Aş vrea să tac
Aş vrea să tac,
Dar nu se poate.
C-am tot tăcut.
Şi suntem toti tăcuti,
Și-njunghiați toți pe la spate.
Și nu-ntrebați
Nici cine sunt,
Nici ce-am facut,
Căci ştiu:
Se merita sa mor cu ei de gât.
Dar vă întreb acum, pe toți:
De ce-am tăcut?
De ce ne-am bucurat la hoți?
De ce nu am făcut nimic atunci?
De ce-am abandonat în țară bieții prunci?
De ce bătrânii noştri-au trebuit să-i crească,
Când noi cerşeam o pâine mai domnească?
Se umflă măruntaiele în mine,
Sa urlu-atât cât pot, acum îmi vine.
Şi vă întreb din nou, de la-nceput:
De ce cu tinerețea am plătit tribut?
Prietenii ne-au fost ucişi în plină iarnă,
Şi n-au mai prins nici ‘ ăl Craciun ,
Nici altă toamnă.
Dar ne-au murit justificat?!
Noi ce-am făcut pe urmă?
Doar am stat.
Şi ne-am uitat ca la prăpăd…
Ne bucuram ca liberi suntem peste pod.
Dar podul nici acum nu e cu noi,
Şi este plin după atâția ani ,
Şi de o parte și de alta cu noroi.
