„Unioniști. Păzea! Planul lui Dodon de exterminare a unioniștilor a început prin pregătirea listelor tuturor unioniștilor”.

 

Vă mai amintiți de amenințarea lui Dodon că atunci când va ajunge președinte va nimici unionismul, î-l va scoate în afara legii. Iată că Dodon a început punerea în aplicare a acestui plan. După ce a strălucit cu editarea în zeci de mii de exemplare a făcăturii de Istorie a Moldovei (în trei volume!) scrise la comanda lui de pseudoistorici în frunte cu Nazaria și Șornikov, iată că recent au mai scos de sub tipar un început de „antologie” antiunionistă cu denumirea de „Iudele Moldovei. Partea I”. O făcătură anonimă, scrisă de anonimi, doar cu indicarea organizației „Mișcarea populară „Salvăm Moldova””. O scriitură agramată, plină de tot soiul de greșeli ortografice, de falsuri, de incitare la război civil. Chiar dacă,  fricoși din fire, nu au lăsat nici un nume pe opusul „Iudele Moldovei, Partea I”, se poate lesne citi printre rânduri numele celor care stau în spate.

Folosind tehnologiile moderne nu mi-a fost prea greu să dau de numele anonimilor autori. Președintele organizației nominalizate este fostul șef al contraspionajului serviciului de securitate moldovenesc, colonelul Ion Mahu. Având în vedere faptul că în Republica Moldova nu a fost aprobată Legea Lustrației se poate presupune „prezența și implicarea foștilor lucrători ai KGB ai URSS în viața contemporană a statului moldovean este o realitate“ (V. Nichituș). Să desprindem câteva secvențe din declarația de constituire rostită de acest „mare apărător al Moldovei”, care preferă să vorbească în limba rusă. „Scopul principal al organizației este de a-i depista pe toți cei care distrug statul, pe toți cei care vor sa-l vândă, pe toți cei care sunt trădători ai acestui popor pentru ca în viitor să fie publicată lista acestor „likvidatori”… Va fi organizat un congres al popoarelor (câte popoare conține acest popor moldovenesc! – n.n.) Republicii Moldova, unde va fi aprobat un plan de acțiuni… 80% din populația Republicii Moldova sunt împotriva unirii (dar cu cei peste 355 de adepți ai unirii și cam tot atâția încă ezitanți ce facem?)…Au uitat unde e înmormântat Ștefan cel Mare (la Putna, pe teritoriul actualei Românii, tovarășe Colonel, nu știu dacă dumneata ai știut vreodată!)…Să stopăm antiunirea (pasărea pre limba ei piere, a dorit să spune unirea-n.n. Este un diletant cu aere de atotștiutor în ale istoriei, limbii vorbite). Istoria noastră este foarte veche în Europa și se numește „Istoria Republicii Moldova” (n-am știut că Burebista, Decebal erau republicani, că Bogdan I a fondat nu statul Moldova cu capitala la Baia ci statul Republica Moldova cu capitala la Chișinău!). Românii au și ei o țară formată cu vreo 500 de ani mai târziu decât Republica Moldova (aiureli, nu cunoaște elementara istorie pe care o cunoaște un elev din clasa a 5-a). Numai trădătorii consideră că românii au o istorie mai veche decât moldovenii, și au dreptul să ne asimileze… …Uitați de unirea voastră fiindcă o să se găsească forțe destule, forțe patriotice, care dacă o să trebuiască o să se mobilizeze (adică o să ia arma în mână și vor împușca cum ia îndemnat altădată și Zinca Karabinka) și o să mobilizăm toată populația RM pentru a ne apăra demnitatea de moldovan, demnitatea noastră istorică… Numai unirea tuturor forțelor politice și obștești poate să oprească această „vakhanalie”. Forțele care au început distrugerea Republicii Moldova sunt foarte mai (dar ceva mai sus spunea că sunt doar vreo 20%!). Acest proces (unionismul) este destul de serios care poate să aducă cu timpul la distrugerea statalității RM… PSRM are un program real de dezvoltare a țării. Igor Dodon este un patriot adevărat! Noi îl susținem pentru că la momentul de față el este unicul politician din țară cu o echipă puternică, care pledează pentru neutralitatea, suveranitatea și integritatea Moldovei” (atât de suveran că mai în fiecare lună aleargă la Moscova după sfaturi). Partea bună în toate aceste bâiguieli pseudopatriotice este că tovarășul vede, într-adevăr, puterea adevărată a unionismului. Acum se vede de unde vine ideea (și realizarea) acestei „liste de trădători de țară”. Deci, coordonator proiectului este I. Dodon. Executori: colonelul SIB I. Mahu, „istoricul” S. Nazaria ș.a. cozi de topor.

Am avut „marea onoare” să fiu și eu inclus în lista celor 85 de nume de adevărați unioniști incluși în opusul „Iudele Moldovei” drept „unionist și rusofob înverșunat”. De menționat că numele adevăratului Iuda Roșca nu a fost inclus în această listă. Se vede că și noii lui stăpâni nu au crezut în unionismul lui de altădată. Aici aș veni cu un scurt comentariu: într-adevăr, mă consider un unionist înverșunat (cum ar trebui să se considere orice cetățean, prin vinele căruia curge sângele strămoșilor geto-daci!) nu însă și rusofob înverșunat. Am prieteni, colegi de breaslă inginerească printre ruși, pe care îi stimez. Nu-i pot stima pe cei care au venit cu baionetele să instaleze iadul în Basarabia, care prin genocidul promovat (lichidări în închisorile staliniste, foametea organizată din 1946-1947, colectivizarea forțată, prin cele 4 valuri de deportări (1941, 1949, 1951, 1955-1989) au înjumătățit populația acestei așchii de țară.  Le-ași pune o întrebare acestor mari „patrihoți” ai Moldovei: unde erați tov. Mahu, Nazaria și compania în 1992 când unioniștii apărau integritatea statului Republica Moldova atacată de Rusia? Oare nu erați de partea cealaltă a baricadei, alături de fratele mai mare, luptând pentru păstrarea urss, adică împotriva statului suveran Republica Moldova.

Voi încerca să prezint unele secvențe din acest „opus dodonist”, în mare păstrând stilul și limbajul autorilor (unul infect și plin de greșeli!) și să fac unele comentarii.

 „Unionismul este o sectă antihristă, anticreștină”. Dar se facem cu cei peste 35% de adepți ai Unirii? Toți sunt o sectă anticreștină? Desigur, doar mișcarea voastră este una creștină condusă de politruci și urmașii celor care au participat la genocidul așchiei de popor român din Basarabia.

„…Militarii români i-au adus pe deputații Sfatului Țării sub baionete în sala de ședințe înconjurată de trupele regale?”. Halal de așa istorici. Să nu știe tovarășii că până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, Bălțiul, Soroca și Orheiul votaseră Unirea cu România (fără armatele române în spate!). Primii au votat Unirea Zemstva de la Bălți (3 martie 1918). Știu prea bine dar își câștigă cei treizeci de arginți de la stăpân.

