promovat de binom.  Opoziția anticorupție din Basarabia este anihilată și marginalizată de regim care, din păcate, are susținere în Ungaria, Ucraina, chiar și în România, nemaivorbind de Rusia. Se vorbește chiar despre un transfer de tehnologii rusești prin Basarabia în România. Recenta zădărnicire de către parlamentarii români și unguri a încercărilor autorităților europene de a tempera dezmățul guvernării Plahotniuc+Dodon extrem de corupte și dictatoriale este o dovadă în plus. Prin inactivitatea ei, chiar se poate spune prin complicitate, România riscă să se trezească cu rușii la gurile Dunării.

Iar noi ce facem? Ne scărpinăm la ceafă. Bravii noștri politicieni de dreapta fac politică specific basarabeană. Atâtea speranțe puse în venirea lui D. Chirtoacă în fruntea Partidului liberal și toate s-au sfărâmat de zidul prostiei. Declarând corect în una din primele emisiuni televizate la care a participat în calitate de președinte al PL că doar unirea tuturor forțelor de dreapta-centru dreapta poate stopa tăvălugul Plahotniuc+Dodon, în continuare a adus o serie de învinuiri (fiind parcă scoase la indigo din învinuirile binomului Plahotniuc+Dodon!) potențialului aliat Maia Sandu. Așa el vede dorința de coalizare a tuturor forțelor? De asemenea, nu este de înțeles reacția bolnăvicioasă a lui M. Ghimpu, dar și D. Chirtoacă, la propunerea de trecere a candidaturilor pe cele 51 de circumscripții printr-un filtru. Ce este rău în asta, luând în considerație trista practică când pe parcursul a apr. 30 de ani am tot călcat pe greblă când am votat „băieți buni”, care ulterior ne-au trădat speranțele.

Luminează-ne Doamne mințile măcar în al 12-lea ceas.

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

10 decembrie, 2018

Valeriu DULGHERU: 1 Decembrie 2018 – Centenarul Marii Uniri!

„Bat clopote cântând reîntregirea /Și sufletul ia foc în clopotari/
Întâi decembrie ne e unirea/ Și strălucirea României Mari!”

(A. Păunescu. Clopotul reîntregirii)

 

La 1 decembrie 1918 toată suflarea românească era cu gândul la Alba Iulia care se transformase într-o adevărată Meka a Reîntregirii Neamului. Din toate colțurile Țării mii de „pelerini” țineau calea spre Alba Iulia cu care, cu trenul, pe jos. „…Au venit frații bucovineni, din Basarabia, de la Iași, au sosit legionarii Blajului, moții de la Abrud, din  Țara Bârsei… Sentimentul e prea puternic și prea sfânt. Într’un moment dat însă „Pe al nostru steag e scris Unire”  a izbucnit din pieptul mulțimii întregi, iar valul acordurilor mărețe lovea tavanul înalt al gării. Duhul sfânt parcă se coborâse de asupra noastră, a tuturora” scria Organul proclamării unității naționale, ziarul Alba – Iulia. Au venit o delegație inclusiv din Banat care încă se afla sub administrație sârbească, care împiedica participarea bănățenilor la acest important eveniment pentru toată suflarea românească. Este cunoscut un caz inedit că pentru a participa la Alba Iulia un grup de locuitori ai unui sat bănățean au mințit autoritățile sârbești că pleacă în satul vecin la o înmormântare, în realitate sosind la Alba Iulia. Unirea Banatului cu Țara mamă a fost proclamată de facto pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia însă realizată peste 8 luni, la 3 august 1919.

Ați venit pe pământul sfințit de țărâna martirilor Horia, Cloșca și Crișan, ca să aduceți dezrobirea neamului nostru, care a gemut atâtea veacuri de grele suferințe” a declarat protopopul Vasile Urzică, vicepreședinte al Consiliului Național local. „Bine ați venit, în sfânta cetate de slavă și durere a neamului nostru. S-a trezit iarăși glasul amuțit de veacuri și, la chemarea lui fermecătoare, au început să răspundă neamului. Ne-am deșteptat!!… Din umbra durerilor ferecate se înalță azi chiotul de bucurie al Dreptății așteptate de o mie de ani… Tresare sub glie Voievodul Mihaiu / Se scoală și Ștefan cel Mare!”. Cât entuziasm. Ce bucure că, în sfârșit, s-a înfăptuit visul de aur al tuturor românilor  (cât de mult ne lipsește acest entuziasm astăzi, după o sută de ani, când conducerile de la București și de la Chișinău compromit Idealul Reunirii). Drept concluzie a Adunării Naționale de la 1918 a fost că „…Problema românească nu cunoaște decât două deslegări finale opuse una alteia: unirea ori moartea românismului…”. Astăzi, poate mai mult ca atunci, o sută de ani în urmă, aflați într-o altă realitate geopolitică, înțelegem mai mult că doar Reunirea poate slava românismul.

