Poemul este o meditație amară, profundă, plină de un umor dulce amestecat cu o melancolie amară asupra istoriei neamului nostru, asupra metehnelor și defectelor poporului român, care nu a învățat nimic din tragediile prin care a trecut. De aceea Dumnezeu și sfântul Petre încercând să îl salveze prin corijare își pun întrebarea dacă poporul român poate fi salvat. Poemul „CARAGIALE ȘI DUMNEZEU” ne pune tuturor întrebarea, se poate poporul român schimba, poate el fi schimbat ? Se poate salva poporul român în istorie ?
CARAGIALE ŞI DUMNEZEU
Ia du-te Sfinte Petre şi vezi ce mai e pe pământ,
I-a zis Dumnezeu,
Ce mai fac noroadele mele
Pentru că aud prea multe jelete şi ţipete, şi mai mult decât toate,
mă asurzeşte zăngănitul de arme.
I-auzi ce bubuie tunurile, şi ce mai plâng bietele mame şi bieţii copilaşi!
Vezi ce mai fac popoarele ălea,
Că le aud numai plângând şi gemând…