ZBORUL SUFLETULUI
În fiecare dimineață,
îmi umplu gândurile cu chipul tău,
iar seara îmi descânt fericirea
și-ți chem tandrețea.
Vocea ta și-a pus amprenta
pe timpanul meu
și în fiecare moment
ascult acordul ei,
pentru a înțelege
zborul sufletului tău
către mine.
UMBRELE NOPȚII
E trist pământul, purpuriu,
monoton, cu cerul el se ceartă;
e mult amar în el aici,
e otrăvit și plânge-n versuri.
Într-un vis urât cu necrofagi,
un înger negru mă aleargă
printr-un dormir ce n-are poartă.
Mă zbat să fug și nu am unde,
ca un corb ce vrea să fugă
dintr-o cușcă cu grilaj.
În vis se crapă brusc din poezie
o clepsidră cu portretul
celor care pleacă azi.
Stelele-nghețate plâng,
îi cheamă-n cimitir,
cu glas tăcut și blând,
iar pământul rece tace,
în barbă suspinând!
GRI
Sunt nimic – o umbra gri, fără lumină,
în contururi incerte.
Tu îmi dai sens, blândețe și culoare.
Sunt o lacrimă strivită între genele tale
și pătrund în tine, dincolo de-adâncuri,
prin venele-ți cu sânge, gânduri, labirinturi.
Ploi reci de toamnă și pași greoi amestecați cu dor…
Pământul s-a făcut nimic, iar tu îmi ești esență.
Oameni supărați și oraș tăcut ascuns,
bălți pe trotuare, lumini, ferestre aburite –
un gând de mi-ai trimite…
sugrumă-mi infinitul,
cuprinde-mă în doruri și-mbrățișări dospite,
ascunde-mă de ploaie, și fă să-nghețe timpul!
PASTEL SIDERAL
Brațele cerului se întind
peste lumea imensă, obosită.
Miroase a toamnă moartă și iarnă…