„Din 1859 în România sunt stăpâni străinii, nicidecum românii. Și în această fermă de dobitoace din care este o singură ieșire spre abator ne cheamă unioniștii să ne integrăm să ne unim”. După astfel de declarații acești tovarăși ar trebui să fie declarate persoane indezirabile în România, da România e prea loială față de astfel de tipi. Din spusele acestor „istorici” până la 1859, sub turci, și mai apoi de facto sub ruși, românii erau stăpâni?

Continue reading „Valeriu DULGHERU: „Iudele Moldovei” – Un nou proiect al lui Dodon” →

„Trăim minciuni adevărate / Trăim de parcă n-am trăi.
Cu toate zilele în spate / Trăim de parcă am muri.

Au tot murit pe la răscruce / Grigore, Doine şi Ioni.
Tot pentru noi urcând pe cruce / să fim mai tari, să fim mai domni”.

(Viorica Nagacevschi)

 

Iar noi după aceste jertfe nu am devenit nici mai tari, nici mai domni. Dimpotrivă, am degradat mult comparativ cu începuturile Mișcării de Eliberare Națională. De aproape 30 de ani acest colţ de ţară pe nume Basarabia este bântuit de tot soiul de crize: crize politice care ţin cu anii; crize economice din care, se pare că nu mai ieşim de la 90 încoace; criză de moralitate; criză de identitate; criză de demnitate. Dacă ar exista acea demnitate, poporul ar fi mai bogat sufleteşte. Având demnitate nu te încovoaie nici uraganul. Chiar şi moartea îngenunchează în faţa ta. Ea ştie că chiar dacă-ţi ia viaţa tu mori cu demnitate.

Trăim o perioadă extrem de dificilă. Fiind atât de aproape de realizarea visului european după semnarea Acordului de Asociere la 28 iunie 2014 şi atât de departe suntem astăzi. Fiind la începuturi povestea de succes în parteneriatul estic am devenit perdantul acestui parteneriat. Ceva timp în urmă unioniștii reprezentau apr. 2% dar erau reprezentați în parlament cu apr. 20% (dacă-l luăm în considerație și pe PPCD, în care președintele era un Iuda, dar existau totuși persoane cu adevărat unioniste). Acum având un segment unionist în continuă creștere (de la apr. 2% în a. 2004 acum s-a depășit nivelul de 30%, după unele sondaje se apropie de 40%!), având avântul unionist al celor peste 160 de semnatari ai Declarației de Unire cu România, este pentru prima dată în ultimii 29 de ani când acest important segment nu este reprezentat direct în parlament (poate cu excepția celor vre-7-8 unioniști veritabili care au ajuns în actualul parlament pin blocul ACUM).

Mulţi se întreabă: de ce având un segment unionist atât de important, atât de prost a fost valorificat de către liderii puzderiei de partiduțe și mișcări unioniste? De ce cei, în care am investit atâtea speranţe, ne-au trădat (a câta oară!)…? De ce electoratul basarabean degradează. De vină,în mare parte nu este doar electorul simplu ci în cea mai mare parte cei care îl corup, o parte din intelectualitate care tacit sau direct îi susțin pe corupționeri. Într-adevăr, se pare că o parte din intelectualitate l-a cam părăsit pe moș Ion devenit acum mai unionist decât odinioară.

În genere sunt din fire optimist în ce privește viitorul unionist al acestei așchii de popor român (și Dumnezeu vrea ca neamurile să fie unite!) însă văzând comportamentul iresponsabil al liderașilor partiduțelor unioniste simt cum îmi pierd tot mai mult speranța că se mai poate realiza ceva serios (o singură construcție unionistă) pe segmentul de dreapta. Mă uit la comportamentul liderilor partiduțelor unioniste perdante în recentele alegeri. Credeți că își presură cenușă pe cap pentru eșecul zdrobitor. Nici pe departe. Ca și înainte ies cu sfaturi (acumulând doar 0.24% (PNL) și 1.25% (PL) de voturi!) cum de făcut Unirea în cinci, în zece ani, cu critici în adresa celor care au devenit unioniști mai târziu, în urma lor. Priveam deunăzi o emisiune la postul TVR Moldova, la care participau A. Reniță, V. Pavlicenco (PNL) și Ion Ciobanu (PL). Moderatorul îi întreba cu text deschis „De ce nu vă uniți? Aceste alegeri au fost ca un duș rece…”. La care cea mai unionistă doamnă (cea care a luat tocmai 0,24%!) a răspuns „Dușul rece duce la călire…”.  De vreo zece ani (cât există acest partiduț care se identifică cu istoricul partid PNL (diferența e ca între cer și pământ!)) s-a tot călit până a ajuns la 0,24% (3437 de susținători!, pretinzând că sunt vreo 20000 de membri și susținători!). De câte sute de ani vom avea nevoie ca acest partiduț să facă Unirea? Dar câte critici i-a adus această doamnă președinte președintelui Băsescu că nu a susținut-o. El nu l-a susținut nici pe PL fiindcă a văzut din start șansele lor! Nimeni în această emisiune nu și-a pus întrebarea „Dar cum este cu cei peste 30% de unioniști?” care există ca o turmă mare dar fără baci (spre bucuria dușmanilor Neamului). Ce pot să-i spună acești liderași tinerei liceene Lucia Stegărescu, autoarea minunatelor versuri: „Şi lacrimile mă apasă,/ Te rog, măicuță, ia-mă-acasă,/ Mi-e inima însângerată,/ Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată./ Adesea lumea mă întreabă/ – Tu eşti orfana basarabă. / Cea despărțită pe nedrept /De la al mamei sale piept?”. Doar maestrul Alecu Reniță mai încerca să-i pună cu picioarele pe pământ pe partenerii de platou.

Realitatea tristă și nedreaptă este că alegerile sunt pierdute, chiar dacă blocul ACUM (așa cum este!) a făcut tot ce ia stat în puteri. Dacă aceste partiduțe unioniste nu le-ar fi încurcat aveau șanse reale să iasă pe primul loc și să se apropie de 40% (doar pe circumscripții din această cauză au fost pierdute 8-9 mandate, dar și numărul absenteiștilor prounioniști ar fi fost mai mic). În acest caz ei ar fi fost cei în drept să demareze formarea guvernării. În realitate, cei care băteau cel mai dur în ACUM acum sunt cei mai „mari adepți ai alianței ACUM cu PDM”. Mulți din cei care, fiind înrolați în divizia lui Plahotniuc, atacau dur ACUM, astăzi se dau cu sfaturi, îndemnuri, chiar și amenințări către ACUM să facă necondiționat alianță cu Plahotniuc. Părerea mea (poate fi subiectivă!) este să nu dea atenție tuturor acestor „binevoitori”, să procedeze așa cum le dictează cei care i-au ales, să formuleze o serie de condiții clare (de ex. schimbarea procurorului general cu unul adus din afară, scoaterea mai multor structuri de stat (CNA, CNI ș.a.) de sub Plahotniuc, de asemenea, unele ministere de importanță majoră) și să le pună pe masa lui Plahoitniuc, pe care acesta nu le va accepta. Lasă lumea să vadă cine e vinovatul adevărat.

