Într-un nou timp, într-un timp sacru

 

Cel care a adus Cuvântul Evangheliei,

cel dintâi chemat, călăuzit

şi urmat de tainicul Lup Alb

prin pustia Scythiei,

spre o peşteră s-a îndreptat.

O dâră de apă, încă, picură din tavan

– pârâiaşul Sfântului, Sfântului Pământului.

 

În vremuri uitate, de demult uitate,

de sabatul lupilor, lupilor, strigoilor,

lupilor, moroilor, lupilor și ielelor,

umbre, stafii, duhuri rele,

cerul au întunecat,

codrii au răsunat,

câmpurile au gemut.

Ramuri de copaci se taie,

în strachine cu apă,

grâul la-ncolţit se pune

spre citirea rodului,

rodului, belşugului,

mlădiţe de pomi roditori

se culeg, să-nflorească  în vase.

Cu usturoi, uşile şi ferestrele

se ung împotriva relelor,

văzute şi nevăzute,

în cimitire morţii se plâng.

 

În noaptea noului an, anul dacic,

cu iarba fiarelor

căutată în gura aricilor

se va deschide lumea de dincolo.

Într-un timp sacru, în noaptea Sfântului Andrei,

cerurile se deschid, lumile se schimbă,

sufletele rătăcite vor ieşi,

cei risipiţi se vor aduna,

în adânc îşi vor privi timpul,

mântuindu-se.

 

În noaptea acestui de demult pământ,

miracolul va prinde rădăcini.

Să ne bucurăm, oameni luminoşi!

Să ne liniştim sufletele curate,

oameni ai acestui pământ!

————————————

Irina Lucia MIHALCA

București

30 noiembrie, 2018