Motto: „În tirania comunistă e grea sărăcia, e gravă întemnițarea oamenilor, dar nimic nu e mai înspăimântător ca manipularea conștiinței care transformă omul într-o unealtă teleghidată” (Sfântul Valeriu Gafencu).
Citit-am de curând într-o revistă oarecare de pe internet un text jalnic pe tema picturii Sfântului Arsenie Boca. Faptul în sine e banal, fiindcă neobișnuite sunt textele cât de cât interesante. Din revista apărută în 2019 am sesizat însă o grosolană manipulare vizind promovarea minciunii dăinuind din anii șaizeci și până prin 2007 referitoare la autorul impresionantei picturi de pe bolta altarului Bisericii „Sfântul Elefterie cel Nou” din București.
Acum vreo zece ani, cand s-a nimerit să urmăresc la TVR1 (sau poate la Trinitas) o filmare în această biserică de lângă Operă, m-a impresionat perseverența cu care era ocolită imaginea Maicii Domnului cu pruncul Iisus din bolta altarului sub pretextul prezentării catapeteasmei sculptată în lemn de cireș de Grigore Dumitrescu și fostul deținut politic Aurel Obreja după modelul unei catapetesme de la Skopje (cf. user „Florina Rădulescu”, 19 febr. 2012 în wikipedia.ro; vezi și Ștefan Mărculeț, Biserica „Sf. Elefterie cel Nou” are o catapeteasmă unică în țară, în „Ziarul Lumina”, 15 dec. 2007).
Când a terminat fresca din bolta altarului de la Biserica „Sf. Elefterie cel Nou”, Părintele Arsenie Boca a început în vara anului 1961 să picteze pereții Bisericii „Sf. Parascheva” de la Bogata Olteană (jud. Brașov) a cărei sculptură în lemn a fost realizată tot de Grigore Dumitrescu, probabil recomandat preotului Spiridon Cândea de călugărul iconar izgonit în 1959 de la Mănăstirea Prislop de oficialitățile comuniste (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu și o profeție a Părintelui Arsenie Boca, ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ .
Manevrele de filmare ceruseră o oarecare îndemânare ca la filmarea catapeteasmei să devină de nevăzut absida centrală a altarului. Fiind sezonul cald, am făcut la câteva zile după vizionarea emisiunii o plimbare cu bicicleta până la acea biserică, l-am căutat, l-am găsit și am vorbit cu preotul Mihai Dragomir despre Părintele Arsenie Boca, despre care nu a zis nici un moment că ar fi fost pictorul frescei cu pruncul Iisus îmbrăcat ca un deținut politic, desi „Lumea Credinței” publicase deja un articol pe tema paternității picturii, textul fiind semnat de studentul Alexandru Valentin Crăciun.
Atunci (și mai apoi când am reintrat în Biserica „Sf. Elefterie cel Nou”) m-am convins că la mijloc trebuie să fie o „dispoziție oficială”, negarea adevăratei paternități a picturii fiind „literă de lege” și la omul de la pangar, dar și pe situl „crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei” în articolul de prezentare a frumoasei biserici începută în anii treizeci și târnosită în 1971, unde e trecut că pictura a fost executată de „pictorii Iosif Kleber și Vasile Rudeanu” (articol din 12 iunie 2012, cu 51680 vizualizări). Sfântul Ioan Gură de Aur recomanda credincioșilor să fugă de clerul nevrednic în cazul în care „episcopul sau clerul este viclean în chestiile credinței”. A nu recunoaște sfințenia Părintelui Arsenie Boca venerat spontan de sute de mii de credincioși, și a nu-i cinsti pe martirii închisorilor politice comuniste intră fără doar și poate la capitolul „viclenie în chestiile credinței”.
Scene de martiraj a pictat Părintele Arsenie Boca și la Biserica din Drăgănescu, pe peretele altarului. Cu scena sfântului arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic (28 noiembrie în calendarul ortodox), dar și cu alte scene, din pictura bisericii târnosită în 1982 se poate constata premoniția morții sale martirice din 28 noiembrie 1989 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Sâmbăta de Sus; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ).
La Sf. Ioan Gură de Aur a scris sub pictură: „Iarăși se tulbură Irodiada…iarăși cere pe tipsie capul lui Ioan”. Într-una din vizitele mele la Drăgănescu am aflat că semialfabetizata acadeniciană i-a tras Sfântului Părinte o palmă în ziua de Paști a anului 1989 chiar în sfânta Biserică de la Drăgănescu. Foarte probabil Elena Ceaușescu a fost aceea care a dat dispoziție Securității să fie bătut cu bestialitate la 79 de ani, schingiuire din care i s-a tras sfârșitul martiric de care nu suflă o vorbă nici unul dintre cei ce pun la vânzare cărți cu închipuita viață a Părintelui Arsenie Boca la fosta Editură „Politică” sau la alte edituri mai modeste, și nici cei care scot în serie tot felul de filmulețe de televiziune despre faimosul stareț de la Mânăstirea „Brâncoveanu” și de la Prislop.