Încă se mai aude canonada ultimelor alegeri – celor mai compromise sub aspectul legalității, moralității alegeri într-un stat aflat chiar în centrul geografic al bătrânei Europe, practic imposibile într-o altă țară din Europa. În general, omul e o ființă foarte ușor dispusă spre corupere. Pentru aceasta a apărut creștinismul și alte religii, pentru a suprima aceste instincte animalice. Spuneam că aceste alegeri au dat naștere la cel puțin trei fenomene grave: fenomenul Șor (opinia unor orheeni și nu numai „A furat dar ne dă și nouă” (a furat miliarde (și mai fură. Experții spun că se pregătește furtul următorului miliard. Din această cauză fostul guvernator al Băncii Naționale a fost plecat!)); fenomenul Plahotniuc care și-a organizat alegătorii în Nisporenii săi (și nu numai!) (puțin ia mai rămas până la „performanțele” lui Brejnev care lua 99,9% din voturi!). Fenomenul Dodon este prezent , în special, în nordul și sudul Republicii. Neavând priză în Capitală unde lumea este mai informată, mai conștientă la pericole, escrocii pleacă în teritorii. Șor și-a făcut Monaco-ul său la Orhei. Plahotniuc – la Nisporeni. Dodon – în nordul Republicii și în Găgăuzia. Priveam deunăzi cu scârbă cum șeful de depozit Dodon (care numai președinte de ditamai țară nu este!) împărțea KaMAZurile primite drept pomană electorală de la Putin și depozitate până după alegeri. A plecat în toate raioanele (Ocnița (55.77%), Briceni (45.26%), Drochia (34.55%), Edineț (33.63%), Dondușeni, Râșcani, UTA „Găgăuzia” (83.3%), Taraclia (80.34%) (observați unde are cea mai mare susținere acest hermafrodit creștino-satanist!) care l-au susținut masiv să le doneze câte un camion cadou electoral (pentru alegerile trecute și pentru cele locale din vară) de la Putin (numit de socialiști asistență rusească). „Rusia ne ajută, ne susține. Cele mai multe mere crescute de Dstra se exportă în Rusia (declara tocmai în momentul când de la vama rusească au fost întoarse 2000 t de mere moldovenești care, ca să vezi, nu mai sunt pe placul consumatorilor ruși fini. În Europa sunt bune, iar în Rusia – nu). Doar cu Rusia ne vedem viitorul nostru” declară ca un papagal Dodon la fiecare întrunire (în realitate, cei mai mari donatori sunt: SUA (cu peste 1.4 mlrd $ (cifră expusă de însuși Dodon la acreditarea noului ambasador!); UE cu peste 1 mlrd Euro, România – cu peste 700 mln Eur). „Slavă lui Igor!” scria pe o tablă într-o școală vizitată de Dodon. „Republica Moldova a mai avut politicieni năuci, care vorbeau mai mult în dodii, dar acesta a luat-o cu totul hăisa. Ce se întâmplă, lume? Priviţi ce este scris pe tablă…” comentează cazul deputata ACUM Maria Ciobanu.

Observați, de cealaltă parte a baricadei pregătirile către alegerile locale sunt în toi. Fideli tezei idolilor lor privind „revoluția permanentă” ei nu se coboară de pe baricade și lucrează pentru următoarea victorie. Ce fac ceilalți de cealaltă parte a baricadei, mă refer, în special de pe segmentul de dreapta? Nimic. Mai au timp ca și în alegerile parlamentare recente. Au venit acești perdanți să bată clopotele și să cheme la închegarea acestei drepte prea răzlețite? Nu. Ei vor veni în alegerile locale și se vor buluci câte 2-5 eurounioniști la un singur mandat de primar. Nu ai cu cine sta de vorbă. Ei nu au nevoie de sfaturi, declară acest lucru în permanență. Dacă îl asculți pe unul din lideri unioniști, toți ceilalți sunt trădători, kgb-ști, cumpărați. Ascultându-l pe altul afli că și primul care ți-a vorbit este trădător, agent kgb, proplahotniuc ș.a.m.d.

Oare nu e clar că toată această clasă politică (care numai clasă politică n-o poți numi astăzi!) trebuie să se retragă și să facă loc unei noi elite politice. Într-o situație similară în a. 2000 dnii M. Rusu (președinte PL), V. Muravschi (președinte PNȚCD) erau gata să se retragă, făcând loc noii elite politice (cu regret acea nouă elită politică nu a fost la înălțime). Vor fi cei actuali măcar la înălțimea celor doi lideri politici?

Dă-le Doamne clarviziune și luciditate.

—————————

Valeriu DULGHERU

Chișinău, Basarabia

10 martie 2019

Alegerile parlamentare au trecut, dar vin cele locale, nu mai puțin importante (am simțit în aceste alegeri rolul baronilor democrați locali). Tocmai am ieșit din cele mai murdare alegeri, cele mai corupte alegeri, cele mai compromise alegeri. Iar CEC-ul lui Plahotniuc, asistat cu părere de rău de observatori internaționali ne spune că totul a fost curat, corect. Pomenile electorale chiar în ziua alegerilor, aducerea și votarea organizată în grup pentru Triadă, toate acestea sunt o normă pentru regim. Ce să creadă omul simplu care a fost martor la aceste grave încălcări? Aceste alegeri au dat naștere unor fenomene extrem de periculoase cum ar fi fenomenul Șor la Orhei și nu numai, fenomenul Plahotniuc la Nisporeni, fenomenul Dodon în întreaga republică, în special, în Găgăuzia. Cea mai mare vină pentru acest dezastru îl poartă acest mare experimentator V. Plahotniuc, care nicidecum nu poate ieși din rolul de păpușar. Lui Dodon ia dat președinția și Găgăuzia, iar pentru a-l mai tempera a dat naștere acestui clovn Șor, hoț judecat în prima instanță, făcându-l guvernator de Orhei. Acest Of-Șor prin pomenile electorale de tot soiul (pungi electorale, magazine sociale (care trebuie să fie o preocupare a statului), distracții) a trezit în oameni instinctul josnic de a se folosi de lucruri făcute din bani furați. De cât timp va fi nevoie pentru a dezrădăcina aceste grave fenomene de corupere morală?

