MOŞ CRĂCIUN

Moş Crăciun, Moşul cel bun
Vine la noi în Ajun,
Cu desaga încărcată,
Cum venea şi altă dată.

Casa, noi o-mpodobim
Şi pe Moşul îl poftim,
Să stea pe un scăunel,
Să se-odihnească niţel.

El are mult de umblat
Pe pământ în lung şi-n lat,
Că-n lume sunt mulţi copii
Care-aşteaptă jucării.

Moşule, tu an de an,
Fără  să ne ceri un ban,

Treci pe la căsuţa noastră
Când e noapte rece-albastră.

Şi la anu’ te-aşteptăm,
O colindă să-ţi cântăm,
Să ne bucuri şi să-apuci
Alte daruri să ne-aduci,
puse-acolo, în papuci.

NOSTALGIE

Parcă ieri eram copil,
Zgribulit la o fereastră,
Focul pâlpâia în sobă
Luminând căsuţa noastră
Parcă ieri îmi spunea mama:
Dacă n-o să mă asculţi,
Moş Crăciun n-aduce ghete,
Şi-o să umbli tot desculţ

Parcă ieri bradul din tindă
Sărăcuţ împodobit,
Fremăta-ncet la colinda
Tatălui meu, obosit.

M-aş întoarce înapoi,
În vremile de demult,
Sărac, flămând şi desculţ,
Acea colindă s-ascult.

GÂND DE COPIL

Fulgii albi râd în fereastră,
Linişte-i în casa noastră,
S-aud când în uşă bate
Moş Crăciun cu sacu-n spate.

Bradul e plin de lumină.
Aşteaptă şi el să vină
Moş Crăciun, cel plin de zel,
Să pună daruri sub el.

Vai, mi-e frică, de nu vine
Ce-o să zică mami, mâine ?
-Ai văzut, n-ai fost cuminte!
Moş Crăciunul  ţine minte!

Continue reading „Florița MITROFAN: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)” →