Luminița POSTOLACHE: Pe cerul albastru

Pe cerul albastru

 

Pe cerul albastru, senin fără nori
Sclipesc mii de stele pe ritm de viori
Făcând tot sa para mirific concert
Având drept regizor în ritmul alert
Doar luna ce sta pe boltă senina
Semeață și clara, radiind de lumină.

Pe cerul albastru, senin fără nori
Plutesc mii de îngeri pe nouri ușori
Dorind sa vegheze ca tot sa ne fie
Lumină, căldură și inima vie,
Iar ziua ce-apare când noaptea se duce
Sfânt răsărit, ca o punte-n răscruce.

——————————–

Luminița POSTOLACHE

15 decembrie, 2018

Luminița POSTOLACHE: De ce mândră lună?

De ce mândră lună?

 

– Să-mi spui mândră lună
A nopții stăpână
De ce nori se-abat
Când ești aplecat?

De ce tot lucești
Printre corpi cerești
Și apari în forme
Rotunde, diforme?

De ce nu vorbești
Când tare sclipești
Și rămâi stinghera
Colo-n atmosferă?

De ce nu mi-arăți
De unde te-nalți
Și unde apui ;
Oare vrei sa-mi spui?

De ce mândră lună
A nopții stăpână
Vii și pleci mereu
Ducând dorul meu?

——————————–

Luminița POSTOLACHE

15 noiembrie, 2018

Luminița POSTOLACHE: Deschide-ți ochii minții!

Deschide-ți ochii minții !

 

Deschide ochii minții și fă-ți ziua senină
Și prinde cu o mână lumina ce-o sa vină
Încât să nu rămână nici urma de tristețe
În inima și suflet, doar stropi de frumusețe.

 

Pictează-ți răsăritul pe iriși și pe față
Și fă să strălucească această zi din viață
În razele de soare ce iar au răsărit
Pentru a mia oara, spunâdu-ți: Bun venit!

 

Adaugă speranță și stropul de credință
Visând la mari albastre cu-ntreaga ta ființă
Și nu uita ca toate pe lume au un rost
Iar clipele trecute rămân, adică-au fost.

——————————–

Luminița POSTOLACHE

23 octombrie, 2018

Luminița POSTOLACHE: Toate vin și toate trec

Toate vin și toate trec

 

După vânt, după furtună
După clipe de durere
Apare și vremea bună
Și zile pline de miere.

 

După ploaie și ninsoare
După ger și vreme rea
Răsare un mândru soare
Chiar aici pe strada mea.

 

După clipe de răscruce
După anii mohorâți
Ma bucur ca îmi pot duce
Crucea sus, pe vârf de munți.

 

După multă suferință,
După toate ce au fost
Ma bucur de-a mea ființă
Care și-a găsit un rost.

 

După multele dureri
După lacrimile scurse
Am strâns în mine averi
Ce în rima sunt expuse.

 

După tot răul avut
După multă umilință
Am uitat ce m-a durut
Iubind sincer, cu credință.

——————————–

Luminița POSTOLACHE

19 octombrie, 2018

Luminița POSTOLACHE: Graiul pământului

Graiul pământului

 

Adesea mă întorc acasă
Cu locul drag mereu vorbesc
Și-i spun ca sunt așa voioasă
Că pot veni sa îl privesc.

 

Ador băncuța de la poartă
Unde am stat de mic copil
Și unde mă-ntâlneam odată
Cu oameni simpli, fără „stil.”

 

Ador și curtea și gradina
Cea plina de flori colorate
În care eu găseam lumina
De-a reuși pe mai departe.

 

Ador și malul bălți care
Mă liniștea când suspinam
Dându-mi în ochi sclipiri de soare
Și albul nufăr ce-l iubeam.

 

Adesea mă întorc acasă
Parfumul locului să-l simt
Fiindcă mă simt a lui mireasa
Chiar dacă timpul nu îl mint.

–––––––––––

Luminița POSTOLACHE

17 octombrie, 2018