Ovidiu M. CUREA: Vârsta ca infracțiune

Ai vârsta peste 65 de ani? E clar! Ești infractor. Ca urmare, ești condamnat cu arest la domiciliu fără drept de apel. De fapt, fără nici un drept, toate drepturile au fost suspendate. Poliția și armata patrulează pe străzi pentru a-i identifica și prinde pe eventualii evadați, adică pensionarii care îndrăznesc să iasă din case. Măsura incredibilă pentru civilizația umană din toată istoria ei, nu și-a putut-o imagina nici măcar Franz Kafka în „Procesul”, nici Albert Camus în „Ciuma”, nici Jorge Saramago în „Eseu despre orbire”, autori considerați până acum drept creatori de fantasmagorii exagerate, dar care, iată, devin de astăzi reprezentanți ai realismului grotesc din secolul al XXI-lea.

Încercările de justificare sunt pe cât de penibile pe atât de cinice. Să-i protejeze, chipurile, pe acești bătrâni de contaminare și de îmbolnăvire cu Coronavirus, deși toate datele de până acum, toate statisticile medicale și sociale, arată clar că virusul respectiv atacă fără preferință de vârstă, infectați și decedați înregistrându-se de la copii până la pensionari. Atunci?

Atunci s-a ajuns la punctul în care ideile răspândite prin propaganda oficială și media din ultimii ani urmează să fie materializate. Vă aduceți aminte de declarația fostei directoare a F.M.I. (2011-2019) și actuala președintă a Băcii Centrale Europene făcută în octombrie 2018: „Old people live too long and this is a risk for the global economy. We must do something, urgently.” (Oamenii bătrâni trăiesc prea mult ceea ce este un risc pentru economia globală. Trebuie să facem ceva urgent.)? Vă mai aduceți aminte de fostul nostru președinte Traian Băsescu, cel care îi numea pe pensionari „asistați sociali”?

De tevaturile interminabile cu modificarea vârstei de pensionare, cu recalcularea pensiilor, cu zvonurile că nu mai sunt bani de pensii, că tot sistemul de pensii se apropie de colaps și că va afecta întreg bugetul țării, că statul este nevoit să facă mereu împrumuturi externe pentru a plăti pensiile atâtor bătrâni? Dar de televiziunile care prezentau așa-zise știri și imagini căutate cu pensionari care umblă brambura prin oraș și prin mijloacele de transport, împiedicând deplasarea tinerilor care muncesc și care îi mai și întrețin pe aceștia din munca lor prin impozitele plătite? Ați observat cum au început să fie tratați pensionarii în societate, în magazine, la medic, în farmacii? Cu nerăbdare, cu exasperare, cu enervare, grăbindu-i să își bage mai repede produsele achiziționate în sacoșele ălea care le tremură în mână sau să numere odată banii pe care să-i lase la casă, bani rupți cu zgârcenie din pensiile lor mici, chibzuite cu atenție și așteptate cu speranță o lună întreagă?

Continue reading „Ovidiu M. CUREA: Vârsta ca infracțiune”