Tu ești ce nu ai fost vreodată,
Și înger, demon ce mă leagă
Petale scurse peste umbre
Ce timpul nu îl poate șterge!
Daca-i rămâne lângă mine.
M-ai cuceri ca o cetate,
A cărei porți rămân deschise
Doar pentru tine și suspine.
Hai, șterge dorul ce îl port
Cu sărutări și brațe calde
Să-ți simt iubirea ce mi-o dai
Ca un zefir ce-l simt în noapte

———————————-

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

27 mai 2019

Veni-va timpul când vei plânge iară-și
Și fără mine nu-ți va fi ușor
Pierdută să mă lași prin frunze
Să fiu aproape de iubirea lor!

Stropește-mă cu apă prea sfințită
păcatele să ți le iert mereu
Când zilele vor fi prea grele
Să mă iubești de dorul lor!

–––––––––––-

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

19 mai 2019

De ce pasărea moare
și rana e incurabilă?
Poate uitarea lui Proust
o salvează?
Poate tăcerea lui Shakespeare?
și Hamlet ar vorbi în fața
iubirii…
Și toamna lui Bacovia
ar plânge …
Sau razele de soare
ale lui Blaga, ar zâmbi…
dacă tu nu ai lăsa iubirea
să moară!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

5 mai 2019

Ești coltul din mine și
pleoapa-mi tresare,
de dorul ce-l simt
când tu ești în zare!

Vreau trandafiri să presar,
pe pat și pe jos,
covor de iubire să-mi fac
și șoaptele nopții dispar,
când brațele tale le am!

Ia-mă de mână si tine-mă
strâns,
noaptea să treacă fāră să
plâng.
Nici să respir, nici să visez
fără de tine mi-e greu
să fiu eu!

Noapte bună, iubite,
trimite-mi prin raze
chipul tău, lângă-al meu
să visăm împreună până
ce noaptea se face lumină!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

24 aprilie 2019

Să mă-nfășori în flori de raze,
Și-n cântece să mă adormi
Să nu lași vântul să îmi sufle
În inimă ce nu cunosc!

De-ai ști că rugăciuni împart,
De dimineața până seara
Pentru iubirea ce n-o am
Doar să visez la tine vara!

Atunci, ai alerga la mine
Mi-ai cere flori de trandafiri,
Le-aș presăra precum verdeața
Să-ți fie dragostea suspin!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

16 aprilie 2019

De unde să-ți dau?
Izvoarele sunt departe
Și drumul e greu…
Dacă voi pleca, promite-mi
că nu te pierzi!

Mă gândesc la tine, nu uita!
Îți voi aduce apă,
dar vreau să iubești din nou,
Să cobori din munți…
și să te rogi!

Iubirea mea, privește-n jurul tău,
Am nevoie de tine
într-o lume mizeră…
Și te-am găsit atât de târziu!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

13 aprilie 2019

Te voi iubi, cum n-am iubit vreodată,
Și-atunci când iarba încolțește,
Metaforă să fac din timp
Și chiar și-atunci te voi iubi!

Te voi iubi și-atunci când râzi,
De stângăcia vehementă
Că nu am știut să îmi păstrez,
Cuvintele-n tăcere ascunse!

Te voi iubi deși nu vrei
S-asculți ce gânduri mă frământă,
Te uiți la mine, nu-nțelegi
Chiar și atunci când te iubesc!

Te voi iubi cât soarele-i pe cer
Și Luna luminează noaptea,
Te voi iubi printre dureri
Să nu te uit , doar să trăiesc!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

10 aprilie 2019

Nostalgia o simt
ca un abur de apă
ce se scurge pe trup!

Mă încântă frumosul
e tabloul perfect
ce îl vreau!

Dacă vise nu sunt,
și iubirile mor,
pentru ce mai exist!

Lasă timpul să fie
poartă deschisă
spre inima mea!

În grădina cu fluturi
și lacul cu nuferi
iubita …sunt eu!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

9 aprilie 2019

Nu vreau să-ți pară rău vreodată
și nici să plângi în vreun unghier,
Sunt eu iubita ta pe viață,
Mă porți mereu în gândul tău!

Chiar dacă ziua mai greșesc
Și crinii se pătează vara
E ploaia care-i spală noaptea,
Iar dimineața înfloresc!

Ai să mă ierți când plânge vântul,
Și umbre aleargă printre nori
Mi-e teamă că m-atinge gândul
Și noaptea vine peste noi!

Ai să mă ierți în fiecare noapte
Când patimi se aprind ușor,
Mă cuibăresc la pieptul tău, iubite,
Să uiți greșelile când dor!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

2 aprilie 2019