De altă parte a durut mult „trădările” din partea unor mari intelectuali, în special din rândurile artiștilor. În multe cazuri, neavând pentru aceasta nici un interes material. De ce au făcut aceste lucruri în situația aceasta de stat capturat condus de un regim oligarhic de tip mafiot? Nu vorbesc de Lazariuc, Țopa, Cuciuc ș.a., aceștia nu sunt artiști, sunt trubaduri ai regimurilor de la putere care cântă pentru soldă.

Să facem o scurtă analiză a rezultatelor recentelor alegeri. În pofida unui război total declarat de Triadă prin imperiul lor mediatic, din păcate asistat și de unii de pe dreapta, în pofida subfinanțării (un deputat democrat și șorist a costat (pe noi, nea costat!) de 30 de ori mai mult decât al ACUM-lui) Blocul ACUM a luat un scor bun. În Capitală (sub aspectul componenței naționale nu este cea mai românizată localitate!) Blocul ACUM cu 37,73% pe circumscripția națională a fost pe primul loc, iar pe circumscripțiile uninominale au fost primii în 6 din 11 circumscripții, în celelalte 5 fiind pe locul doi. Dacă ar fi fost alegeri corecte, dacă dreapta ar fi fost mai responsabilă Blocul ACUM ar fi luat peste 40% (în diverse sondaje eurounioniștii arătau peste 40%).

Iar PDM a luat în Capitală (unde alegătorul este mai informat, mai rezistent la diverse pomeni electorale) doar 13.37% pe circumscripția națională (cam asta ar fi susținerea reală a electoratului, luând în considerare că pe parcursul acestor 4 ani raitingul PDM a fost extrem de jos), iar pe cele uninominale doar într-o circumscripție (nr. 33) au fost pe locul 2, în restul – pe locul 3 cu scoruri de 2-3 ori mai mici decât locul 2.

Și stânga este în continuă descreștere, dar n-are cine-i da un șut să ajungă la groapa de gunoi politic. Cei care ar putea face acest lucru sunt preocupați de duelarea fratricidă. Trâmbițând de la toate televiziunile lor, ale lui Plahotniuc și cele rusești că vor lua peste 50% iată că au luat un scor (modest pentru ei!) de doar 31.15% pe circumscripția națională, în pofida unei finanțări exorbitante, a cadourilor electorale, a implicării Rusiei direct în procesul de alegeri.

Deci Blocul ACUM a făcut maxim posibilul, promovând în parlament și un grup mic de unioniști. Însă blocul ACUM ar fi avut acum mare nevoie de un aliat de pe dreapta. Având cel mai important și calificat sprijin (cei peste 30% de susținători ai unionismului!, printre care peste 164 de autorități locale semnatare a Declarației de Unire cu România), unioniștii au fost cei mai prost manageri. În loc să se concentreze împreună cu blocul ACUM asupra triadei Plahotniuc+Dodon+Șor noul lider PL D. Chirtoacă ataca seară de seară blocul ACUM. Chiar dacă, să admitem, avea parțial dreptate un adevărat politician nu ar fi bătut atât de dur în potențialul aliat. Din păcate urmează aceeași practică dezastruoasă a unchiului său M. Ghimpu care ne-a adus la situația de astăzi. În loc să bată împreună în păpușar Ghimpu și Filat se războiau între ei pe viață și pe moarte. Din acest război fratricid a câștigat al treilea – Plahotniuc. Ei, Filat și Ghimpu, l-au făcut pe V. Plahotniuc atotputernic.

Ce a câștigat D. Chirtoacă în aceste alegeri? Ca și dna A. Can în alegerile la primăria Chișinău, cu același comportament de mahalagiu, a câștigat tocmai 1.25%, adică 17743 de voturi, dintre care vreo 13000 le-a dat direct lui Dodon, Șor și Plahotniuc. Dar dacă lua vreo 5.9% ce cadou le făcea Triadei? Dar acestea sunt voturile celor care au crezut în el, care l-au urmat orbește, care iau mai dat o șansă. În democrațiile dezvoltate după astfel de rezultate penibile liderii partidelor își dau demisia, astfel recunoscându-și vina pentru managementul prost al partidului și cerându-și într-un fel scuze de la alegătorii lor amăgiți. Am auzit vreo declarație după alegeri, în care să-și ceară scuze de la cei pe care, într-un fel, ia trădat? În loc de declarații sterile precum  că „…va face unirea cu România în următorii zece ani!” ar trebui să-și dea demisia după un rezultat atât de prost și activitate vădit antieurounionistă. Din păcate primul său proiect în calitate de președinte de partid a eșuat lamentabil. Deci, să demisioneze în mod civilizat (așa cum fac în partidele cu adevărat democratice) fără niciun fel de condiții, fără ifose.

Eu îi mai pot înțelege pe tinerii unioniști A. Ursu, V. Bilețchi, I. Leașcenco care au dorit să-și încerce forțele, să demonstreze că pot fi lideri. Au demonstrat. Într-adevăr, în aceste alegeri au demonstrat că sunt foarte bine pregătiți, sunt potențiali lideri ai dreptei. Nu-l înțeleg pe D. Chirtoacă, care  nu avea nevoie de aceasta. Știind din start că după atâtea găinării politice  Partidul Liberal nu va trece pragul electoral liderul lui totuși a mers la această trădare a electoratului său, împingând mai în toate circumscripțiile candidații lor care împreună cu alți unioniști au zădărnicit victoria candidaților blocului ACUM pe cel puțin 8-9 circumscripții. Mai mult, nu a ieșit nici măcar pe locul trei în circumscripția sa care include și satul de baștină dar și localități guvernate de el pe parcursul a peste 10 ani de primar al Capitalei.

Cred că au mai rămas oameni treji în Partidul Liberal de talia lui Valeriu Munteanu care înțeleg că Partidul Liberal nu mai există, iar împreună cu el a dispărut și ultima formațiune politică de dreapta cu putere de decizie. Au rămas doar așchii, multe așchii răzlețite. Ne lipsește categoric o dreaptă unită. Și Blocul ACUM, aflat astăzi de unul singur în fața balaurului cu trei capete, ar fi avut nevoie de un aliat de pe dreapta. Scriam despre acest lucru ceva timp în urmă. În special acum când în vară ne așteaptă alegerile locale.

Și noi, cei mulți, dar…(vorba lui Lăpușneanu) ce facem? Cei care nu au avut o opțiune clară unionistă cu șanse reale de câștig în alegerile recente, votând cele 3-4 partiduțe unioniste, dându-le încă o șansă, votul cărora însă până la urmă s-a dus la dușmanii Neamului. Cei care nu au ieșit la vot, neavând nicio opțiune clară, dar aceștia sunt majoritatea din cei peste 50% de absenteiști. Cei care au votat Blocul ACUM, mai corect opțiunea unionistă a Blocului ACUM, drept unică posibilitate ca măcar câțiva unioniști să ajungă în parlament. Printre aceștia mă enumer și eu. Toate acestea vorbesc despre un trist adevăr: dreapta nu există, există doar așchii ale dreptei care în anii 90’ a adus schimbarea. Deci, trebuie construită o nouă Dreaptă din toate aceste așchii, capabilă să fructifice cele peste 30% de unioniști, avântul unionist al autorităților locale. Cu regret, cei 164 de semnatari ai Declarațiilor de Unire cu România, de fapt au fost trădați în aceste alegeri. În viitoarele alegeri locale ei trebuie să fie susținuți pe toate căile. Aceștia sunt adevărați unioniști care au demonstrat unionismul prin fapte nu prin vorbe (să folosim sloganul impropriu al democraților).

