Poem…
Eu sunt Ana lui Manole
Cea zidită în perete,
Unde dragostea te strigă
De sub pietre si durere!
Mă hrănesc cu doruri rare
Și mă spăl cu lacrimi scurse,
De sub zidul neputinței
E iubirea ce îmi spune!
Scoate-mă din zid, iubire…
Ca o pasăre suspin,
Eu sunt Ana lui Manole
Cea zidită în pământ!
Florile vor să mă plângă
Și iubirile la fel,
Îmi vor duce doruri multe
Și poveștile la fel!…
Eu sunt Ana lui Manole
Și legendele nu pier….
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Paris, Franța
Februarie 2019