Într-o altă scenă figurează exilul Sfântului Ioan Gură de Aur, sugerând exilarea sa de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, când, după zece ani (1939-1948) a plecat doar cu un sac de cărți, precum și exilul din 1959 de la cealaltă mănăstire pe care a rectitorit-o, M-rea Prislop. La scena exilului Sfântului Atanasie cel Mare trece în cuvinte ceva din experiența sa de deținut politic închis (ca atâția alții) fără temei și fără judecată: „Iar când vă vor da pe voi pe mâna stăpânitorilor, nu vă grijiți cum sau ce veți răspunde, căci se va da vouă în ceasul acela ce să grăiți. Fiindcă nu voi sunteți care grăiți, ci Duhul Tatălui vostru este care grăiește întru voi. Și veți fi urâți de toți întru numele Meu” (Matei 10, 19-22, în altarul Bisericii de la Drăgănescu).
Având darul înainte vederii, Sfântul Arsenie Boca spusese că „ierarhia BOR” îi va fi încă multă vreme ostilă. Faptul se vede chiar din amânarea sine die a canonizării acestui mare Sfânt deși președintele Comisiei de Canonizare i-ar fi (să zicem) favorabil Părintelui Arsenie Boca, ale cărui picturi le-a „clonat” la Biserica din Săndica.
Cu imaginea martirajelor din pricina cinstirii icoanelor „când iudeii pârau icoanele la împărați, precum că sunt chipuri cioplite și închinare la lemn”, martiraje cărora le-a pus capătul cel de-al VII-lea (și ultimul) Consiliu Ecumenic, Părintele Arsenie va scrie și despre o anume icoană azi în mare primejdie: „icoana lui Iisus pe care o avem în noi, în fiecare. Căci de la botez fiecare suntem destinați să fim o icoană a lui Iisus. Impotriva acestei icoane a lui Iisus în noi se dă azi o luptă mai vrăjmașă ca odinioară împotriva sfintelor icoane” (Părintele Arsenie Boca). La predica „Ștefan, mucenicul evidenței” , starețul de la Prislop se gândise în decembrie 1949 la semnificația pe care o poate avea pomenirea întâiului mucenic la Crăciun (la Nașterea Domnului) și nu la Paști, „cum ni s-ar părea mai firesc, după ordinea în care s-au întâmplat lucrurile” (Părintele Arsene Boca, Cuvinte vii, Deva, 2006, p.303). Atunci a făcut corelația între nașterea lui Iisus și dobândirea unui nou curaj (la mucenicul Ștefan) care „dezleagă omul de lumea aceasta și de frica cu care ea vrea să ne țină în lanțuri”. Acesta ar fi „noul curaj al urmării și asemănării cu Iisus…De când Iisus S-a născut în fire omenească…de atunci putem avea această evidență interioară despre Dumnezeu” (Op. Cit. p.303)
Un semn de ostilitate față de Părintele Arsenie Boca (pe aceiași „linie oficială”) ar trăda și recenta încercare (constatată în articolul din 2019) de a (re)pune pe seama maestrului Vasile Rudeanu (lipsit de experieța detențiilor politice) fresca din bolta altarului de la Biserica „Sf. Elefterie cel Nou” pictată de Arsenie Boca, un sfânt din zilele noastre prigonit și întemnițat politic de autoritățile „României de impostură, produs al unei puteri străine ai cărei mandatari au asigurat (după 1990) perenitarea ex-PCR” (cf. Ion Varlam, Pseudo-România. Conspirarea deconspirării, București, Ed. Vog, 2004, p. 47, ISBN 973-85580-3-4).
Părintele Boboaia de la Porumbacu de Sus, unde ierom. Arsenie Boca e pictat în biserică, spunea că l-a pictat dintr-un fel de „rânduială de suflet și de conștiință”. Aceasta i-a determinat pe sătenii din Porumbacu „să-i facă dreptate Părintelui Arsenie Boca și să-l treacă printre sfinții români” (vezi Pr. N. Boboaia, După mine părintele Arsenie Boca este un sfânt. Dacă alții recunosc sau nu lucrul acesta, e treaba lor”, în „Formula As”, nr. 389 din nov. 1999, p.21; a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, De vorbă cu Părintele Arsenie Boca în Pangarul de la Cheia, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-arseniebocapangar/ ).
