Isabela VASILIU-SCRABA: O enigmatică pictură a Sfântului Arsenie Boca aflată în mijlocul Bucureștiului

Motto: „În tirania comunistă e grea sărăcia, e gravă întemnițarea oamenilor, dar nimic nu e mai înspăimântător ca manipularea conștiinței care transformă omul într-o unealtă teleghidată” (Sfântul Valeriu Gafencu).

Citit-am de curând într-o revistă oarecare de pe internet un text jalnic pe tema picturii Sfântului Arsenie Boca. Faptul în sine e banal, fiindcă neobișnuite sunt textele cât de cât interesante. Din revista apărută în 2019  am sesizat însă o grosolană manipulare vizind promovarea minciunii dăinuind din anii șaizeci și până prin 2007 referitoare la autorul impresionantei picturi de pe bolta altarului Bisericii „Sfântul Elefterie cel Nou” din București.

Acum vreo zece ani, cand s-a nimerit să urmăresc la TVR1 (sau poate la Trinitas) o filmare în această biserică de lângă Operă, m-a impresionat perseverența cu care era ocolită imaginea Maicii Domnului cu pruncul Iisus din bolta altarului sub pretextul prezentării catapeteasmei sculptată în lemn de cireș de Grigore Dumitrescu și fostul deținut politic Aurel Obreja după modelul unei catapetesme de la Skopje (cf. user „Florina Rădulescu”, 19 febr. 2012 în wikipedia.ro; vezi și Ștefan Mărculeț, Biserica „Sf. Elefterie cel Nou” are o catapeteasmă unică în țară, în „Ziarul Lumina”, 15 dec. 2007).

Când a terminat fresca din bolta altarului de la Biserica „Sf. Elefterie cel Nou”, Părintele Arsenie Boca a început în vara anului 1961 să picteze pereții Bisericii „Sf. Parascheva” de la Bogata Olteană (jud. Brașov) a cărei sculptură în lemn a fost realizată tot de Grigore Dumitrescu, probabil recomandat preotului Spiridon Cândea de călugărul iconar izgonit în 1959 de la Mănăstirea Prislop de oficialitățile comuniste (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu și o profeție a Părintelui Arsenie Boca, ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ .

Manevrele de filmare ceruseră o oarecare îndemânare ca la filmarea catapeteasmei să devină de nevăzut absida centrală a altarului. Fiind sezonul cald, am făcut la câteva zile după vizionarea emisiunii o plimbare cu bicicleta până la acea biserică, l-am căutat, l-am găsit și am vorbit cu preotul Mihai Dragomir despre Părintele Arsenie Boca, despre care nu a zis nici un moment că ar fi fost pictorul frescei cu pruncul Iisus îmbrăcat ca un deținut politic, desi „Lumea Credinței” publicase deja un articol pe  tema paternității picturii, textul fiind semnat de studentul Alexandru Valentin Crăciun.

Atunci (și mai apoi când am reintrat în Biserica „Sf. Elefterie cel Nou”) m-am convins că la mijloc trebuie să fie o „dispoziție oficială”, negarea adevăratei paternități a picturii fiind „literă de lege” și la omul de la pangar, dar și pe situl „crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei” în articolul de prezentare a frumoasei biserici începută în anii treizeci și târnosită în 1971, unde e trecut că pictura a fost executată de „pictorii Iosif Kleber și Vasile Rudeanu” (articol din 12 iunie 2012, cu 51680 vizualizări). Sfântul Ioan Gură de Aur recomanda credincioșilor să fugă de clerul nevrednic în cazul în care  „episcopul sau clerul este viclean în chestiile credinței”. A nu recunoaște sfințenia Părintelui Arsenie Boca venerat spontan  de sute de mii de credincioși, și a nu-i cinsti pe martirii închisorilor politice comuniste intră fără doar și poate la capitolul „viclenie în chestiile credinței”.