Alegătorul, în special cel unionist, este dezgustat de acest comportament iresponsabil al dreptei. Printre cei 50% care nu au ieșit la vot o bună parte sunt unioniști. Cum s-au comportat unioniștii în recentele alegeri? Prin declarații dure în adresa blocului ACUM Partidul Liberal, în care până nu demult ne puneam cele mai mari speranțe, chiar dacă în calitate de locomotivă a fost luat tânărul Vlad Bilețchi au câștigat tocmai 1,25%! Chiar și în Capitală, în care tradițional susținerea liberalilor era majoră, PL a luat doar 2.14%. Dacă garnitura trenului este depășită, grav avariată, nicio locomotivă, fie ea cât de bună, nu-l ajută. Și cel mai „adevărat partid unionist” (PNL), cel mai „mare luptător pentru unionism” a luat și mai mult – tocmai  0,24% (în alegerile la primăria Chișinăului prin turnare de zoi, în primul rând asupra unioniștilor, au luat 0,17%). Partidul „Democrația acasă”, care a înrolat în rândurile sale doi tineri foarte bine pregătiți, a luat și el 0,31%.  Cu regret votul acestora, în mare parte a ajuns la triada Plahotniuc +Dodon+Șor. 2.83% (apr. 32000 de voturi!) au fost pierdute, dintre care peste 22000 au ajuns la Triadă. De asemenea, o analiză sumară arată că din cauză că pe mai multe circumscripții s-au duelat câte 2 – 4 eurounioniști, s-au mai pierdut încă cel puțin 8-9 mandate. Se observă cu ochiul liber că dacă eurounioniștii ar fi participat în bloc unic cu o bună campanie electorală care să excludă duelurile fratricide ar fi obținut în jur de 40% din voturi.

S-a vorbit ore întregi, s-au scris tone de hârtie unde s-a argumentat destul de amplu necesitatea unirii unioniștilor (sună cam bizar: unioniștii care declarativ vor unirea cu Țara nu se pot uni între ei!), iar liderașii partiduțelor unioniste au rămas surzi și muți. Referitor la muți risc să greșesc. Stimata doamnă președinte (pe viață!) a „celui mai unionist partid” PNL a declarat în repetate rânduri că nu are nevoie de sfaturi. Și unde a ajuns cu tradiționalul scor electoral de sub 1%. Toți sunt vinovați: „sfetnicii” sunt vinovați pentru că se amestecă în treburile partidului. Alegătorii sunt proști fiindcă „nu știe cum să aleagă”.

Ce-i de făcut în preajma alegerilor locale? Unica salvare este doar reconstruirea dreptei, crearea unei noi drepte din toate așchiile unioniste. Am avut o situație similară în preajma alegerilor parlamentare din a. 2001. Atunci a avut loc o tentativă similară de unire a dreptei. După mai multe întruniri în vara a. 2000 se ajunsese practic la o propunere judicioasă. În toamnă Partidul Liberal (PL, președinte M. Rusu), Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD, președinte V. Muravschi), Partidul Social-Liberal (președinte O. Serebrian) (la negocieri au mai participat grupul Dolganiuc, desprins de la Frontul Popular (V. Dolganiuc), grupul Nedelciuc, desprins de la Partidul Forțelor Democrate (V. Nedelciuc)) urmau să organizeze Congrese extraordinare, la care PL și PNȚCD urmau să declare unirea cu Partidul Socio-Liberal, iar președinte să fie unul care nu a fost membru al partidului comunist. Unicul care satisfăcea această condiție era tânărul Oleg Serebrian. Din păcate din cauza poziției dubioase a președintelui PSL Oleg Serebrian nu a avut loc unificarea dreptei, fapt ce a condus la dezastrul din alegerile din 2001.

Totuși apare întrebarea: în jurul cui să se facă această nouă construcție unionistă? Este o dilemă, luând în considerație miticismul liderașilor basarabeni de pe dreapta, orgoliul nemăsurat, miopia politică. Pot să mă greșesc, să par naiv, dar mi se pare că cel mai onest pe dreapta în aceste alegeri a procedat PUN (și denumirea este deosebit de actuală!), care nu s-a avântat în alegeri cu pieptul dezgolit (ar fi luat un rezultat similar celui al liberalilor), ci a chemat susținătorii săi să susțină necondiționat blocul ACUM, unică opțiune eurounionistă reală la moment. Pentru a reuși către alegerile locale din vară (nu așa cum „a reușit” dreapta în recentele alegeri parlamentare!) este strict necesar de demarat procesul coalizării tuturor forțelor unioniste.

PUN, PLR, PNL (membrii dacă liderul nu va dori!), PPDA, PPPVE, PPVP, organizațiile de tineret „ODIP”, „Tinerii Moldovei”, BUN, dar și ce a mai rămas sănătos în PL, toate trebuie să fie împreună. „Jos orgoliile, sus Unire” a fost lozinca tânărului unionist Vlad Bilețchi în alegerile recente (din păcate nerealizată!). Într-adevăr, jos orgoliul. Luând în considerație orgoliul nemăsurat al unor actuali lideri  de dreapta, de asemenea, măiestria lui Plahotniuc de a compromite tot ce se mișcă și probabilitatea ca viitorul lider al viitoarei construcții unioniste (dacă va fi ales unul din foștii lideri!) să fie șantajat (cu dosărele!),  o soluție salvatoare ar fi organizarea unui Congres Extraordinar al tuturor partidelor unioniste existente și votarea în funcția de președinte pe unul dintre cei trei tineri lideri unioniști: Anatol Ursu, Vlad Bilețchi, Ion Leașcenco. Chiar dacă au făcut unele greșeli în recentele alegeri totuși au demonstrat că sunt foarte bine pregătiți, că pot face față noilor provocări. Este o chemare și către dl Traian Băsescu să vină la Chișinău și să continue proiectul său de unificare a dreptei atât de bine început doi ani în urmă.

Noua construcție unionistă cu ajutorul structurilor locale ale fostelor partide unioniste componente în strictă colaborare cu blocul existent ACUM este în stare să îngrădească drumul baronilor locali născuți de triada Plahotniuc+Dodon_Șor.

Domnul să ne lumineze mințile în această perioadă prepascală să nu mai călcăm pe greblă ca proștii!

