ȘTIRI…
A mai căzut pe oameni o rachetă,
A explodat o bombă-ntr-un oraș
Și, dintr-o oarecare eprubetă,
A mai scăpat un virus ucigaș.
.
Se moare fără noimă pe șosele,
Se-ncaieră mereu vecinii, frații,
Vedem în aer fum în loc de stele,
Și suntem înecați de inundații.
.
Bătrânii se usucă, triști, în case,
Adolescenți, în cluburi, ard de vii,
Se răspândește ura între rase
Și cancerul în trupuri de copii.
.
Cei mari sunt ocupați să-și facă vile,
Degeaba ne lăsăm în grija lor,
Ei știu doar de plocoane, șpăgi și pile…
Și-atuncea, eu, ca simplu muritor,
.
Încerc să uit de rău, uzând de glume,
Să răspândesc lumină-n jurul meu,
Căci eu iubesc, din răsputeri, o lume
Pe care a uitat-o Dumnezeu.
.
ŞI MĂ DOARE…
şi mă doare seninul din ziua de luni
şi mă doare-ngheţata cu gust de căpşuni
*
şi mă doare ninsoarea ce cade pe deal
şi mă doare un ritm de copite de cal
*
şi mă doare un susur şoptit de pârâu
şi mă doare un verde din lanul de grâu
*
şi mă doare un cântec din zeci de viori
şi mă doare polenul din galbene flori
*
şi mă doare un zâmbet rămas pe o poză
şi mă doare romanul citit la veioză
*
şi mă doare un vin demisec de Cornari
şi mă doare mireasma de tei seculari
*
şi mă doare căldura din zilele lungi
şi mă doare cămaşa cea neagră cu dungi
*
şi mă doare un zumzet cu gust de prisacă
şi mă doare ecoul de paşi care pleacă
*
şi mă doare apusul din seara de joi
şi mă dor kilometrii ce stau între noi.
.
CE PACE IERI…
Ce pace ieri și astăzi ce furtună,
Ce vânturi fioroase, ce stihii!
De ce se-ntâmplă-așa anomalii,
De ce nu e tot timpul vreme bună?
.
E legea firii, poate c-o să-mi scrii,
Dar spună cine ce o vrea să spună,
Eu îndrăgesc doar nopțile cu lună
Și zilele cu bolte sinilii.
.
Puțin durează zilele senine
Și liniștea și tihna ți-au zburat,
Că pacostea pândește și revine…
.
Cum e și dorul ăsta blestemat
Ce dă năvală astăzi peste mine,
Când ieri eram convins că te-am uitat.
.
POETUL
(Lui Mihai Eminescu)
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
.
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
.
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte…
.
RONDELUL GĂRII PUSTII
Prin gara asta nu mai trece trenul,
Peroanele sunt triste și pustii,
Pe linii cresc în voie bălării…
În colțuri prăfuite-și țes goblenul,
.
Știindu-și din memorie desenul,
Păianjeni negri, harnici și zglobii;
Prin gara asta nu mai trece trenul,
Peroanele sunt triste și pustii.
.
Revin de ani, dar nu aud refrenul
Acelei vechi, duioase melodii
Și cred c-am să te iert că nu mai vii
Să mă săruți sau… altceva de genul:
.
Prin gara asta nu mai trece trenul.
.
CA UN FIR DE IARBĂ
ca un fir de iarbă
ce străbate piatra
să iasă la lumină
încerci să-mi străpungi
peretele sufletului
singurătate
.
BACALAUREAT 2017
Frunză verde din copac,
De-aş mai fi copil de bac,
Aş fi înger şi-aş fi drac,
Aş sări din puţ în lac,
Cu o sticlă de coniac,
Fără minge şi colac,
Înotând ca un brotac,
Fetelor să fiu pe plac…
.
Dar eu nu-s copil de bac,
Sunt bătrân şi sunt posac,
Cu o nişă în stomac,
Bag tequila şi tabac,
Sunt mahmur şi sunt buimac,
Supărat, insomniac,
Cu probleme la dovleac,
Sunt dator şi sunt sărac…
.
În comisia de bac…
FATALITATE
Am toate calitățile din lume –
Înalt, frumos, deștept și cumsecade,
Uitați-vă și voi ce bine-mi șade
Când sobru sunt sau când mă țin de glume –
.
Că am umor, sunt meșter în butade.
Puteam să scriu mulțime de volume
Cu ce-am în cap, eram acum un nume,
Mi-ar fi cântat adepții serenade!
.
Aș fi putut să strâng averi, cu harul,
Cu geniul meu, vânzându-mi poezia,
Căci și recit – puteau să-mi zică ”Starul”…
.
Cum remarca alaltăieri soția,
Aș fi ajuns cogea miliardarul,
Dar am defectul ăsta: modestia.
.
Autor: Petru Ioan GÂRDA