Anul Nou se cuminecă smerit din Potirul înaintaşului său, împropriindu-şi în mod serafic taina celuilalt, taina alterităţii regăsindu-şi deopotrivă sinele mai frumos, mai liber, mai demn, mai adevărat, mai creştin, mai tradiţional, mai românesc.
Vechiul An, care tocmai s-a înălţat de pe Altarul jertfei sale, ne-a pregătit chivotul inimii răbdătoare şi iertătoare, dar demne să primească darul cel mai presus de fire – revenirea la viaţa creştin-ortodoxă ca o nouă revărsare de har şi Adevăr.
Prin îmbrăţişarea Noului An să plinim îmbrăţişarea lui Dumnezeu şi a Neamului întru sinele – altar, comuniune în care vibrează împlinirea integrală, sacerdotală a interiorităţii noastre împodobită cu haina de nuntă a unei pilduitoare exteriorităţi transfigurate, printr-un sens holist, integrativ, consacrat unei frumuseţi liturgice!
Renaşterea trăirii întru plenitudinea conştiinţei moral-creştine, precum cea a străbunilor noştri va susţine permanent starea de trezvie a fiinţei, a familiei, a elitei, a poporului, făcând prin chenoza hristică primirea DARULUI divin ca esenţa vieţii.
În frământătura vechiului An să punem aluatul unui suflu nou de conştiinţă, dătător de viaţă, de har, de demnitate şi de iubire pentru a învia lăuntric, astfel încât să putem da naştere unui înfloritor univers interior aderent tainei divine!
Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Colind de Noul An – 2021”