În vara anului 2007, Sfântul Părinte Arsenie Boca i-a dezvăluit în vis unui student la Teologie atât semnificaţia imaginii pictată în absida centrală a altarului Bisericii „Sf. Elefterie cel Nou” din Bucureşti, cât și, indirect, faptul că el este autorul acelei fresce pe care nimeni n-a fost vrednic s-o vadă cu adevărat vreme de aproape jumătate de secol.
În vis, Alexandru Valentin Crăciun observă zeghea cu care este îmbrăcat pruncul Iisus, zeghe pe care de atunci încoace o vede multă lume, dar studentului, în vis, i se mai arată ceva, cu mult mai semnificativ și mai tainic încriptat. Anume că haina de puşcăriaş are darul de a se metamorfoza într-un mănunchi de raze care transfigurează spaţiul întunecos al unei celule de închisoare politică, scăldând-o în focul ceresc pe care-l aduce cu sine imaginea de slavă a pruncului Iisus (vezi Alexandru Valentin Crăciun, Pictura Părintelui Arsenie Boca, în rev. „Lumea Credinţei”, anul V, nr.9/58, sept.2007, citat în art. I. Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade și a Părintelui Arsenie Boca, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj- Napoca, serie nouă, anul XII, 16-30 aprilie 2013, pp.9-10; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-de-sanziene/ ).
Toţi martirii credinţei creștine (din temniţele politice în care agenții ocupantului sovietic au omorât pe timp de pace sute de mii de români) au mărturisit adevărul biblic după care “pentru veşnicia noastră în Împărăţia lui Iisus, nici preţul vieţii, şi nici un preţ nu este prea mare” (vezi Părintele Arsenie Boca, Gâlceava omului cu revelaţia , în vol. Cărarea împărăţiei, Deva 2006).
Valeriu Gafencu, supranumit „Sfântul închisorilor” sesizase încă de la începutul deceniului cinci că „dușmanii creștinismului, cei ce au provocat martiriul (atâtor deținuți politici) vor să acopere existența martirajului și să-l facă uitat pe Hristos. Dar ei se înșală și se dovedesc neputincioși… Au făcut sfinți și martiri, au reușit să închidă gura oamenilor, dar lumina sfinților n-au reușit să o acopere” (vezi vol.: Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate si adnotate de monahul Moise de la Mănăstirea Oașa, Alba Iulia, 2007). „Sfântul închisorilor” mai spusese colegilor de detenție de la Târgu Ocna că „modul în care pier sfinții uciși în secolul XX este cu mult mai pervers, mai bine studiat, mai cumplit decât felul în care au fost uciși martirii primelor veacuri de creștinism” (ibid.).
Intâmplarea a făcut să cunosc acum vreo doi ani o pictoriță de biserici care îl știa pe ierom. Arsenie Boca de la Schitul Maicilor. Născută în deceniul trei, perfect limpede la minte, doamna Georgeta Balaban mi-a povestit (printre altele) și de pictorul Vasile Rudeanu care avea dificultăți locomotorii. Maestrului infirm, urcarea pe schelă îi era nespus de dificilă. Cum bine se știe, în 1959-1960, la Biserica „Sf. Elefterie cel Nou”, Părintele Arsenie Boca lucrase ca pictor secund. Poziția ierarhică inferioară ar fi un indiciu că planurile picturii sunt făcute de cel aflat in poziție ierarhic superioară și, eventual, execuția este realizată de către „muncitorul zugrav”, cum a fost angajat Părintele Arsenie Boca, absolvent al Facultății de Teologie, al Academiei de Arte Frumoase și al Academiei de Muzică Religioasă, înființată de Patriarhul Miron Cristea în 1927.
Nu așa s-a întâmplat însă cu enigmatica pictură din bolta altarului Bisericii din apropierea Operei. De astă dată șablonul a fost propus de ierom. Arsenie Boca. Într-adevăr, în satul Drăgănescu, în podul casei parohiale, prin conlucrarea dintre studentul în teologie Alexandru Valentin Crăciun și preotul paroh Lucian Răzvan Petcu a fost identificată schița picturii din absida altarului Bisericii „Sf. Elefterie cel Nou”, o schiță în cărbune desenată de Părintele Arsenie Boca.
Autoarea jalnicului articol a imaginat (pe linia „indicațiilor oficiale”) că Părintele Arsenie Boca, în calitatea lui de „pictor secund” i-a schițat șefului său ierarhic șablonul (găsit la Dragănescu) și apoi pictorul invalid s-a apucat de executarea frescei într-un loc foarte dificil de acoperit cu pictură chiar și pentru cineva fără probleme locomotorii.
