Dacă tu nu exiști…
Dacă tu nu exiști,
eu de ce-aș exista?
Dacă norii se-ascund
sub perdeaua de nea…
În parfumul de flori
mă transform în culoare
Chipul tău îl cuprind
într-un cerc de splendoare.
Îți sărut ochii triști
cu iubire te-alint
Ca un ram de măslin,
ce l-așez lângă pat.
Dacă tu nu exiști,
eu de ce-aș exista?
Să pătrundem în lumea
ce nu o vom uita!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
26 martie 2019
OMAGIU
Aș vrea să aleg în cuvinte,
frumusețile lumii…
cu pene de păun ca mărgele
și ochi de Giocondă în stele!
Deși este greu să alegi
printre atâtea condeie celebre,
aș alege un buchet de Iiele
să-l aștern ca ofrandă!
Mă-mbată mirosul de scris
pe foi metrice de hârtie
și frumusețea cuvintelor face,
să se nască poezia trăită!
Voi, poeți cu inimă rară,
Poezia vă este mamă și tată,
printre rânduri visați și iubiți
Și lacrimi cu soare trăiți!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
21 martie 2019
Sunt femeia dimineților tale,
când zorile mă îmbrățișează
sub faldul iubirii!
Aceeași clipă o trăiesc în fiecare zi,
până ce respirația se ridică spre cer,
și trupul meu se transformă în frunză…
Esența dragostei o absorb ca o licoare ce îmbată!
Un elixir numit chintesența trăirii…
Mă vrei ca lacrimă și umbră ,
să rătăcesc pe chipul tău,
sub vâltoarea dorinței!
Mai lasă-mă să fiu eu,
cea care alergă
în diminețile tale, dezgolită
și râde la soare cu fruntea lipită de umărul tău!
Îmbrățișează-mă pădure și acoperă-mă,
cu frunzele căzute…
Diminețile sunt ale iubitului meu!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
17 martie 2019
Iubitului meu…
Când valurile nopții
mă-ntreabă cine ești,
ce să răspund?
Ești vântul care bate,
fāră s-aducă ploi?
Cel ce-mi aduce
speranța de-a iubi?
Sau poate lacrima
din colțul gurii ,
păstrată fără drept
de-a ști?
Iubitul meu…
În dimineața rece,
când mă trezesc
și visele se risipesc,
același dor de tine
îl găsesc
ca un parfum în călimara lui!
Și vocea ta mi-e greu să n-o aud
și fiecare șoaptă ce-o spui
e un balsam vindecător,
al inimii încătușate de nevoi!
Cât mai aștept să vii de tot?
Să pot răspunde nopților,
că ești zefirul viselor,
Iubitul meu ce îl ador!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
16 martie 2019
8 Martie, atât!
E ziua ta, femeie,
Minune a minunii,
O binecuvântare
Cântată de poeți,
În versuri cu sonete!
Tu ești nemuritoare
Și mamă și soție,
Și prietenă, iubită,
Ce binecuvântare!
De vrei o floare albă
Ca inima-ți curată,
Primește-o în pocalul
Iubirii ce dă viață.
Și zilele să-ți fie
Ca Luna ce răsare,
Rămâi minunea lumii,
Femeie, dar și mamă!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
8 Martie 2019
Baladă pentru mama mea
Mă-ndrept spre soare
să te privesc prin raze,
Ai chipul diafan și zâmbet
de lumină,
Măicuța mea, în lume
ai fost mereu străină!
În drumul spre Emaus,
nu te-ai oprit în loc,
vrednic te-ai purtat
și brațele întinse
le-ai transformat în aripi,
pentru micuții tăi!
Cu vorbe alintate
ne cuibăream la sân,
ne mângâiai pe creștet
și tolba de povești
o deșirai cu foc!
În nopțile cu zbucium
când noi eram bolnavi,
tu ne vegheai cu lacrimi
și chipul tău plângea!
Ne-ai învățat în viată
să fim cinstiți și harnici,
curați și bucuroși,
să fim garantul nostru
să te mândrești cu noi!