Și la 1 decembrie 2018 mii de pelerini creștini din toate colțurile Țării au ajuns în orașul Reîntregirii Neamului cu automobile, cu autocare, cu care, dar și pe jos cum este cazul basarabeanului Ion Mărgineanu (77 de ani) de la Bălți, fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, care a parcurs peste 500 km. „Eu pun capul în pământ şi trebuie să acopăr distanţa, acesta este scopul meu principal. Datoria mea de omenie şi de dragoste de ţară este să mă apropii de piaţă şi apoi cum vor vrea autorităţile. Cum m-am apropiat de piaţă, misiunea mea se va încheia“, spunea luni dimineaţă, 26.11.2018, Ion Mărgineanu. Bravo! Adevărat reprezentant al așchiei de popor român din Basarabia. De am avea mai mulți ca acest brav român basarabean sunt sigur că Reunirea ar fi fost deja înfăptuită. Din Basarabia au venit la Alba Iulia mai multe fluxuri de români basarabeni: din sudul Basarabiei, de la Tighina, Bălți, evident, Chișinău. Acum o sută de ani basarabenii au venit la Alba Iulia după ce semnaseră Actul de Unire cu Țara-mamă. Ar fi fost excelent dacă și pe 1 decembrie 2018 basarabenii ar fi sosit la Alba Iulia să consfințească Reunirea deja realizată în acest An Centenar dar, din păcate, mai avem de orbecăit prin beznă până o vom realiza. Printre oaspeții sosiți din toate colțurile Țării dar și din Diaspora s-a aflat și un grup organizat de la Universitatea Tehnică a Moldovei (subsemnatul, prof. I. Manoli, S. Zaporojan, V. Cartofeanu, N. Secrieru, T. Botin, V. Moraru, Vic. Moraru, bibliogaf E. Plăcintă, tinerii R. Ciobanu, M. Guțu, I. Rabei, dar și oaspeții: dr. Pârvan P., președinte Asociația Obștească „Parlamentul Independenței Parlamentul 90”;  dr.hab. V. Ursachi, secretar științific secție științe reale AȘM, bardul M. Zgherea, doamna E. Botin și tânărul V. Plăcintă), care au participat: la Marșul Unirii, defilând de la CFR până la Parcul Unirii; la mitingul spontan de la Monumentul Unirii, unde au luat un cuvânt T. Botin și E. Botin, prezentând Universitatea Tehnică a Moldovei; la sfințirea Monumentului Unirii, la care a participat și prea sfinția sa Patriarhul Daniel; la ceremonia militară – defilarea trupelor și tehnicii militare (bulevardul „1 decembrie 1918”), la care a participat președintele K. Iohanis; la impresionantul concert „Cânt și suflet românesc” cu Orchestra Națională „Lăutarii” din Chișinău și Maestrul Nicolae Botgros, Ansamblul Folcloric al Județului Alba dirijat de Alexandru Pal, cunoscutul cântăreț Ionuț Fulea și mulți alți artiști. Important de menționat că colegii noștri Tudor și Elena Botin au reușit să convingă organizatorii concertului să le permită să intoneze în fața mulțimii un frumos îndemn la Unire din partea Universității Tehnice a Moldovei care au cules aplauze furtunoase.