Scene de martiraj a pictat Părintele Arsenie Boca și la Biserica din Drăgănescu, pe peretele altarului. Cu scena sfântului arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic (28 noiembrie în calendarul ortodox), dar și cu alte scene, din pictura  bisericii târnosită în 1982 se poate constata premoniția morții sale martirice din 28 noiembrie 1989 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Sâmbăta de Sus; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ).

La Sf. Ioan Gură de Aur a scris sub pictură: „Iarăși se tulbură Irodiada…iarăși cere pe tipsie capul lui Ioan”. Într-una din vizitele mele la Drăgănescu am aflat că semialfabetizata acadeniciană i-a tras Sfântului Părinte o palmă în ziua de Paști a anului 1989 chiar în sfânta Biserică de la Drăgănescu. Foarte probabil Elena Ceaușescu a fost aceea care a dat dispoziție Securității să fie bătut cu bestialitate la 79 de ani, schingiuire din care i s-a tras sfârșitul martiric de care nu suflă o vorbă nici unul dintre cei ce pun la vânzare cărți cu închipuita viață a Părintelui Arsenie Boca la fosta Editură „Politică” sau la alte edituri mai modeste, și nici cei care scot în serie tot felul de filmulețe de televiziune despre faimosul stareț de la Mânăstirea „Brâncoveanu” și de la Prislop.

Continue reading „Isabela VASILIU-SCRABA: O enigmatică pictură a Sfântului Arsenie Boca aflată în mijlocul Bucureștiului”

Maria Kornelia CHINTEIE: Interviu cu domnul Ioan Socol – Traducătorul în limbă engleză a cărții ,,Cărarea Împărăției” a Părintelui Arsenie Boca

„Este o singură cale senină: trăirea învăţăturii creştine,

în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră.

Asta rămâne singura cale sigură, pe care trebuie

s-o învăţăm mereu, în fiecare rând de oameni.” 

(Arsenie Boca)

 

Am avut privilegiul să-l cunosc pe cel ales pentru a traduce şi a lansa pe plan mondial cartea de căpătâi a celui mai  mare duhovnic şi făcător de minuni născut din poporul român: Părintele Arsenie BOCA. Este vorba despre distinsul domn Ioan SOCOL. Născut la 2 mai 1959 în România, este căsătorit cu Dr. Rodica SOCOL, medic şi pictor. Este absolvent al Institului Politehnic Traian Vuia din Timişoara, departamentul electronică şi telecomunicaţii. În prezent, ocupă de 10 ani poziţia de International Director pe Europa, Africa si Orientul Mijlociu la Advantage Associates International din Washington D.C., firmă de lobby condusă de foşti membri republicani şi democraţi din Congresul Statelor Unite ale Americii.

 

Anterior a ocupat postul de reprezentant al „The Malmgren Group” din Washington D.C. pe relaţiile cu Rusia şi Europa de Est, condusă de Harald Malmgren, U.S. Trade Representative în legislaturile preşedinţilor americani Kennedy, Nixon şi Ford.

 

Ioan Socol este un promotor al valorilor istoriei poporului român peste graniţele tării, în 2005 organizând în Schloss Primmersdorf din Austria expoziţia Tracia, cu sprijinul Ambasadei României la Viena, o expoziţie cu tablouri care reprezentau figurativ simboluri şi artefacte din istoria poporului român. Pasionat de istorie, teologie şi filosofie, a fost binecuvantat să fie îndrumat pe Cărarea Împăraţiei a Părintelui Arsenie, ca să facă cunoscut acest drum spre o lume astrală, o lume necunoscută pentru mulţi oameni. Traducând această carte, reuşeste să aducă în lumina Antimisului Cosmic valoarea spirituala cea mai de preţ a poporului român. După cum menţiona şi P.S. Daniil în „Epicleze”, axa Sfântului Andrei intersectează axa Părintelui Arsenie, formând necunoscuta X din ecuaţia neamului. O necunoscută venită din altă lume, unde timpul este unitatea de măsură a veşniciei.