—————————

Valeriu DULGHERU

Chișinău, Basarabia

4 martie 2019

Scriam deunăzi că luni dimineață moș Ion ne va întreba ce am obținut în aceste alegeri și încotro ne îndreptăm. În pofida unei campanii electorale extrem de compromise, în care alegătorul s-a aflat sub presiune de corupere timp de o jumătate de an până la urna de vot, în pofida unor manipulări masive prin sondaje care le dădeau socialiștilor chiar peste 50% de voturi, în pofida unei spălări acerbe de creieri prin intermediul imperiului mediatic al triadei Plahotniuc+Dodon+Șor, măria sa Alegătorul a fost mult mai treaz la minte, mult mai rațional decât așa numiții politicieni, care-l privesc ca pe o turmă. Deseori auzeam de nivelul foarte jos al alegătorului care se lasă cumpărat cu nimicuri, dar iată că măria sa Alegătorul a fost mai presus decât mulți așa numiți politicieni.

În general blocul ACUM a obținut un rezultat bun, luând în considerație condițiile în care a activat de unul singur contra balaurului de stânga Plahotniuc+Dodon+Șor, deseori fiind atacat din spate și de unii concurenți de pe dreapta-centru dreapta. Trebuie de menționat faptul că iarăși (a câta oară în acești 30 de ani de orbecăiri în jungla politicii basarabene!) măria sa Alegătorul ia aruncat colacul de salvare segmentului eurounionist extrem de divizat și bulversat. După procesarea a 99,49% de voturi rezultatul alegerilor pe liste de partid sunt următoarele: PSRM – 31,19%; ACUM – 26,71%; PDM – 23,72% și făcătura lui Plahotniuc partidul Șor – 8,34%. Pe circumscripții uninominale: PDM – 19 mandate; PSRM – 14 mandate; ACUM – 12 mandate; Șor – 2 mandate, de asemenea, 3 mandate câștigate de independenți, dintre care unul e apropiat ca platforma ACUM, iar ceilalți doi vor fi, probabil, cumpărați de Plahotniuc. În general, pe neașteptate Chișinăul a fost câștigat de blocul ACUM: 6 circumscripții ACUM și 5 – PSRM, PDM necâștigând nici un mandat. Probabil acesta este maximul la care putea pretinde ACUM în aceste condiții.

O analiză prealabilă (după afișarea rezultatelor procentuale luate de toți candidații pe circumscripții va fi mai clar) arată următoarele. Pe circumscripția nr. 15 (or. Călărași) a câștigat N. Ciubuc (PDM) cu 37,85%, pe locul doi I. Munteanu (ACUM) cu 29,84%. Diferența de 8,01 putea fi acoperită dacă Iu. Chirinciuc (PL) și I. Leașchenco (independent) se retrăgeau la momentul oportun. Reiese că cei doi unioniști au lucrat pentru victoria PDM. Pe circumscripția nr. 16 (Ungheni) a câștigat L. Guzun (PDM) cu 32,56% La doar 4,26% pe locul doi vine O. Țâcu (ACUM), voturi pe care le-a luat liberalul A. Brânza. Pe circumscripția nr. 20 (Strășeni) a câștigat prim ministrul P. Filip cu 45,56%, pe locul 2 – I. Grosu (ACUM) cu 29.76%. Diferența de 15,80% putea fi acoperită de voturile luate de N. Malai (PL) și E. Blanovschi (PNL). Pe circumscripția nr. 23 (Chișinău-1) a câștigat O. Lipskii (40,12%), iar pe locul 2 – V. Grădinaru (ACUM) cu 35,71%. Diferența de 4,41% ia fost furată de liberalul O. Rățoi. Pe circumscripția nr. 26 (Chișinău-4) cu o diferență de doar 0,52% a câștigat candidatul ACUM ex.-ambasadorul în România Iu. Reniță, pe circumscripție candidând și tânărul unionist V. Bilețchi. Pe circumscripția nr. 28 (Chișinău-6) a câștigat V. Batrâncea (PSRM), acel care a rupt harta României Mari în parlamentul de la Chișinău, iar pe locul doi – A. Sliusari (ACUM) cu doar 3,22% mai puțin ce reprezintă 896 de voturi, furate de liberalul Ion Cebanu. Pe circumscripția nr. 28 (Chișinău-7) a câștigat socialistul A. Lebedinschi (printre altele cetățean român!) cu 43,50%, depășindu-l pe R. Verbițchi (ACUM) cu doar 6,76%, furate de liberalul D. Jelescu. Și pe circumscripția nr. 31 (Chișinău-9) candidatul ACUM dna L. Nicolaescu-Onofrei (34,74%) a pierdut în fața talimbului socialist Gr. Novac (38,63%) doar cu 3,89%, furate de I. Crețu (PL) și Iu. Deleu (PNL). Pe circumscripția nr. 35 (or. Căușeni) candidatul ACUM A. Gămurari (22.33%) a pierdut cu 15,62% în fața lui Gr. Repeșciuc (PDM, 37,95%), voturi furate de tocmai trei unioniști (N. Ermurache (PL), I. Calmâc (PNL) și artista Z. Bolboceanu (PPDA)). Și pe circumscripția nr. 36 A. Dînga (ACUM, 29,99%) a pierdut cu doar 3.93% în fața socialistului A. Jolnaci (PSRM, 33,92%) furate de independentul A. Topolenco. Pe circumscripția nr. 40 (or. Cimișlia) a câștigat D. Diacov (PDM, 28,51%) în urma luptei fratricide a candidatului ACUM doamna D. Manole și independentul unionist (a fost primul primar al unui oraș semnatar al Declarației de Unire cu România!) Gh. Răileanu.

Astfel se vede clar că în cazul unei coordonări mai bune a acțiunilor blocului ACUM și a formațiunilor de dreapta, care s-au avântat cu pieptul dezgolit în alegeri, mai puteau fi câștigate până la 10 mandate.

Care ar fi primele concluzii? Având un electorat unionist important (peste 30%!) categoric nu avem politicieni, care să fructifice această mană cerească. Să ne oprim puțin asupra „succeselor” Partidului Liberal și ale noului său președinte D. Chirtoacă. Îmi pare extrem de rău să spun că după aceste alegeri dreapta (mă refer la formațiunea politică!) nu mai există. După „succesul” lui M. Ghimpu în alegerile prezidențiale de tocmai 1.8% iată că în aceste alegeri Partidul Liberal a luat și mai mult, tocmai 1,25% pe circumscripția națională, care preponderent se vor duce la triada Plahotniuc+Dodon+Șor, iar și mai unionistul partid PNL – tocmai 0,24% după ce la locale luase 0,17%. Ce nu este clar aici? Segmentul unionist de peste 30% merita să fie reprezentat mai bine în acest parlament. Revin a câta oară la elementarul calcul: dacă Dorin Chirtoacă ar fi fost ales președinte PL în primăvara anului trecut (sau măcar la 15 septembrie 2018 cum făgăduise M. Ghimpu) și dacă ar fi reușit să unească toate așchiile liberale și organizațiile de tineret într-un singur bloc unionist (după comportamentul lui din ultimul timp mă îndoiesc că ar fi făcut acest lucru) ar fi fost o cu totul altă situație în tratativele cu Blocul ACUM și fracțiunea unionistă ar fi fost reprezentată în parlament (actualmente grupul unionist din blocul ACUM include apr. vreo 10 persoane). Dimpotrivă, prin acțiunile sale distructive, a redus numărul candidaților ACUM (inclusiv al unioniștilor) în parlament. Cea mai gravă acțiune a lui D. Chirtoacă a fost plasarea mai în toate circumscripțiile a câte in candidat liberal. Din această cauză s-au pierdut până la zece mandate pe uninominale (v. mai sus!). Cred că pentru toți unioniștii a devenit clar că aceste alegeri au aruncat la groapa de gunoi politic Partidul Liberal, acolo unde au mai fost aruncate PPCD și PFD. Măria sa alegătorul nu iartă prostia și trădările.