Măicuța mea cea dragă
de-ai știi cât te iubim
și frații mei aievea cu
flori te vom primii!
În sfintele locașuri
din cer și pe pământ,
vom scrie versuri multe
să le citești când vii!
Ne este dor de tine
Măicuța mea cea bună,
cu chipul diafan și
zâmbet de lumină!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
26 februarie 2019
E doar o părere
Viața un joc frumos
în culori?
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton?
sau o tablă de șah,
în care jucătorii suntem
noi, oamenii…
Suntem prinți, prințese,
de toate câte puțin.
Uneori sărim calul,
alteori iubim nebunul,
un joc stupid?…
și de fiecare dată ieșim
învingători în lupta
pentru existență!
Sau…uneori moartea,
opusul vieții…nu iartă!
Dar mândria ne împinge
să avem o părere bună
despre noi și atunci
suntem eliminați…
Sau poate suntem prea
săraci și bolnavi
și nu putem trece de
caii și vasalii curților
domnești…
Ne luptăm între noi,
ne iubim și plângem…
Ce suntem noi?
Ce este viața?
O tablă de șah în care
noi suntem pionii!?
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
22 februarie 2019
Iubire de Brâncuși
La porțile tale, istorie,
bat clopote românești
prin Poarta Sărutului liber
Brâncuși te primește-n prezent!
Pe boltă sunt stele ce plâng,
pe pământ urmași ce suspin,
dar dragostea de frumos
E scrisă pe piatră sublim!
Un dor mare spre infinit
e Coloana lui Brâncuși
cu ea atingi norii visând
de român singuratic, plângând!
Mai lasă, istorie, trecutul,
prezentul e aici printre voi,
Brâncuși lovește cu dalta
Și scrie iubire în noi !
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
20 februarie 2019
*Imagine: Constantin Brâncuși -„Domnișoara Pogany III” din 1933
Poem…
Eu sunt Ana lui Manole
Cea zidită în perete,
Unde dragostea te strigă
De sub pietre si durere!
Mă hrănesc cu doruri rare
Și mă spăl cu lacrimi scurse,
De sub zidul neputinței
E iubirea ce îmi spune!
Scoate-mă din zid, iubire…
Ca o pasăre suspin,
Eu sunt Ana lui Manole
Cea zidită în pământ!
Florile vor să mă plângă
Și iubirile la fel,
Îmi vor duce doruri multe
Și poveștile la fel!…
Eu sunt Ana lui Manole
Și legendele nu pier….
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
Februarie 2019
Nopți fără culoare
Am privit curcubeul
dimineața în zori,
atâtea culori pentru
un început de zi…
Printre ele, șoaptele tale
răsunau ca un chihlimbar
al începutului
dar dragostea era altfel…
Am privit curcubeul
la amiază,
când soarele era puternic
și razele lui îți ardea pielea
dar și sufletul…
Cuvintele tale loveau
ca un bumerang în
norii zilei și picăturile
de lacrimi, nu erau ploaie…
erau vise sfărâmate
de cuvinte fără rost..
de griji și regrete adunate
în cutii ale neputinței…
Nu am înțeles, de ce ?
Fericirea era doar un sfârșit!
Am privit curcubeul noaptea,
cu stele și sclipiri de lună…
pe boltă se jucau îngeri
și petale de trandafiri
erau împrăștiate
prin cameră și patul iubirii…
dar cuvintele tale erau zid,
nu puteam trece!
Erau doar nopți pierdute
cu un curcubeu fără culoare!
15 februarie 2019
Caut dragostea
Șoaptele zeilor se aud
în grădina viselor…
Un dezmăț de cuvinte
spre o lume inexistentă,
Mă tem de iubirea oarbă,
ce poartă stigmatul tău,
ca buzele mele într-o
corolă de minuni!
Toată dragostea o aștept
ca o minune, ce trece
fără să observ drumul!
Nu cred în minuni
și visul se sfârșește aici! Continue reading „Miriam Nadia DĂBĂU: Caut dragostea (poesis)”