Olimpia MUREȘAN: MIRCEA BUIE, POST MORTEM

OM AL CETĂȚII…EROULUI MIRCEA BUIE

Motto:

Se moare doar odată, se-nvie-n nesfârșit/ Dar, a tale fapte bune vor fi de pomenit/ Cât următorii încă ți-aduc o mulțumire/ Mereu te vei renaște, în fală și-n mărire!

Mircea Dorin Istrate(1945-)Președintele L.S.R. Mureș, poet patriot

 

1.Erou este acela care și-a dăruit viața unui lucru mai important ca el însuși.-Joseph Campbell

2.Cred că stă în firea oamenilor să fie eroi atunci când li se dă șansa.-James A. Autrey

3.Eroismul se simte, nu se explică și de aceea este întotdeauna corect.-Ralph Waldo

Argument: Admirația noastră este mai mare pentru eroii trecuți în neființă cu mult timp în urmă-decât pentru cei ce n-au murit încă, mai trăiesc printre noi; s-au găsit în situații extreme, s-au condus după propriile idealuri și nu în ultimul timp au fost patrioți prin fapte. Un  erou care a mai trăit câțiva ani după ce tentativa de omor prin spânzurare a eșuat- este omul care se trage din satul unde a copilărit și s-a format ca om de onoare-satul cu multă credință în Dumnezeu-Remeți pe Someș-comuna Mireșu Mare, județul Maramureș. El s-a numit Mircea Buie!

„Eroi au fost, eroi sunt încă,/și-or fi în neamul românesc/

Căci rupți sunt ca din tare stâncă/Românii orișiunde cresc!”

-Cum te numești tu pui de dac?

-Mircea!

-A! Tu ești Mircea?

-Da, împărate!

-Ai venit să mi te-nchini?….și așa mai departe…poezia neamului românesc i s-a întipărit în minte și-n suflet în urma activității dascălului inimos cu multă dragoste de patrie pe nume Dragoș Ioan care era atunci în sătucul Remeți pe Someș , comuna Mireșu Mare-județul Maramureș.

-Ce vrei să fii când vei fi mare?/

-Ostaș al țării vreau să fiu/ Să apăr țara la hotare/ Să mă apăr ca să fiu viu! /Să lupt pentru a mea scumpă țară/ S-o apăr de orice dușman/ Din țară-sau din altă țară/ Voi face asta an de an!

 –sunt gândurile și versurile pe care le recita eroul nostru în ciclul primar…„Ce-i mâna pe ei în luptă? Ce-au voit acel Apus? Laurii voiau să smulgă de pe fruntea ta de fier/  A credinței biruință căta orice cavaler!…Eu îmi apăr sărăcia, și nevoile și neamul/ și de aceea tot ce mișcă-n țara asta/ râul, ramul/ mi-e prieten numai mie. Iar ție dușman este!”…recita la școală…

Anii au trecut în zbor-copilul a crescut, visul i s-a împlinit părinții i-au acceptat dorința de-a urma o școală militară, apoi facultatea la București, ce s-au mai bucurat părinții lui- Gheorghe și Florica atunci când l-au văzut cu diploma în mână și aștepta să fie repartizat la muncă în serviciul comunității , în patria lui dragă România. S-a întâmplat acest lucru-la absolvirea școlii militare a primit gradul de locotenent și a fost repartizat la Inspectoratul Județean Harghita al Ministerului de Interne-la Securitatea Municipiului Odorheiu Secuiesc. Când a început așa zisa revoluție din 1989, care a fost se pare o lovitură de stat-el-patriotul ,era tot acolo, își făcea datoria din fișa postului cu drag de țara lui românească.

Pentru „crima” de a fi român în propria țară a fost victima unei tentative de omor. Rămăsese singur în unitate la Odorheiu Secuiesc și se grăbea să strângă documentele și să le pună la adăpost din fața elementelor turbulente ce se găseau afară și făceau multă gălăgie. Este exact situația în care se găsea Conu  Leonida față cu reacțiunea din piesa lui Caragiale cu același titlu/nu știa pe moment ce să facă/să plece de la serviciu/ să rămână/ce se va întâmpla cu el…parcă avea o presimțire că ceva nu e în regulă; era un apărător al dreptății și al păstrării ordinii și disciplinei de serviciu și în comunitate. Nu-l stăpânea nici o ură față de cineva anume…dar atunci de ce să se teamă…era prieten cu ungurii care erau majoritari în zonă- ca și cu românii care erau mai puțini. La ieșire îl așteptau o grupare de revoluționari unguri care s-au făcut judecătorii lui, ai românilor-angajați ai Instituțiilor Statului Român. L-au condamnat la moarte prin spânzurare!

O femeie din zonă zicea că: „lor le-a trebuit numai de-a lor, nu români în slujba statului.”

Continue reading „Olimpia MUREȘAN: MIRCEA BUIE, POST MORTEM”