A fost un mare eveniment cu o încărcătură spirituală de neimaginat. Ar fi fost o mare greșeală dacă nu am fi reușit să participăm la acest important eveniment spiritual unic în felul său. A fost o zi frumoasă sub toate aspectele, Domnul fericindu-ne în această zi memorabilă pentru toată românitatea cu mult soare și multă căldură sufletească. Mii de oameni (se vorbește despre peste o sută de mii, populația urbei dublându-se în această zi) erau prezenți la multiplele evenimente din Program sau se primblau prin frumoasa Cetatea Albă Carolina medievală (sec. XVII), construită pe fortificațiile precedente Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 d.Hr.) și cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI – XVII).  Dar deoarece toate lucrurile frumoase au și un sfârșit la orele 17.30 ne-am urcat în microbuz și am luat cale întoarsă. Din cauza unui număr foarte mare de participanți parcurgerea a cinci kilometri până la ieșirea din oraș a durat apr. două ore. În drum spre casă ne-am oprit la un frumos local turistic în apropiere de Brașov unde am luat cina. Bardul de la Văleni Marcel Zgherea, un Tudor Gheorghe al Basarabiei ne-a delectat pe noi și alți participanți la evenimentul de la Alba Iulia cu excelente cântece patriotice și de suflet. Ne-am continuat calea spre Chișinău unde după apr. 14 ore de mers am ajuns în jurul orei 7.00. Obosiți însă foarte satisfăcuți.

Însă deoarece această mare sărbătoare a Neamului Românesc a fost umbrită de insuccesele pe tărâmul Reunirii să revenim la acest important subiect. Am spus-o de nenumărate ori că perioada modernă a Basarabiei (de la 1990 încoace!) cunoaște un sigur parlament adevărat – primul parlament al independenței. Parlamentele care au urmat au fost unele de conjunctură partinică îngustă, de cumătrism partinic, de gașcă, chiar de trădare a Idealului Național, au avut un nivel intelectual redus (în special, parlamentul de astăzi!). Trecerea de la sistemul uninominal la sistemul partinic s-a dorit să fie una benefică pentru a reuși crearea unor partide democratice care să poată concura cu unicul partid existent pe atunci – pcm. Din păcate nu s-a reușit. Unde am greșit că am ajuns la această stare umilitoare cu peste 30% de unioniști dar fără o conducere credibilă?

Cel mai puternic partid de dreapta FPM (PPCD), încăpând pe mâinile trădătorului Iu. Roșca, a dispărut. Puternicul partid în a. 2007-2010, Partidul Liberal, a dispărut și el ca partid cu putere de decizie prin divizarea excesivă într-o puzderie de așchii. Tot în această zi sfântă a avut loc și Congresul al V-lea al Partidului Liberal, dorindu-se de fapt un show, nu rezolvarea problemelor partidului și a dreptei, în general. „…Vă îndemn la luptă pentru o Românie mare. Astăzi, s-au scurs 20 ani de când am fost ales Președinte, aceștia nu au trecut în zadar, iar dovada sunt rezultatele noastre comune (care, divizarea în tocmai 4 partiduțe liberale?). Astăzi, suntem o echipă de neînvins (brașoave! Tocmai astăzi PL se află într-o criză totală)” a declarat în raportul să de activitate de 20 de ani președintele PL M. Ghimpu. În final Congresul l-a ales pe D. Chirtoacă președinte al PL. Nu doresc să fiu un cârcotaș, tare aș dori să reînvie Partidul Liberal în frunte cu locomotiva de altă dată D. Chirtoacă. Dar mai are aburi această locomotivă să scoată partidul din criză?  Teamă mi-e că e mult prea târzie această rocadă în fruntea PL-ului. Să fi fost făcut acest pas în a. 2013, când grupul reformator în frunte cu I. Hadârcă a cerut acest lucru, Partidul, dar și întreaga dreaptă, ar fi fost salvate.  Lucrul cel mai bun, pe care-l poate face acum Dorin Chirtoacă, e să se debaraseze de euforia fostului președinte că PL este „o echipă de neînvins”,  să se coboare cu picioarele pe pământ, să se includă de urgență în activitatea Convenției Euro-Unioniste din Republica Moldova nou formate pentru a ieși cel puțin cu o singură listă de candidați pentru circumscripțiile uninominale, candidați trecuți printr-un filtru la testul de integritate. Doar aceasta mai poate salva dreapta (dar și PL-ul) de tăvălugul Plahotniuc+Dodon care ia viteză amețitoare.

Dă-i Doamne clarviziune acestui odinioară potențial lider al întregii drepte D. Chirtoacă, dar ținut mult, prea mult timp, în umbră. Ași finaliza cu impresionantele cuvinte ale marelui preot al Neamului Constantin Necula: „Ajută-ne să te recăpătăm ca Țară dincolo de partidele politice ori ura de-acum, dincolo de incredibilele noastre frustrări personale pe care le transferăm, cum altfel, asupra ta.  Iartă-ne că nu te mai vedem în toată frumusețea ta. Ajută-ne să te iubim”.

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

2 decembrie, 2018