Gheorghe ȘERBĂNESCU: Basarabia Pământ Românesc

Sunt gânduri așezate
cu minte curată
niciodată uitată
Basarabie pământ românesc
să vin să salut
apoi să sărut
soră româncă
și frate român
GRAIUL cel sfânt
Limba Română
GLIA străbună
glia română a românilor
de peste Prut
am venit frații mei
să uit de DOR
el unic
cuvânt românesc
mă-ntorc iar la noi
în România de peste Prut
întreabă Carpații de voi
frați și surori
veniți înapoi
istoria adevărată
s-o răsfoim
trăim împreună
acasă la noi.
——————————–
Gheorghe ȘERBĂNESCU
28 martie 2019

Gheorghe ȘERBĂNESCU: Poart-o la mână ca pe un talisman

De nu o fi adevărat
atunci
să presupunem
aruncăm o privire
unde
în(jur)
uită-te în(jur)
te trezeşti într-o dimineaţă
cu o minune
ciuma roșie
a capitulat
te speli insistent pe față
să crezi minunea
minunea
te priveşte din oglindă
parcă îți spune…
ce faţă ai
înghiți cu noduri
te uiţi la minune
cu noduri
respiri
cu noduri
ce să faci cu ea
minunea
să-i dăruiești imortele
să o așezi pe glie
să o vezi cum crește
pentru veșnicie
tu
seamăn al meu
poart-o la mână
ca pe un talisman.
——————————–
Gheorghe ȘERBĂNESCU
17 februarie 2019

Gheorghe ȘERBĂNESCU: Orizonturi ascunse-n goliciuni

Orizonturi ascunse-n goliciuni

 

Întinse

lenevoase

orizonturi ascunse-n goliciuni

alunecă continuu

prin ceața anilor pierduți

iscate din gânduri jertfite
tânjitoare la ziua cea de vis

născute

 

din orbita năucă

pofta ta om

prin zarea adormită
dulcele se-nfige-n mierea speranței scurgându-se inocent în doruri
amestec de senin și nori

îmbracă fiorul zvâcnit pe harfă

el cântă nemurirea

o strună tristă în zori

e România

cortină grea e așteptarea

paşii ne duc

spre tot mai târziu
o cumpăna

pe un fir de nisip răsucit

între  strigăt şi frig.

——————————–
Gheorghe ȘERBĂNESCU
5 februarie 2019

 

Gheorghe ȘERBĂNESCU: Cu șapca bolșevică și pipă

Se anunţă “ninsori”
o voce repetitivă
pe toate canalele
să ne punem fermoarul la gură
nod în gât
să strângem bine în noi
gustul de cuşmă al moliilor
câtă apăsare
ne roiește în piept
precum nişte dumicaţi
porniți agale spre şira spinării
urzeala din care suntem făcuţi
ne ascunde oare de lumină
ne tot rotim
mâinile tot caută după viaţă
ne rotim în cădere
necuprinşi
după dragoste
ne suflăm în trupuri
ca-n palme
forfota gâjâită a manipulării
se anunţă ninsori
către speranță
mai facem câte un om de zăpadă
la marginea mării
cu șapcă bolșevică și pipă
tânjind după un ţărm
pe care să ne așezăm coatele
priviri spre turla bisericii
din care fulguie semințe seci
cu ghearele scoase
drept miez.
–––––––––––
Gheorghe ȘERBĂNESCU
30 ianuarie 2019