 

În data de 31 noiembrie 2013, în cadrul celei de-a XIII-a ediţii a Târgului Naţional de Carte şi Revistă Religioasă din Sibiu, organizat excepţional de inimosul teolog Ştefan Lucian COCA, a fost lansat volumul: „Path to the Kingdom“, traducerea în engleză a „Cărării Împărăţiei“. La acest mare eveniment au participat: Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Preasfinţitul Daniil al Episcopiei Dacia Felix, Pr. Consilier Episcopal Marius Ghidarcea din partea Preasfinţitul Gurie Georgiu, Episcopul Devei şi Hunedoarei şi alţi oaspeţi. Prezentarea primei lucrări, traducerea în limba engleză a cărţii „Cărarea Împărăţiei“, scrisă de Părintele Arsenie Boca, a fost făcută de P.S. Episcop Daniil, ucenic al marelui nostru duhovnic din Ardeal.

*

„Noi nu suntem creaţi în timp, ci în veşnicie…

Nu va putea omul avea pace pe pământ,

Câtă vreme-i în război cu Dumnezeu.” (Părintele Arsenie)

„Începând de astăzi, speram ca lucrarea Părintelui Arsenie Boca să aibă un impact deosebit, pozitiv, să aibă efecte şi să aducă roade bune pentru toţi cei care vor să cunoască o parte din spiritualitatea noastră ortodoxă, exprimata şi concentrată în această carte a Părintelui nostru Arsenie”. (P.S. Episcop Daniil)

«Am avut clipe, vă spun sincer, când eram atât de supărat că nu găseam cuvintele potrivite, încât aveam momente de adevărată frustrare. După aceea mă linişteam, mă gândeam, mă uitam la fotografia Părintelui pe care o am tot timpul pe birou, mă uitam la icoana Sfintei Treimi, îi căutam pe Sfinţii Părinţi prin cărţi bineînţeles, şi mă rugam la toţi aceştia să mă ajute să ies din starea de nemulţumire în care mă aflam.»

„CONCORDANTA VIITORULUI LA CLIPE ŞI LOCURI”

(O însemnare găsită pe Biblia Părintelui Arsenie Boca)

Prezent la festivitatea prin care s-au lansat aceste lucrări, I.P.S. Mitropolit Laurenţiu STREZA i-a felicitat pe autori şi pe editori pentru lucrările aduse la acest târg. Ierarhul a vorbit apoi despre personalitatea părintelui Arsenie Boca şi despre viaţa sa duhovnicească de excepţie: „Acum, aici, în Sibiul nostru drag, în inima României, s-a pus piatra de temelie a acestei construcţii duhovniceşti cu impact mondial”. Din mărturia unei vieţuitoare a sfintei mănăstiri a Prislopului, zi de zi se fac pelerinaje la crucea Părintelui Arsenie, iar alături de mii de pelerini din ţară vin zeci şi chiar sute de pelerini străini, printre care mulţi din Serbia vecină, din Ungaria şi chiar negri, japonezi şi indieni. Ce îi aduce pe toţi aici, că doar nu-i cheamă maicile de la Prislop? Îi aduce viaţa dusă de părintele Arsenie şi minunile pe care le face acesta. Iată primele semne de împlinire a proorociei Părintelui duhovnic Nil EFRIM de la Mănăstirea Mărcuş din judeţul Covasna, care mi-a spus în urmă cu mai mulţi ani că aria de răspândire pe glob a cinstirii Părintelui Arsenie BOCA va fi mult mai mare decât a Sfântului Serafim de Sarov”.

A consemnat,

Matei SCHINTEIE

***

Truda traducătorului.

A doua zi de la lansare, după ce emoţiile traducătorului au mai trecut, am mers la Hotelul Hilton din Sibiu, unde era cazat acesta şi într-un cadru de o eleganţă rafinată am stat de vorbă cu omul care de acum încolo îl va reprezenta pe autorul “Cărării Împărăţiei” în toată lumea.

Maria Kornelia SCHINTEIE: Aş vrea să vorbim despre munca dumneavoastra… Aşa cum se spune despre truda iconarului atunci când trudeşte pictând o icoană, vă rog să-mi spuneţi cum a fost truda traducătorului Ioan SOCOL la această carte?

