Să vrei să scrii, să poţi să scrii. Iată un deziderat care poate sta la îndemâna oricui… dar cum scrii? Aceasta este o întrebare care poate stârni controverse referitor la faptul că mulţi consideră că a scrie este facil.
Spun acest lucru, deoarece Nicolae Vălăreanu Sârbu nu scrie oricum. El se identifică până la nemișcare cu tot ceea ce înseamnă univers de la începuturi şi până în nemurire.
Călătoria prin pusta sufletului, trecând ca o nălucă prin sentimente pe care le pune la adăpat într-o ciutură spartă, spintecă limpezimea adâncă a iubirii.
Îmi cresc în ochi rugii cu mure,
au negre sclipiri orbitoare
care pătrund şi-n fântâni,
de unde magic scot iubirea
ce mă caută şi vrea să intre-n ţesuturi,
dar ciutura-i spartă şi până pe ghizd
rămâne tot ce-i mai adânc în ea.
Ion Alexandru, în „Vămile Pustiei” spune:
„Cine-a fost lăsat în Pustie
Nu se mai poate întoarce
Pentru că în Pustie totul curge
În Pustie totul stă, în Pustie
Totul curge. Nu există început şi sfârşit.”
Continuând ideea, la dimensiuni mai puţin fanteziste sub lumina blândă a crepusculului biblic, autorul ştie că:
Nimic mai milostiv decât lauda Domnului
de teama greşelii devenită păcat
ce-mi scormone sufletul
cu suliţe de sticlă
De fapt de la Dumnezeu până la păcat este doar un pas care poate fi uriaş sau liliputan. Ei bine, Nicolae Vălăreanu Sârbu se încumetă să„ călărească” pusta cu paşi ecveştri şi să găsească în monotonia ei, frumuseţi ascunse ochiului obişnuit. El îndepărtează vălurile cotidianului, ale aşa-zisului hommo urbanis pentru a ne dezvălui valenţe şi elemente rafinate care de cele mai multe ori pentru trecătorii neavizaţi sunt nesemnificative.
Da, volumul este ceea ce se vrea să fie. O perlă preţioasă în coroana Reginei numită POESIA.
Ca un soare la amiază
Poezia
odihneşte
Se pare că Nicolae Vălăreanu Sârbu, fără să fi încheiat un contractat cu Eternitatea (poetică) rămâne ancorat cu lanţuri de argint în solul creaţiei de unde nu se mai poate desprinde, deoarece:
Soarele mă umple cu ziua de mâine,
mă pune să respir boabe de mărgăritar.
Continue reading „Liliana GHIȚĂ BOIAN: „Năluca în pustă” sau cristalul piramidal”