NU-I VINA MEA
Nu-i vina mea că cerul s-a-norat
și n-o să mai apară nici lună și nici stele
și n-or să mai vegheze neliniștile mele…
E mult până la ziuă
când razele de soare
vor mai străpunge norii
s-ajungă pân ‘ la mine
Fă Doamne, noaptea mai scurtă
căci timpul mă grăbește
și nu mă mai ascultă…
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
11 decembrie, 2018
LEVITAȚIE
Suflete, învolburat de ne-ntrebări
greu de-atâta cer și atâtea zări
cum să te mai port
cu timpul ce mă fură…
nu vezi că zborul meu
s-a transformat în gură
SE FĂCEA
Se făcea că era
pe când începutul sfârșit nu avea
Era doar infinit
Ațipisei, Doamne, de ce Te-ai trezit …
PERPETUA ALERGARE
Tot alergând cu veșnicia-n brațe
am dat peste Mine:
dincolo de timp și patimi
cârpeam infinitul cu lacrimi…
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
10 decembrie, 2018
IMENSITATEA
Imensitatea rămăsese singură și tristă
Nu știu,mă învinsese sau era învinsă…
REVERBERĂRI
S-a făcut târziu în noapte
negura se-ntețește
doar o stea în depărtare
îmi zâmbește ademenitoare
este steaua mea Iubito
Hai,privește-o îndeaproape
parcă tot așa zâmbea
când pe-amândoi ne-ademenea
hai să mergem înspre ea
să fim cum am fost cândva
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
5 decembrie, 2018
ÎNTOMNARE
Uite,încă-un pic și crapă zorii
se ogoiesc în zbor cocorii
să se -avânte înspre zările albastre
că vin gerurile aspre
numai eu rămân statornic
peste timp ca un ceasornic
să măsor venirea iernii
până-n pragul primăverii
să-ntâmpin florile odată cu zorile..
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
4 decembrie, 2018
MĂRTURISIRE
Genetic, Nietzsche îmi este
rudă mai îndepărtată
ca și Aristotel sau Platon
Heidegger însă îmi este
rudă apropiată…
Pe toți i-ași invita să pot
la masa mea
pentru ca față-n față
cu Realitatea
să-i văd acuma
ce-ar mai putea salva….
Mă tem că
absolut nimica…
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
4 decembrie, 2018
IMN ȚĂRII
Ți-a fost sortit ca să apari
la mari răscruci de vânturi
și din pârjoluri să răsari
mereu în alte începuturi
Trect-au peste Tine
furtuni năprasnice și ger
dar eu, de-atâtea plaiuri însorite,
mă fac și Doină, mă fac și cer.
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
1 Decembrie, 2018
Sindrom acut
Se-ntâmplă ceva grav în inima mea
o credeam imensă şi încăpătoare
pentru orişice întâmplare
dar vai, constat cu stupoare,
că nu mai încape nimic în ea!
Inexorabil, va exploda!
Ciclicitate
Stau pe un munte de lumină
și-aștept iarna ca să vină
soarele e-n asfințit
parcă a încremenit
măcar de-o fi-ntârziat
să culeg ce-am semănat
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
30 noiembrie, 2018
Ursitorile
Au venit ursitorile, Iubito
să-mi ceară viața înapoi
ce n-am trăit-o amândoi
așa cum ele m-au ursit
că în zadar ne-am irosit
și n-am trăit cum ar fi trebuit
Au venit să-mi ceară viața înapoi
dar viața mea e – amândoi
așa cum este și a fost
cu rostul ei chiar fără rost
cum să le-o dau eu înapoi
nu pot că prea mă doare
poate găsești tu altă cale.
–––––––––-
Valeriu CÎMPEANU
28 noiembrie, 2018