 

Ioan SOCOL:  Acestă carte pentru mine a fost o mare provocare. Foarte mare… Am avut foarte multe ispite. Le-am trecut însă cu bine, pentru că firea mea mi-a zis mereu : Fii optimist! Atunci am  fost convins că Dumnezeu a creat pe om după firea şi asemănarea Lui, iar starea normală a omului este să fie fericit şi optimist, pentru că foarte interesant zicea Părintele Arsenie: „omul înainte de căderea sa din Rai era intruchiparea perfecţiunii, iar cele trei puteri ale sufletului: mintea, dragostea şi voinţa erau unite într-o sferă de energie, emiţând unda de lumină necreată prin care fiinţa astrală putea să-L vadă pe Dumnezeu. După căderea în păcat a omului, diavolul a cuplat cele trei puteri ale sufletului la pământ şi omul s-a văzut singur, nemaiputând să-l vadă pe Dumnezeu. Cea mai mare luptă a omului este să încerce să se desprindă de partea pământească, să se desprindă de valorile materiale şi să se conecteze la cele spirituale. Nimic din ceea ce este material aici pe pămant nu duci cu tine în lumea de dincolo. Din pacate, nu toţi oamenii înteleg aceste lucruri.

Maria Kornelia SCHINTEIE: Care este lucru cel mai important pentru dumneavoastră?

 

Ioan SOCOL: Una din cele mai importante valori pentru mine este familia. Aşa cum zicea sfântul părinte Arsenie, căsătoria este a treia naştere. Aici sunt prezenţi, pe lângă Sfânta Treime, sfinţii din „Vechiul Testament” şi sfinţii din „Noul Testament”. Noi nu îi vedem pentru că, deşi suntem înzestraţi ca intentie divina de către Dumnezeu cu această funcţie, centrul sacral de comunicare vizuală divină este inhibat de la căderea lui Adam din Rai.

 

Maria Kornelia SCHINTEIE: Aţi citit mai mult acum din scrierile părintelui Arsenie. Ce v-a marcat din zicerile lui?

 

IOAN SOCOL: Da, am reţinut ceva foarte interesant din ceea ce a spus Părintele şi asta în legătură cu relaţia între oameni… Spunea Părintele că oamenii iţi iartă orice. Dacă îi jigneşti, dacă – Doamne fereşte! – îi baţi, îi ponegresti etc.,… dar nu-ţi iartă un singur lucru: să le-o iei cu un pas înainte.

Maria Kornelia SCHINTEIE: Ne puteţi spune dacă în decursul acestor trei ani şi jumătate aţi avut anumite întâmplări mai deosebite legate de traducerea acestei cărţi?

 

Ioan SOCOL:  Da, au fost foarte multe. Am avut multe ispite, dar cel mai important mi se pare faptul că Părintele Arsenie m-a ţintuit în România să pot să traduc cartea şi totuşi am reuşit să-mi rezolv şi celelalte probleme. Am avut clipe, vă spun sincer, când eram atat de supărat că nu găseam cuvintele potrivite, încât aveam momente de adevarată frustare. După aceea mă linişteam, mă gândem, mă uitam la fotografia Părintelui pe care o am tot timpul pe birou, mă uitam la icoana Sfintei Treimi, îi căutam pe Sfinţii Părinţi prin cărţi bineânţeles, şi mă rugam la toţi aceştia să mă ajute să ies din starea de nemulţumire în care mă aflam. Aflându-mă de multe ori la răscruce, simţeam nevoia să mă duc la Prislop la Părintele Arsenie, să mă rog şi să ating Crucea care pecetluieşte mormântul. Interesant… „Cruce si răscruce în viaţa omului”…(„Epicleze” – P.S. Daniil)

„O samă de cuvinte”

 

Maria Kornelia SCHINTEIE: Spuneţi-ne pe scurt cum aţi găsit varianta de traducere la  „o samă de cuvinte”???