            Și atunci noi, cei mulți dar…(vorba lui Lăpușneanu) ce facem în continuare? Este foarte clar că a venit timpul ca după alegeri să fie construită o nouă dreaptă din toate așchiile liberale, formațiunile unioniste de tineret. Nu mai există Partidul Liberal în frunte cu D. Chirtoacă (îmi pare extrem de rău că s-a ajuns la acest sfârșit jalnic al celuia care promitea a fi unificatorul întregii drepte!). Cu atât mai mult nu mai există (de fapt de mult timp!) nici PNL, care prin liderul său neschimbat V. Pavlicenco face doar zgomot unionist. În democrațiile occidentale liderii care au pierdut alegerile își dau demisia. Ai noștri, nu se retrag până nu-și văd creația înmormântată.

Îmi pare rău de tinerii Anatol Ursu care a pierdut pe circumscripția nr. 22. Trebuie să înțeleagă că a pierdut nu din cauza că e mai slab dar trebuia să vadă în spatele lui Liviu Vovc un bloc, o forță, iar alegătorul se uită la astfel de lucruri. El trebuia să se retragă în ultimul moment. Același lucru s-a întâmplat și cu tânărul unionist Ion Leașcenco. Din păcate și tânărul Vlad Bilețchi, care este foarte bine pregătit, a cam călcat prin străchini în aceste alegeri. Să sperăm că a fost din cauza tinereții, lipsei de experiență. Trebuie să înțeleagă că în politică e ca  în șah. Trebuie să poți vedea cu câteva mișcări înainte, în special, când ai nevoie de aliați. Din păcate politicianismul basarabean este unul primitiv, bazat doar pe destrucție nu și pe construcție. Totuși, învățând lecțiile, acești tineri pot constitui o nouă generație de politicieni unioniști. Ei trebuie să purceadă imediat după alegeri la crearea unei noi drepte prin coalizarea tuturor așchiilor unioniste (PUN, PLR, Tinerii Moldovei, ODIP, Democrația Acasă ș.a.).

Să ne ajute Dumnezeu!

—————————

Valeriu DULGHERU

Chișinău, Basarabia

25 februarie 2019

Luni dimineață Moș Ion ne va întreba: ce am făcut?! De ce am rostit atâtea vorbe frumoase despre unionism, despre faptul că unica cale de ieșire din această sărăcie materială și spirituală este doar Reunirea cu România ca până la urmă unele din voturile noastre să se ducă direct la dușmanii unionismului – Dodon, Plahotniuc. Ce facem mai departe? Cum ne urmăm în continuare drumul eurounionist cu o guvernare care va scoate în afara legii Unionismul? Ne resemnăm cu sărăcia, cu corupţia, cu mafia?! Acum mai este timp de schimbat ceva. Luni va fi târziu, prea târziu. „Pe 25 februarie, Federația Rusă își mută hotarul pe Prut. Nu, nu este un titlu de roman sau film științifico-fantastic. Este o realitate pe care avem toate șansele să o trăim în urma alegerilor parlamentare care vor avea loc, în cel de-al doilea stat românesc, peste câteva zile” declara zilele trecute parlamentarul român C. Codreanu de la tribuna parlamentului României. Într-adevăr, nu sunt vorbe goale. Există pericolul major ca Rusia să-și atingă scopul mult jinduit în ultimii 28 de ani.

Se spune că politica este arta compromisului. În general așa este. În țările cu democrație veritabilă fracțiuni din diferite partide cu diferite ideologii până la urmă găsesc un compromis pentru a asigura o guvernare acceptabilă în folosul poporului. Revoluțiile permanente, or fi ele bune pentru ați demonstra supremația ideologică, dar sunt dezastruoase pentru economie, pentru omul de rând. Lucrul acesta îl înțeleg adevărații politicieni din democrațiile occidentale.

Dar nu și în politica basarabeană, în special, cea așa numită unionistă. Priveam în aceste ultime zile ale campaniei electorale talkshow-urile electorale ale candidaților pe circumscripții uninominale și pe cea națională. Într-o emisiune pe platou se aflau tocmai trei unioniști din patru participanți: V. Pavlicenco, I. Leașcenco și reprezentanta formațiunii „Antimafie”, care și ei se declară pentru Unirea cu România (în ceea ce nu cred chiar deloc, cunoscând trecutul politic al liderului ei traseistul S. Mocanu!). De ce această militantă unionistă V. Pavlicenco nu-și pune întrebarea dacă sunt unioniști, împărtășesc aceeași ideologie, de ce nu sunt împreună. De ce în permanență în alegeri ia sub un procent și continuă să se declare unică și cea mai mare unionistă. În democrațiile veritabile după primul eșec liderul partidului își dă demisia. De ce ea nu face acest lucru și doar tulbură apele în fiecare ciclu electoral. Pentru că nu e partid în sensul direct al cuvântului. Este un club de interese (personale).

În alte emisiuni televizate i-am observat cu satisfacție pe câțiva tineri unioniști – Vlad Bilețchi, Anatol Ursu și Ion Leașcenco, foarte bine pregătiți, foarte buni pentru o viitoare construcție unionistă, dar actualmente aflați în partide diferite. În una din ultimele emisiuni la TVR Moldova priveam cu satisfacție cum tinerii unioniști Vlad Bilețchi și Anatol Ursu își prezentau crezul unionist. Bravo! Tineri foarte bine pregătiți, căliți în mai multe acțiuni unioniste organizate de ei în ultimii cinci ani. Foarte buni pentru o viitoare construcție unionistă unică. Însă această euforie mi-a fost puțin umbrită de faptul că pe platou se aflau doi buni unioniști din două formațiuni unioniste diferite care, bravo lor, nu se atacau reciproc, însă de ce nu sunt împreună, într-un partid. Mi-am făcut o impresie proastă (dar cred că nu numai eu, în timpul emisiunii fiind contactat de câțiva prieteni care gândeau la fel) privind cum î-l atacau acești tineri pe colegul de platou, reprezentantul ACUM Chiril Moțpan, mult mai cumpătat, care încerca să-i convingă pe tineri că, în general ei au dreptate dar în situația dată ei nu fac altceva decât să toarne apă la moara lui Dodon și Plahotniuc. Mi s-a creat impresia (sper să greșesc!) că tinerii acționau din răzbunare pentru că anterior ar fi făcut anumiți pași pentru apropiere de Bloc și ar fi fost refuzați. Dacă a fost așa atunci aceasta este o scăpare a liderilor ACUM. Admit că ar fi avut loc aceste cazuri, inclusiv cazul când tinerii unioniști au fost alungați de la un miting al Platformei DA. Dar acum aceste acte de răzbunare sunt absolut inacceptabile pentru un politician.

