Etichetă: Nicolae NISTOR

Nicolae NISTOR: Versuri

Înțelepciunea așezată în bancă

 

asculta cu indiferență

discursul despre iubire

rostit de o femeie

nu era prea arătos

dar a ajuns general

chiar învins de soție

a exersat iubirea prin alte femei

una se numea filozofie

cealaltă Diotima

așa a devenit un simplu student

paradoxal urâtul se transforma

în frumos

iar filozofia creația femeii

 

 

Amnezic după război

Omul ținea minte numai cifrele

străzilor, blocurilor…

Avea număr pe cardul de pensionar,

alt număr pe cardul de sănătate,

și zarurile la el

de la jocul de table-ruleta lui imaginară

la care spera să câștige

Se săturase de orele suplimentare

la plimbat banii între bancomat și bancă…

Apoi cozile și plimbarea de dimineață în market

cu aparatul de fotografiat,

O pasiune pe stomacul gol

să înrămeze alimente nepermise,

în fiecare zi era militarul care trăgea o linie

pe peretele vieții,

așteptând liberarea,

în pași de front Continue reading „Nicolae NISTOR: Versuri” →

Nicolae NISTOR: Locul unde spaimele te fac puternic

LOCUL UNDE SPAIMELE TE FAC PUTERNIC

 

Când te naști între sat și oraș,

într-o improvizație a șantierelor uitate demult,

ești un fel de mutant al unui viitor mort,

conceput de comuniști ca fiind omul nou.

Dacă erai privilegiat, puteai deveni mutant de oraș,

locuind în cutiile de chibrituri cu difuzor,

radioul fiind privilegiul celui care te îndoctrina, cu programe patriotice!

Erai pierdut dacă nu creșteai un porc pentru partid,

pe bloc sau în cotețe plantate pe lângă “cutiile de chibrituri”.

Când te naști într-un asemenea loc,

pe lângă fabrica de chimicale,

aveai dreptul să devii mișcare vie

într-un grandios spectacol omagial.

Aici, femeia nu era casnică, era sacrificată,

făcând copii la normă, între spaime și chiuretaje,

ea se ducea să moară permanent!

Bărbații alegeau între beciuri și bodegă,

libertatea, împrejmuită în resemnare.

Când a murit primul conducător de atunci,

lumea plângea la comandă,

Și tata plângea privind tabloul acelui mort,

probabil își amintea că din cauza Conducătorului murise fratele mai mare,

care nu voia să dea pământul din dealul copilăriei.

Noroc că tata nu crea confuzii doctrinare,

discret, dar, eficient, evita beciurile de care nu scăpase tata-mare!

Când te naști într-o Colonie, niciodată nu vei avea un loc,

atunci, trăiești imaginând locul unde spaimele te-au făcut puternic!

–––––––––-

Nicolae NISTOR

24 octombrie 2019