Simina PĂUN-MOISE: Masca

Masca

 

Viața e o poezie,
Tristă, veselă, se ştie.
Inima e de hârtie,
Faci din ea, bucăți o mie.

 

Eşti artist de faimă mare,
Sau de eşti de mâna a doua,
Nu contează cine, care….
Joci un rol de modă nouă.

 

Iei o scenă la-ntâmplare,
Iți pui masca ce se cere,
Strigi atât cât poti de tare:
„Ăsta-i rolul, o plăcere!”

 

Ăsta-i rolul scris pe-o carte.
Eşti bărbat sau eşti femeie,
Nu te-ntreabă cine-mparte,
De a sufletului cheie.

 

Strigi pe scenă, te prosteşti,
Vrei pe toți să-i mulțumeşti.
Dar când vrei s-aduni, să scazi,
Vezi doar riduri pe obraz.

 

Vezi că eşti dator la viață,
Vezi că eşti doar o paiață.
Şi te uiți cu disperare,
Cine strigă cel mai tare.

 

Cine joacă rolul cui,
Cine-n viață e hai-hui,
Cine are suflet trist….
Mai exist…nu mai exist?!

 

Şi te uiți în urma ta,
Simți cum vine noaptea grea,
Cu o mantie de lună,
Să-ți ureze „moarte buna!”.

 

Şi iar stai, şi-aduni şi scazi,
Netezeşti al tău obraz.
Închizi ochii-ncetişor,
Îți iei zborul lin…. uşor….

 

Ai doi zloți în buzunar,
Ți i-au pus….dar în zadar.
Vama treci tot clandestin,
Face parte din destin.

 

Îți porți masca şi în moarte,
Din scenetă face parte.
Îți joci rolul pân’ la capăt,
Îi strigi morții ca se poate.

 

Că se poate să te lase,
Vieții să îi ții de saşe.
Să încerci s-o joci din nou,
În acelaşi cazinou.

 

Dar cu zaruri măsluite,
Cu rulete înnoite,
Crupieri sa fie alții,
Să se schimbe saltimbancii.

 

Şi ajuns la judecată,
Ascunzi masca pe îndată.
I-o predai lui Dumnezeu,
Nu îi ceri, măcar…. un leu.

 

Faci proces-verbal cu El
Şi-l semnezi: un derbedeu!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

29 septembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Femeie fecioară

Femeie fecioară

 

Te vedeam cum te îndepărtai tot mai mult.
Te împiedicai de crengile copacilor mei,
Ţi se încurca părul prin frunzele arămii,
Iar ochii ți se transformau în ochi de căprioară….ucisă

 

Plângeai îndepărtarea ta,
Ca o mamă ce-şi plânge copilul mort, nenăscut.
Te întorceai din plecarea durută
Şi o luam de la început.

 

Te auzeam cum strigai în mijlocul pădurii,
Cu fața întoarsă spre lună:
„Nu îmi da voie să plec!
Leagă-mă strâns de copacii tăi desfrunziți!
Nu îmi da brânci….. între icoane….”
Iar eu răspundeam:
Du-te….hai, du-te….eu mai rămân să te aştept…

 

Mi-e dor să te aud în foșnetul ierbii,
Mi-e dor să îngân, gândul pierdut.
Spuneai, femeie fecioară cu ochii de lună:
„Pe-această pădure, veni-va o zi,
Când, stăpână voi fi, şi atât.”

 

Pădurea acum este rară,
Copacii….sunt triști, îmi par obosiți,
Le este rușine să-i doară
Plecarea femeii fecioară,
Plecare în țipăt de albatroși chinuiți.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

27 septembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Redă-mă!

Redă-mă!