 

Ioan SOCOL:  Foarte interesant… Aş dori să menţionez un lucru important.  Prefaţa „Cărării Împăraţiei” a Părintelui Arsenie începe cu… „O samă de cuvinte.” M-am sfătuit cu editorul din Chicago şi nici după o săptămână nu am ajuns la un consens. Orice traducere părea inadecvată, ne la locul ei. Mi-am amintit într-o noapte de „Catedrala de Cuvinte” din „Epiclezele”  P.S. Daniil,  legată de „Linistea de Catedrala”.  P.S. Daniil a fost ucenicul Părintelui Arsenie, unul dintre cei mai erudiţi monahi, a cărui gândire depăşeşte graniţele teologiei pure. A trebuit să apară lucrarea „Epicleze”, pe care de fapt a aşteptat-o „Cărarea Împărăţiei ca să îşi ia prefaţa, „La început a fost cărarea” ca apoi să se desăvârşească într-o „catedrală de cuvinte”. „Catedrala de cuvinte” care înseamnă orânduirea tuturor cuvintelor inspirate de Duhul Sfânt din Sfânta Scriptură şi aşezate de acelaşi Duh Sfânt ca nişte pietre nevăzute în zidirea acestui templu al lui Dumnezeu, de la cea dintâi zi a Facerii pâna în cea din urmă zi a Apocalipsei.

Maria Kornelia SCHINTEIE: Cine v-a ajutat la realizarea acestei deosebite lucrări de traducere a acestei cărţi de mare complexitate?

 

Ioan SOCOL:  Am simţit foarte mult ajutorul Părintelui Arsenie BOCA, căruia îi mulţumesc pentru faptul că m-a lăsat să traduc această capodoperă. Mulţumiri aduc Sfintei Treimi, Sfinţilor Părinţi din Pateric şi Sf. Maxim Mărturisitorul care mi-au ascultat rugăciunile de a mă inspira prin Duhul Sfânt să duc această carte la bun sfârşit, P.S. Daniil de Dacia Felix şi mai ales familiei care m-a ajutat foarte, foarte mult. De asemenea, am avut sprijinul deosebit al doamnei Kimberly Bookless, editor, scriitor şi publicist  din Chicago.

Maria Kornelia SCHINTEIE: Unde aţi tradus cartea, în România sau în S.U.A.?

 

Ioan SOCOL:  Aici în ţară. Aşa a vrut Părintele… Aici m-am simţit mai bine, acasă la mine, în România… Părintele spunea că omul va fi liniştit numai atunci când trupul este în locul unde Dumnezeu i-a dat suflare. M-am simţit mai bine aici pentru că eu iubesc această ţară chiar dacă am mai mult de lucru in Washington D.C. sau în alte colţuri de lume. Eu iubesc această ţară cu toate valorile ei, iubesc poporul român şi consider că poporul român merită incomparabil mai mult. Imaginea reală a noastră nu este cea evidenţiată acum în străinătate. Eu consider că valorile pe care le avem, noi insine trebuie să le apărăm şi să le promovăm. Eu consider că România este cu adevărat Grădina Maicii Domnului, după cum a spus şi Papa Ioan Paul al II-lea, care a avut această viziune în vizită în România. Tot aşa cum Părintele Arsenie a avut viziunea de a picta singurul sfânt catolic, Sf. Francisc de Assisi, între sfinţii Noului Testament din “Nunta Fiului de Împărat” din Biserica ortodoxă de la Drăgănescu. Ar putea fi oare o coincidenţă că noul papă a luat numele de Papa Francisc fiind inspirat de viziunea „Nunţii Fiului de Împărat” din „Capela Sixtină a Ortodoxiei Româneşti” de la Drăgănescu? Numai că noi câteodată nu suntem atenţi la detaliile şi semnele divine pe care le primim. Noi am fost binecuvântaţi cu atâtea lucruri pe care alţii nici nu le visează, şi vă spun ca unul care am vizitat foarte multe ţări.

 

Maria Kornelia SCHINTEIE: Cum veţi face cunoscută cartea peste hotare?

