Cazul Olandei
La începutul secolului XX Europa trecea printr-o puternică criză. În anul 1914 a început un război, inițial local, între Austro-Ungaria și Serbia. Acest conflict a generat o criză europeană generală, devenind un război mondial în scurt timp.
Au existat totuși și state care și-au păstrat neutralitatea. Spre exemplu Olanda și-a păstrat neutralitatea pe tot parcursul războiului. Păstrarea neutralității a fost o misiune dificilă. Războiul a fost unul violent, zilnic mureau mi de oameni, ororile și brutalitățile sunt descrise de contemporani. Statele combatante au investit sume enorme în armament.
Principalii oameni politici, din spațiul olandez erau conștienți de intențiile anexioniste ale combatanților și se temeau de o posibilă invazie. Din acest motiv au mobilizat armata şi flota. Dar investiția în armament a Olandei era una mult inferioară statelor combatante. De asemenea cetățenii olandezi nu au fost nevoiți să lupte pentru țara lor, nu au traversat zone pline de cadavre și nu și-au văzut prietenii și rudele omorâte în fața lor.
Deși nu a trecut prin crize la fel de puternice, Olanda a fost afectată de război, având de înfruntat provocări, crize şi dezastre. „Peste 400 de mii bărbaţi între 20 şi 40 de ani au fost încorporaţi în forţele armate, luaţi de la familiile lor si de la ocupaţiile din care trăiau. Războiul a îngreunat transporturile de bunuri vitale, în timp ce raţiile de combustibil şi mâncare au crescut şi au devenit înăbuşitoare. Mi de străini, atât civili cât şi soldaţi, au căutat adăpost în Olanda, reprezentând o problemă colosală pentru autorităţi. Guvernul a fost nevoit să introducă noi legi şi un birou administrativ , şi a folosit armata pentru a rezolva problemele.” (Maartje M. Abbenhuis, The Art of Staying Neutral The Netherlands In The First World War 1914-1918, Amsterdam , Amsterdam University Press, 2006. pp.81-82)
Constantin C. Arion se trage dintr-o familie boierească, menționată în surse din secolul al XVIII-lea. Arion sa născut la 18 iunie 1855 în București. Soția sa se numea Maria și era născută Tătăranu. Au avut un fiu pe Dinu Arion, viitorul istoric. El a făcut generala și liceul în București (Liceul Matei Basarab), iar studiile superioare la Facultatea de Drept din Paris finalizată prin doctorat în anul 1878. Până în anul 1907 face parte din partidul liberal, dar din cauza neînțelegerilor cu Ion C. Brătianu, devine membru al partidul conservator. Între anii 1883-1886 este profesor suplinitor la catedra de drept comercial a Facultății de Drept din București. Mai târziu când va ocupa postul ca titular, va dovedi în pachetele sale o influență italiană și franceză.