 

Redă-mă din nou!
Dă-mi drumul din strânsoarea trupului tău
Cu care mă acoperi.
Atât de des mă acoperi!
Dă-mi drumul pe ape curgătoare,
Pe sub salciile plângătoare să mă întind,
Să mă găsesc în tăcerea nebună.
Mâinile tale, sudate sunt de mijlocul meu,
Neatins de ape stătute,
Neatins de gânduri pierdute.
Ochi-mi tăcuți te împrumută la margine de seară,
Când dorul de tine începe să doară.
Desfă-te din strânsoarea iubirii nebune,
Reda-mă pe mine!
Dă-mi drumul pe ape,
Să pot şi să vreau, să nu uit de tine.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

24 septembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Metamorfoză

Metamorfoză

 

Testamentar vei primi un soare şi-o lună
Amândouă îngemănate sub o aripă păgână.
Sentimental într-o zi, dintr-o stea,
Va coborî la tine în palmă, inima mea.
Cuvintele vor amuţi între două piane.
Vom fi amândoi, mesteceni, păduri bântuite de fiare.
În dansul lupilor ne vom învârti
Până soarele, luna îngemănate,
Ne vor schimba iar in copii.
Copii plângând de dorul copilăriei pierdute
Vânând greselile tinereții trecute.
Şi tineri cuprinşi de farmec si dor
Ajunşii maturi, sorbind din al vieții izvor.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

21 septembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Pe Camino

Pe Camino

 

Da, am fost pe Camino!
Da, de-atunci sufletul mi-a fost răvaşit!
De-atunci am uitat, nu mai ştiu,
Din ce parte, de unde-am venit.

 

Da, am fost pe Camino!
De-atunci, trupul mi-e plin de păcat.
Da, am fost pe Camino!
Nici nu mai ştiu de când am uitat.

 

Da, am fost pe Camino!
Apostolul spre el m-a chemat….
La gândul că acolo mi-e bine,
De gândul acesta, nebună, m-am agățat.

 

Am fost pe Camino cu tine în gând,
Am fost pe Camino, dansând, alergând.
Am fost pe Camino, pe Iacob am vrut să-l întreb
Dacă rămas fără mine mai eşti un întreg.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

19 septembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Drag de tine

Drag de tine

 

Mi-e drag, când dragă-mi eşti pe seară,
Mi-drag, când dragă-mi eşti la răsărit,
Mi-e drag, când fericirea lumii te încape,
Mi-e drag, că te-am găsit acum, mai spre sfârşit.

 

Mi-e dragă îmbrățişarea privirilor pierdute,
Mi-e dragă despărțirea când încercam să te iubesc,
Mi- e drag si rodul tău iubit din pântec,
Mi-e drag, că eşti blestemul femeiesc.

 

Că te-am cuprins cu o clipire,
Că te-am iubit când lumea a-nceput,
C-ai fost mireasă-n amintire,
Atâtea ai fost, cum sa te uit?!

 

Mi-e dragă mâna încleştată cu simțire
Când te dădeai mai patimaş,
Mi-e drag acum, când dai de ştire
Că a mea iubire în urmă n-ai s-o lasi.

 

Mi-e dragă despărțirea noastră,
Mi-e drag când soare, când cu ploi,
Mi-e drag că te iubeam în răsărit de soare,
Mi-e drag că soarele rămâne-n miez de noapte între noi.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

11 septembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Femeia în toamnă

Femeia în toamnă

 

Femeia,
domnilor,
în toamnă,
n-o mai lăsați sa calce în noroaie!
Femeia ,
domnilor,
in toamnă,
e toată numai poame!
Voi adunați şi nu dați de pomană…

 

E toată doar o primăvară….
ce râde, cântă şi dezmiardă.
E toată doar o veselie,
Îți arde-n suflet, veşnică făclie.

 

Femeia,
domnilor,
în toamnă ,
ştie cum să te cheme şi te-deamnă!
Te cheamă să nu calci in păcat ,
te-nedeamnă să nu fii vinovat.

 

Dacă-ntâlniți femeia-n drum de toamnă,
să ştiți ca sunteți norocoşi.
că Dumnezeu
vă ține-n palmă.
( Şi nu mai fiti cu ele fioroşi!)

 

Lăsați-o sa vorbească,
să spună cum, ce-o vrea!
-ascunde ea o mare taină –
şi daca-ți tot vorbeşte,
înseamnă că faci şi tu,
parte din ea.

 

Chiar dacă uneori te ceartă
şi ți se pare că-i nedrept,
femeia mai intâi e mamă!
ea are doua inimi puse-n piept.

 

Femeia,
domnilor,
în toamnă,
te ia de mână pe furiş,
te ține strâns la ea in palmă,
in piept te pune-n ascunziş.

