VATRA PĂRINTEASCĂ

Mă-ntorc la vatra părintească,
Nu mă aşteaptă ” nime ” – n prag,
Cei dragi sunt ” detaşaţi „, departe,
La Dumnezeu… Pe alt meleag.

 

Păşesc pe vechea ulicioară,
Înconjurat de umbre vechi,
Se plimbă Cel de Sus prin mine,
Împărăţind stele-perechi.

 

Turla bisericii-n depărtare,
Presară-n suflet har ceresc,
Dascălii mei din vechea şcoală,
Cu paşi de slove mă-nsoţesc.

 

Chiot de fete, jos, în luncă,
Sub ” Bursucău „, pe ” Hora „- n vii,
Maci roşii-mi sângerează-n tâmple,
Săruturi dragi, de păpădii.

 

Mă cheamă Mureşul, prea-linul,
Curgând alene, drag şi sfânt,
Să-mi îmbăiez copilăria,
Cărări de soare, brazi, pământ.

 

Bunii mei dragi m-aşteaptă-n poartă,
Cu iz de basm, de busuioc,
Au viscol şi nepoţi la tâmple,
Aşteaptă, veşnici, nou soroc.

 

Îl văd pe tata prin grădină,
Împovărat de griji şi rând,
Pe mama străjuind lumină,
Culcându-se cu mine-n gând.

 

Ciotârna casei e căzută
Iar locu-mi pare-aşa pustiu…
Mă-ntorc să reclădesc trecutul
Acum, cât nu e prea târziu.

 

Adie iz de vară veche,
De mere dulci şi nepătruns,
Stau lucrurile vechi în casă,
Aşteaptă blânde un răspuns.

 

Fără odihnă sau zăbavă
Voi reclădi pridvorul vechi,
Meticulos, fără de grabă,
Alint de meşteşug străvechi.

 

M-aşteaptă coasa roasă-n şură,
Iarba-n ogradă-i până-n brâu,
Lipsit de griji şi cu măsură
Voi umple corliţa cu grâu.

 

La ceas de taină, după muncă,
Ca bunii mei voi hodini,
Un cor de greieri enigmatici,
M-or însoţi spre zori de zi.

 

Cândva pleca-voi mai departe,
La rându-mi ” detaşat ” şi eu…
Mă-ntorc la vatra părintească,
Păşind încet… Cu Dumnezeu…

––––––––––––––

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin
3 iunie, 2018

( Vol. „Călătorul „, editură Vatra Veche, iunie 2018 )

Videoclip de suflet : scriitorul Lucian Dumbravă!
Foto: Ionel Ilovan, Balazs Csaba, Mugurel Pușcaș