Același lucru l-am observat și la Dorin Chirtoacă. Atâta speranță nutream în acest tânăr foarte bine pregătit și, sper, cu adevărate simțiri unioniste, dar comportamentul lui din această campanie electorală m-a dezamăgit complet. În primul rând s-a lansat în campanie electorală mult prea târziu (din cauza unchiului său!). S-a lansat într-un mod absolut inacceptabil pentru un politician, dezgolit, nereușind coalizarea tuturor unioniștilor într-un singur bloc, lăsându-i pe cei peste 30% de unioniști fără o opțiune clară unionistă în alegeri. S-a lăsat să fie condus de ranchiună, de simțul răzbunării, coborându-se până la nivelul unor discuții de la piață. O face mai mult din răzbunare pentru faptul că Blocul ACUM nu l-ar fi apreciat la justa lui valoare. În realitate însă a venit la Blocul ACUM mult prea târziu când practic nu se mai putea schimba nimic. Dar se știe că răzbunarea nu este o calitate bună pentru un politician.

De mult timp alegerile în acest colț de țară s-au transformat într-un circ. Majoritatea politicienilor, candidaților (în special de pe segmentul de dreapta) dau dovadă de un comportament tipic basarabean. „Nu trec eu dar nici el (ea) nu trece”, lansându-se cu hurta în alegeri, creând șanse reale la victorie dușmanilor neamului. Va mai amintiți cum M. Ghimpu tuna și fulgera cu unionismul lui că va face…, va drege…, iar în final a luat tocmai 1.8% în prezidențialele din a. 2016. Candidata PNL dna A. Can ne convingea că va câștiga alegerile la primăria Capitalei, împroșcându-i cu noroi pe toți cei care îi puteau fi aliați în activitatea ulterioară, ca în final să ia tocmai 0,17%. Și acum mulți au încurcat rampa alegerilor cu arena de circ. Te uiți la unii rătăciți agramați (gen Donică, Pascaru ș.a.) care se uită-n ochi și-ți declară că e sigur ca va câștiga, în realitate neavând nicio șansă. Îi privești pe alții foarte bine pregătiți, ar face față postului de președinte de țară, de premier, dar… Îi înțeleg perfect pe acești tineri (A. Ursu, V. Bilețchi, I. Leașcenco), care au folosit această rampă pentru a demonstra că sunt bine pregătiți. Au demonstrat. I-am văzut că pot face după alegeri o nouă construcție unionistă unificată pentru ca la următoarele alegeri să nu venim atât de prost pregătiți cum am venit acum. Dar… dacă nu vor însuși acum acest poate trist adevăr dar necesar că politica este arta compromisului și nu vor proceda ca adevărați politicieni de rang occidental, cum vor fi priviți de potențialii membri unioniști ai viitoarei construcții unioniste. Va fi un mare păcat dacă și acești tineri vor urma calea lui D. Chirtoacă, care dintr-un potențial unic candidat al dreptei la început s-a transformat într-un „ridicol unionist” de teapa dnei Pavlicenco.

Și atunci, noi, cei mulți dar…(vorba lui Lăpușneanu), ce facem? După alegeri va trebui să construim o nouă dreaptă. Acum ea practic nu există. Există doar niște așchii unioniste, unele într-adevăr cu unioniști veritabili, în special, organizațiile de tineret. Este foarte important să nu călcăm pe aceeași greblă cum am mai făcut-o în acești treizeci de ani. După marile trădări ale lui Iuda nr. 1 am construit o nouă dreaptă în frunte cu V. M;atei care însă nu a mers (tot din cauza liderului!). După dreapta lui Matei am construit o nouă dreaptă a lui Ghimpu care nu a mers nici ea (tot din cauza liderului!). După alegeri va trebui să purcedem la reconstruirea cardinală a dreptei fără foști lideri compromiși total. Acest lucru trebuie să-l facă acești atât de bine pregătiți tineri A. Ursu, V. Bilețchi, I. Leașcenco. Dar pentru aceasta trebuie să demonstreze că gândesc și procedează ca adevărați politicieni occidentali. În aceste ultime două zile mai au această șansă: să se așeze la masa de compromisuri și împreună cu alți candidați unioniști să salveze câteva circumscripții: nr. 14 (Telenești) cu dna Maria Ciobanu; nr. 15 (Călărași) cu dl excelența sa ambasador Igor Munteanu; nr. 16 (Ungheni) cu Octavian Țîcu; nr. 18 (Orhei) cu Valeriu Munteanu; nr. 21 (Criuleni) cu Lilian Carp; nr. 22 (Ialoveni) cu tânărul Anatolie Ursu; nr. 26 (Chișinău) cu excelența sa Iurie Reniță sau Vlad Bileșchi; nr. 32 (Chișinău) cu Mihai Popșoi sau Dorin Chirtoacă; nr. 33 (Chișinău) cu Andrei Năstase; nr. 35 (Căușeni) cu dl general Anton Gămurari; nr. 39 (Sărata Galbenă) cu dl Chiril Moțpan; nr. 42 (Cantemir) cu dl. Constantin Boeștean; nr. 43 (Cahul) cu dl. Ion Groza; nr. 50 (Vest Republica Moldova) cu dna Maia Sandu; nr. 51 (SUA, Canada) cu dl Dumitru Alaiba. Este absolut necesară utilizarea acestei arte a compromisurilor, inclusiv și de blocul electoral ACUM, pentru a evita confruntările fratricide între eurounioniști.

Nu avem acum o alta șansă de a rămâne măcar la suprafață, în plutire, pentru timpuri mai bune pentru unionism, decât să votăm acest Bloc ACUM care include foarte buni patrioți unioniști (Ion Iovcev, Valeriu Munteanu, Maria Ciobanu, Ion Deliu, Octavian Țîcu, Lilian Carp, dar si Maia Sandu, chiar dacă declară despre acest lucru mai puțin).

Să ne lumineze Dumnezeu mințile!

—————————

Valeriu DULGHERU

Chișinău, Basarabia

22 februarie 2019