 

Ioan SOCOL:  Cartea are foarte multe învăţăminte. De aceea ea trebuie să ajungă la cât mai multă lume. Prin limba engleză, „Cărarea Împăraţiei” devine universală . M-am gândit să fac un itinerariu de lansări în Europa, începând cu Oxford şi Cambrige, precum şi alte universităţi. Fac demersurile pentru o lansare sau două în S.U.A. în cadrul câtorva universităţi de renume, cum ar fi Harvard, Stanford, MIT, Chicago, iar dacă sunt ocazii şi vin propuneri şi din alte părţi ale lumii, vom face promovare şi acolo. Unde este bine primit Părintele Arsenie BOCA, voi merge şi eu. Părintele Arsenie BOCA a spus un lucru foarte interesant atunci când a afirmat că omul nu va avea pace pe pământ până nu va avea pace cu Dumnezeu. Părintele Arsenie este un sfânt, fiind printre puţinii sau poate singurul care a reusit să explice formula de transcedere prin „poarta stelară” către Dumnezeu, o refacere în spaţiu şi timp a drumului parcurs de către Adam la căderea din Rai spre planeta Pământ. Nu întâmplător am făcut comparaţia cu descoperirea  bosomului Higgs de materie şi antimaterie. Practic această carte este o cărare spre universul nevăzut, prin poarta Antimisului Cosmic, o lume astrală la care foarte puţini oameni au avut acces din timpul vieţii. Cum Einstein a „revelat” „Teoria Relativitatii”, Părintele Arsenie a mers mai departe, a revelat acest parcurs al omului în veşnicie. De fapt a evidentiat extraordinar raportul dintre viață și moarte, suflet și trup, veșnicie și vremelnicie, existență și judecată din perspectiva revelației creștine. „Viaţa este segmentul de timp acordat de Dumnezeu pentru a ne câştiga veşnicia.” („Epicleze”, P.S. Daniil) Un lucru extrem de important, aş zice eu, tot atât de important ca E=mc2, dacă nu mai mult. Cruce şi Răscruce.

Maria Kornelia SCHINTEIE: Ce va urma după acestă traducere, aveţi şi alte lucrări în planurile dumneavoastra de viitor?

 

Ioan SOCOL:  Da. Tot ceva legat de Părintele Arsenie Boca, căci dacă am pornit pe acest drum o să-mi duc crucea până la capăt.

————————————–

Maria Kornelia & Matei SCHINTEIE

SchinteieArt© 

tel  fix : (00 4) 0267 341 773

mobil : (00 4) 0745 012 332

matei.schinteie@gmail.com

www.schinteie.ro

www.comandaicoane.ro 

Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran și culisele Filocaliei sibiene, sau, Părintele Arsenie Boca, poeta Zorica Lațcu și poetul Nichifor Crainic în colectivul de traducere a Filocaliei românești

Motto: „Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga Filocalie în românește, acest act va rămâne legat în mare măsură de numele Părintelui Arsenie Boca și de mișcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul Mânăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiției ortodoxe și cu mijloacele cele mai curate duhovnicești, ale învățăturii stăruitoare și ale dragostei de suflete” (pr.D. Stăniloae, vol. II, 1947)

Rezumat de idei: Doi admiratori ai Filocaliei (Cioran și Andrei Scrima). Urme ale lecturii Filocaliei în ultimul manuscris românesc al „parizianului” Cioran. Zilele albe ale unui „oaspete” stilizând Filocalia la Mănăstirea Brâncoveanu. Mistici din Filocalia pictați la Drăgănescu de „ctitorul de frunte al Filocaliei românești”. Poeta Zorica Lațcu traduce Filocalia după orele de serviciu și în vacanțe într-o chilie a Mânăstirii de la Sâmbăta de Sus, numele ei nefiind menționat de prof. Stăniloae.