Din prudență (sau poate din neștiință) autoarea recentului articol nu a menționat nimic despre dificultățile de deplasare a pictorului Vasile Rudeanu împins în scaunul cu rotile de iubitorul său frate. E drept însă că și Alexandru Valentin Crăciun (devenit între timp licențiat al Facultății de Teologie din București, după licența în Filozofie) a fost insistent sfătuit să nu scrie prea tranșant despre Părintele Arsenie Boca, unicul realizator al faimoasei picturi cu Maica Domnului și pruncul Iisus în haine de pușcăriaș, și să lase lucrurile în ceața unei presupuse „conlucrări” dintre invalidul Vasile Rudeanu și pictorul său secund (vezi textul din 18 iulie 2009, https://alexandruvalentincraciun.wordpress.com/2009/07/18/privirea-vesniciei-%E2%80%93-pictura-parintelui-arsenie-boca/ ).
REPERE BIBLIOGRAFICE
- Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca –un sfânt al zilelor noastre, Bucureşti, 2009.
- Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăției, Deva, 2006.
- Părintele Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Deva, 2006.
- Părintele Arsenie Boca, Biserica de la Drăgănescu, „Capela Sixtină” a ortodoxiei românești, Deva, 2005.
- Părintele Arsenie Boca,Omul, zidire de mare preț, Ed. Credința strămoșască, 2009.
- Părintele Arsenie Boca, Fericirea de a cunoaşte calea, Ed. Credinţa strămoşască, 2010
- Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50, sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-WIKIPEDIAro19.htm .
- Fișa Isabelei Vasiliu-Scraba din WIKIPEDIA înainte de a fi vandalizată de birocratul MyComp, URL https://fr.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Mânăstirea Brâncoveanu; in „Acolada”, nr.9/2014, p. 18: https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ .
10.Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ sau o primă variantă http://www.romanianstudies.org/content/2011/03/miracolul-bisericii-de-la-draganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/ .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu şi Părintele Arsenie Boca, URL http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-Vasiliu-Scraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx
12.Isabela Vasiliu-Scraba, Legile Părintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor, URL http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSLegiArsenieBoca7.htm .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh şi viziune filozofică, sau Părintele Arsenie Boca şi Nae Ionescu, URL http://www.romanianstudies.org/content/2013/01/parintele-arsenie-boca-si-nae-ionescu-vedere-in-duh-si-viziune-filozofica-de-isabela-vasiliu-scraba/ , precum si http://fr.scribd.com/doc/230417806/IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia
- Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca, URL http://www.nord-literar.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=998&Itemid=46
- Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, URLhttp://fr.scribd.com/doc/172501135/IsabelaVScrabaEliadeStrMantuleasa
16.Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma „Arsenie Boca-Părăian” din seria Eliade-Culian’ și Noica-Liicean’, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014, p.18; URL https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-boca3paraian/ .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran lăudând Filocalia românească sau Părintele Arsenie Boca, Zorica Lațcu și Nichifor Crainic în culisele traducerii Filocaliei, în revista – tipărită pe hârtie- „Acolada”, Satu Mare, nr. 7-8/2014, pg. 15; on-line https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/ .
- -Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre mistica luminii în pictura Părintelui Arsenie Boca, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 2 (99) februarie 2016, p.13 ; https://www.scribd.com/doc/187826934/IsabelaVasiliuScrabaMisticaLuminiiBoca; sau pe pagina web: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ghius/ .
- -Isabela Vasiliu-Scraba, Centenar ZORICA LAȚCU (/Maica Teodosia), în rev. „Acolada”, Satu Mare:, anul XI, nr. 5 (114), mai 2017, p.19; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-zoricateodosia/ ; a se vedea și comunicarea mea din 16 nov. 2017 despre Zorica Lațcu/ Maica Teodosia de la Colocviul de filozofie din Tecuci, https://www.youtube.com/watch?v=Eq1YVyNek60&t=160s .
Cuvinte cheie: Părintele Arsenie Boca, Mănăstirea Cheia, Isabela Vasiliu-Scraba, episcopul martir Nicolae Popovici, Zorica Lațcu/Maica Teodosia, arhim. Sofian Boghiu.
Autoare: ISABELA VASILIU-SCRABA
Vezi fișa „Isabelei Vasiliu-Scraba” din WIKIPEDIA înainte de a fi vandalizată de birocratul MyComp care a șters din titlurile cărțior scriitoarei si informațiile despre studiile ei post-universitare de limbi străine și de filozofie în occident : https://isabelavs2.files.wordpress.com/2014/12/fisa-din-wikipedia-ro.pdf .
Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/sfantul-arsenie-boca-elefterie/