 

Când vine o femeie-n toamnă către dumneavostră,
stăpânilor şi domnilor, nu ezitați !
Priviți-o-n ochi, luați-o-n brate,
spuneți-i că-i frumoasă ,
puneți-o repede pe pat!

 

N-o mai lăsați să calce in noroaie,
pantofii ei de lac îi aranjați!
Făceți-i drumul doar cărări de soare
şi-atunci cu ea,
ca prinții o să stați.

 

Luați-i din povara ce-o apasă ,
şi mamă, şi nevastă, şi destin!
Iubiți femeia că-i frumoasă,
e chinul …
fără care ….
nu ştim să mai trăim!

 

Deci,
femeia,
domnilor,
în toamnă,
e tot ce poți să iți doreşti!
Când ai şi tu arginți la tâmple
şi ochii-ți cer alte poveşti.

 

Te uită lung la barba sură,
te uită c-ai chelit puțin…..
şi vezi femeia asta- n toamnă de e bună ,
şi vezi:
femeia asta-i un festin!

 

Dar e posibil,
şi se poate,
femeia asta să nu vrea ,
decât cafeaua să şi-o bea pe spate
că- i prea sătulă la vertical să stea.

 

Femeia,
domnilor,
in toamnă,
e-n drept să facă tot ce vrea!
Cu farmec viața ți-o răstoarnă,
vezi de poți ține pasul
TU,
cu EA!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

3 septembrie, 2018

 

Simina PĂUN-MOISE: De mâine

De mâine

 

De mâine
am să mă mut în tine.
De mâine
fiecare celulă a ta
va fi invadată de mine.
De mâine,
vei râde,
vei plânge,
când caii ți-i voi întoarce
eu,
de pe pajişti arse de soare,
inundate de lacrimi plouate
…de tine…
din soare,
din lună…
De mâine ,
sângele meu clocotit
îţi va spune:
„ce bine! ce bine de mine,
că mă ai în tine!”
Te voi trezi,
de mâine,
şi-ţi voi spune:
– afară ninge….
ia şi umbrela de soare…
vezi….afară ninge!
Ultima greşeală
o vei face
cu mine în tine.
De mâine,
nu vei mai plânge.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

27 august, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Nebuna

Nebuna

 

Îmi sună mereu în timpane:
Nebună eşti, frumoasa mea doamnă!
Dar n-ai fost nebună de la început.
Nebună îmi eşti,
C-aşa mi te-am vrut.

 

Am vrut din senin, mereu, jurăminte.
Ştiam că ma joc ticălos cu a ta minte.
Am vrut să te am, eu, cel dintâi!
Frumoasa mea doamnă,
Îți voi fi de azi, căpătâi!

 

Nu te-am iubit, sau poate nu mai țin minte.
Mi te-am închipuit din aduceri aminte.
Mi te-am alcătuit din mii de soldați,
Nebună frumoasă,
Din inimă-ţi ies ciulinii ghimpați.

 

Vreau albul în negru să-l faci!
Din soare în lună,
Vreau,
Să te prefaci.
Vreau râset şi plânset de oameni nebuni,
Femeie cuminte,
Pe veci îți voi fi eu stăpân!

 

Îmbracă-ți cămaşa de forță!
Tenebrele morții te-aşteaptă
În capăt cu o torță.
Adio te las să îți iei de la lumea de-aici;
Femeie nebuna,
Încheie cu viata,
Ai grija cui i-o dedici!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

22 august, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Mă-ntrebi…

Mă-ntrebi…

 

Mă-ntrebi de ce mi-s ochii astăzi trişti,
Iar eu te-ntreb de-atâta vreme: mai exişti?
Mă-ntrebi de ce sunt mută, în visare,
Iar eu te-ntreb din nou: pierdut îmi eşti, în care zare?

 

Eu ştiu de-atunci, cum inima cânta
Şi ştiu şi când a început a suspina…
Eu ştiu cum ma iubeai necontenit,
Te-aş întreba din nou: de ce şi cine te-a oprit?

 

Dar ochii mei, nu au fost trişti nici azi, nici ieri.
Şi-acum, oricât ai încerca să speri,
Din ei, nu vor ieşi văpăi de foc….
Iubirea noastra…simplu nenoroc.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

19 august, 2018