Cioran mărturisea la Paris că-i este „imposibil” să se ducă la biserică să audă Evanghelia în franceză. I se părea că „sună grotesc”. „Cândva am scris -mai spunea el în deceniul opt-, că nu se poate imagina un Iisus vorbind franțuzește”. În schimb, „Biblia în românește, tot serviciul religios, în special cel de la înmormântare când se vorbește de viața pământeană a celui dispărut, sunt extraordinare” (1).

Emil Cioran se extaziase (pe bună dreptate!) și de frumuseţea traducerii Filocaliei (vol I-IV, Sibiu, 1945-1948). La zece ani după apariţia primelor patru volume datorită stăruinței Părintelui Arsenie Boca pe atunci faimos stareț la Mănăstirea Brâncoveanu, călugărul Andrei Scrima vorbea la Paris despre tradiția ortodoxă bazată pe textele Filocalice, într-un interviu publicat de pr. Oliver Clement (2). Dar abia la distanță de trei decenii după tipărirea de la Sibiu, oficialii culturii comuniste au îngăduit publicarea la București a următoarelor patru volume (Filocalia, vol. V-VIII, București, 1976-1979).

Dacă până în 1948 numele traducătoarei Zorica Lațcu (3) nu a fost trecut – poate pentru a nu împărți banii (4) dați de mitropolitul N. Bălan pentru traducerea primei jumătăți a colecției de scrieri mistico-ascetice reunite sub numele de Filocalia, perioada terorismului ideologic comunist s-a caracterizat înainte de toate prin interzicerea mediatizării numelor celor care au fost schingiuiți fără de vină prin temnițele politice. Or, atât starețul de la Sâmbăta și de la Prislop cât și poeta Zorica Lațcu (închinoviată din 5 mai 1948 la Mănăstirea Vladimirești) au fost victime ale arestărilor abuzive (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Mânăstirea Brâncoveanu; URL https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/21) din timpul unui regim care nu s-a putut impune și menține 45 de ani fără lagăre de exterminare și milioane de întemnițati, cum bine obsevase Vintilă Horia (vezi Jurnal de sfârșit de ciclu, Ed. Vremea. București, 2017). În primăvarea anului 1955 peste 220 de securiști conduși de (omul Moscovei) Alexandru Nicolschi/ Boris Grumberg/ A. Nicolau (general N.K.V.D.) au arestat 318 măicuțe de la Vladimirești. Comandată de ministrul de interne Alexandru Drăghici (fugit la Budapesta în 1990) si, desigur de șeful Securității, Pantiușa/ Gh. Pintilie, despre care se spune să l-ar fi ucis pe arestatul ministru comunist de justiție Lucrețiu Pătrășcanu) operația s-a efectuat cu aportul locotenentului colonel Zambetti si al căpitanului Eibenschutz (5).

Fără să știe mai mult decât citise prin prefețele volumelor Filocaliei de la Sibiu, parcurse probabil la vremea când redacta ultima sa carte în românește unde se regăsesc idei din secțiunea „Despre dracul întristării” (Filocalia, vol. I, 1946, ediția a doua), Cioran s-a grăbit să aducă laude în exclusivitate lui Dumitru Stăniloae (1903-1993) pentru reuşita stilistică a traducerii Filocaliei. Sursele din care noi am putut afla mai multe detalii (decât a putut ști Cioran despre culisele frumoasei traduceri) s-au ivit abia după căderea comunismului, la început prin publicarea de către maica Zamfira a celor două volume de memorii ale fostului academician Nichifor Crainic, pe urmă prin apariția noii serii a revistei „Gândirea” scoasă tot de maica Zamfira Constantinescu, fostă elevă a profesorului de mistică Nichifor Crainic si, last but not least, prin postarea pe youtube a inregistrărilor cu Aspazia Oțel Petrescu, sau cu fosta stareță de la Vladimirești, înregistrări completate de apariția la edituri din provincie a unor volume despre Părintele Arsenie Boca. Continue reading „Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran și culisele Filocaliei sibiene, sau, Părintele Arsenie Boca, poeta Zorica Lațcu și poetul Nichifor Crainic în colectivul de traducere a Filocaliei românești”