GENEZĂ
Poemele sunt pajişti întinse unde pasc liniştite căprioare cu ochii blânzi
aici curg ape bolborosind un esperanto al inimii şi minţii în răscruce
unde timpul aleargă insomniac de la capătul zilei până la cel al nopţii
cu ochii cât cepele călcând periodic peste ceasornice şi pendule bete.
Realitatea zăpăcită şi ea refuză să se trezească să se apuce de treabă
se ascunde sub pled şi mormăie îmbufnată lăsând cuvintele să se topească
într-o confuzie de identitate să se facă poem la două la patru mâini deodată.
ARTĂ POETICĂ
eu suprarealist poate desuet sau de neînţeles în cotidianul imediat
tu postmodernist actual şi cu trimiteri spre audienţa generală
se poate scrie la confluenţa unor curente literare tocmai pentru că
tendinţele acestea miros în lume a impostură şi a orgolii literare
în final de fapt se scrie pe „tastatura interioară” acolo unde vibrează acut
în afara timpului în afara spaţiului un amestec bizar de inimă raţională
ATUNCI CÂND SCRIU… Continue reading „Raluca FARAON: Litomorfisme (poeme)”