Te chem lângă mine, in suflet să-mi vezi,
Tăcute ruine ce zac sub zăpezi,
Alungă-mi iar teama la ceasul târziu,
Trecut e apusul. Ce oră-i , nu știu.

Un dangăt sinistru de rece metal.
E doar orologiul bătând , ireal.
E seară și rece. Nu știu de-ai să vii,
Te văd printre umbre de vise târzii.

————————–

Silviu Marius MUNTEAN

25 mai 2019

Foto: internet

Vechi amintiri mă năpădesc,
Din anii ce s-au dus,
Când să iubesc era firesc,
Din zori până-n apus.

Cu brațele-mi te cuprindeam,
În seri ca cea de-acuma,
Cu sărutări ne încălzeam,
Și-afară cădea bruma.

Și cât de tandru ne priveam,
Micuță floare-albastră,
Câte povești nu inventam,
Noi doi, și lumea noastră.

Apoi cu buzele fierbinți,
Îți căutam sărutul,
Și câte nopți nu prea cuminți,
Ne-au presărat trecutul.

A fost frumos și nu regret,
Chiar dacă ești departe,
Te-am pus în vers ca un poet,
Iar versul n-are moarte.

Trecut-au ani asa firesc,
Și ierni cu aspru ger,
Însă prin gând te regăsesc,
Când luna e pe cer.

————————–

Silviu Marius MUNTEAN

22 martie 2019

Foto: internet