În urmă cu aproape cinci ani l-am întâlnit pe domnul Sergiu Brandea la o memorabilă activitate culturală organizată de doamna Doina Meiseles în splendida sa reşedinţă din Tel Aviv. Ne-am adunat atunci aproape o sută de scriitori, poeţi şi publicişti de limbă română, majoritatea din Israel, iar onoranta participare a ambasadorilor României şi Republicii Moldova la acest eveniment a fost de natură să sublinieze importanţa sa. Sunt şi acum convins de faptul că dincolo de prestigiul gazdei, dar şi excepţionala sa capacitate managerială, ceea ce a contribuit la succesul evenimentului a fost şi farmecul uriaşei personalităţi a bunului nostru prieten Harry Ross pe care l-am sărbătorit cu acest prilej.
Pe domnul Brandea nu-l cunoşteam personal însă citisem cartea „Strâmba”, lansată în anul 2010 şi care urma să facă o strălucită carieră aflată atunci abia la început. Am discutat despre carte, am mai povestit câte una-alta, deoarece ne legau unele amintiri comune din Bârladul tinereţilor sale şi am rămas în contact, astfel că peste un timp când a apărut volumul „Confidenţe” am scris despre carte cu un entuziasm absolut firesc având în vedere faptul că eram deja familiarizat cu stilul autorului.
Şi, iată, după aproape un deceniu de la prima apariţie editorială, Sergiu Brandea mă onorează dăruindu-mi un nou volum intitulat de data aceasta: „Destăinuiri”. Volumul, apărut la editura „24 Ore” din Iaşi şi prefaţat de cunoscutul critic literar Ioan Holban dovedeşte şi prin aceasta faptul că numele autorului tinde să devină renume, un bun şi apreciat renume, cu cititori nu numai în Israel, ci şi în România.
Voi începe discuţia despre această carte cu mărturisirea de credinţă a autorului care ne spune că el este „un patriot şi un naţionalist” sintagmă pe care nu o va pierde din vedere pe tot parcursul scrierii, însă ne va demonstra că exact din această postură publicistul Sergiu Brandea se va dovedi un umanist de forţă care nu înţelege prin cele două cuvinte: patriot şi naţionalist, în nici un caz, ruperea de amintirile copilăriei trăite în România şi nici ridicarea în slăvi a vreunei concepţii strict naţionaliste în care toţi cei care nu sunt ca tine îţi devin automat vrăjmaşi, într-un fel sau altul. Greu de crezut pentru mulţi alţi „naţionalişti” că poţi fi iubitor al valorilor fundamentale specifice, dar să arăţi, cu multă înţelepciune că, în sine, omenirea este un întreg funcţional, iar multiculturalismul exact forţa care duce la dezvoltare şi ar trebui să ducă, firesc, la bună înţelegere.
Construită prin comasarea articolelor apărute de-a lungul timpului în prestigioasa publicaţie „Jurnalul Săptămânii” cartea are, deloc surprinzător, o fascinantă coerenţă, un fel captivant de a fi lecturată, făcând astfel deliciul cititorului care va afla multe lucruri despre autor, despre problemele ţării sale, despre oamenii de acolo, dar şi despre perspectivele ei, aşa cum le-au visat cei din veacul trecut, aceia care au muncit şi au luptat de-a lungul unor generaţii întregi şi care nu aveau atunci decât speranţa. Una cât se poate de realistă precum vedem acum!
Continue reading „Mihai BATOG-BUJENIȚĂ: Tâlcul destăinuirilor”