Florentina SAVU: Gânduri

GÂNDURI

Iubirea nu-i decât o sfoară, întinsă peste-abis de timp
Pe care toți ne legănăm, cu gânduri plutind spre Olimp,
Vrem zborul să ne luăm cu-avânt, către grădinile celeste
Și să atingem, rând pe rând, chiar cele mai înalte creste,

Zburăm pe sfoara de mătase, în leagăn de speranțe-alese,
Ne cufundăm în adâncimi și-n gânduri, cu frumuseți drese,
Purtăm în ochi cerul, pământul, și tot frumosul de poveste,
Viața aceasta-i minunată, așa a fost, va fi, și este!

Cântăm pe strune de alean tot ce avem, poveri pe suflet,
Ne amețim la masa vieții cu al iubirii vesel clinchet,
Bem vinul său până la fund, ca pe-o licoare fermecată,
Ne adăpăm cu sentimente, din zarea de nori scuturată!

Iubirea, sfoară peste timp, ne mângâie inimi și viață,
Trăim cu frică și cu spaimă dar și cu dragoste de viață,
Trăim, visăm și clocotim, sperând s-obținem tot mai mult
Și pentru a ne împlini, ades depunem jurământ.

De sfoara se mai rupe-n timp, cu noduri o vom repara,
Și vom plăti pentru-al său bine, mereu, para după para,
Nu ne-om zgârci deloc la preț dacă vom lua-o de la capăt,
Ne vom ruga să țină nodul și să-i apară târziu scapăt,

Să mai plutim un timp prin lume, în leagăn dulce de iubire,
Și să-l lăsăm pe la urmași, ca orizont de fericire,
Pe ața vieții timpu-i scurt și ne-om trezi în altă lume
Unde lumina și iubirea nu vor mai ști de vreun apune,

Vom străluci ca diamante, prin stele vii și fermecate,
Vom fi prin ceruri veșnicie și suflete prea luminate,
Vom fi izvor de dor și drag prin ceața vremii neștiute,
Vom fi doar zvon de amintire și cântece vii de lăute…

———————————–

Florentina SAVU

10 aprilie 2019

Florentina SAVU: Lumini

LUMINI

Sub bolta nopții m-am ascuns,
Stau pe sub aripă de stea,
Cald luna-mi zâmbește de sus,
Luceafăr stă în calea mea,

Lumina asta fermecată
Îmi e o imensă umbrelă,
Cu pulberi de vis mă răsfață
Iar eu plutesc ca-ntr-o nacelă,

Pe braț de dor, doru-mi descarc,
Cu razele lunii dansez,
Sub ploaia lor alerg prin parc,
Sub pași, pământul croșetez,

Greieri drăguți îmi sar în cale
Și-mi cântă așa bucuroși,
Iar licurici îmi prind pe poale
Luminițe, languroși.

Cânt de păsări și parfum
Îmi inundă-ntregul corp,
Lumina îmi este drum,
Cu-a mea iubire o sorb,

Prin senin de cer privesc,
Gându-mi zboară giuvaier,
Cer și Terra, vă iubesc,
În destinul vostru sper!

———————————–

Florentina SAVU

14 martie 2019

Florentina SAVU: Cânt pe-o frunză de mătase

CÂNT PE-O FRUNZĂ DE MĂTASE

 

Cânt pe-o frunză de mătase
Șoaptele unui amor
Care mi s-a-nfipt în oase
Și m-a miruit cu dor,

Ochii îmi sunt două stele,
Cu rouă de argint plini,
Genele îmi sunt perdele
Peste atâtea minuni,

Roșul inimii-mi străluce
Ca rubinul cel mai scump
Și visările-mi conduce
Prin Raiul de prin Olimp,

Duhu-mi cântă vers-minune
De iubire și frumos,
Ceru-aruncă peste mine
Curcubeul său mănos,

În el mă înfășor toată
Și-apoi zburd peste câmpie,
Zarea e veselă, iată,
Pe pământ e armonie!

Cânt pe-o frunză de mătase
Viața cu-ale ei surprize,
Pe note înalte, joase,
Ținând-o strâns între buze,

Tinerețea e stăpână
Peste Universul tot
Și cu frumosu-i m-animă
Dăruindu-i vieții rost:

Ura, viață! Ura, soare!
Cântecu-i neîntrerupt,
La fel și a mea visare
Și la fel și-al său tumult!

———————————–

Florentina SAVU

13 martie 2019

Florentina SAVU: Două umbre

DOUĂ UMBRE

Două umbre-am mai rămas
Pe copacul de iubire
Dintr-o vară de pripas,
Dintr-o dulce amintire,

Două umbre-mbrățișate
Sub un soare blând și drag,
Prin ierburi vii, aromate,
Prin păduri de brad și fag,

Două umbre lucitoare,
În inimi cu foc nestins,
Însă una, subit moare
Și te trezești în abis,

Rătăcești prin codrul verde
Umbrele să le găsești
Și, dacă-n sfârșit le-oi vede,
Să le săruți, te gândești,

Să îmbrățișezi trecutul
În lumina unui gând,
Să împrăștii tot urâtul
Ce-n cale-ți stă fumegând!

Două umbre-n miez de timp
Stau încă îmbrățișate
Anotimp dup’-anotimp,
Chiar și dincolo de moarte!

———————————–

Florentina SAVU

10 Martie 2019

Foto sursă Internet

Florentina SAVU: De dorul tău, măicuță

DE DORUL TĂU, MĂICUȚĂ

 

De dorul tău, măicuță,
Plâng florile în zori,
Și zarea cea pestriță,
Și plâng ades și nori,

De dorul tău plâng stele
Ascunse-n ochii mei,
Mi-s lacrimile grele
Când pică pe alei…

Te-ai dus în depărtare
Cu inima-mpietrită,
Cu-atâta supărare
Prin sufletu-ți zidită!

De zâmbetu-ți mi-e dor
Și de căldura ta,
De glasul blând, ușor,
De toată dragostea…

Orfană m-ai lăsat
Pe câmpul cu necazuri,
La Domnul ai plecat,
Schimbând din mers macazuri!

Eu am rămas în gara
Pustie, fără tine,
Scrutând cu of-uri zarea,
Doar te-oi zări pe bune…

Să se refacă-aștept,
Același drum de fier
Și-apoi să mă îndrept
Spre lumea-ți de mister,

Să ne-ntâlnim în gara
Din Raiul cel Albastru,
Să ard la fel ca para,
Să fiu și eu un astru!

De ziua ta oftez
Și inima mă doare,
Și-n gânduri îți pictez
Flori multe și mult soare,

De-aici ți le trimit
Pe-o aripă de dor
Spre cerul infinit,
Ca să le ai izvor

De lumină și pace
De-odihnă liniștită,
Și poate-un semn mi-oi face
Să știu: ești fericită?

———————————–

Florentina SAVU

8 Martie 2019

 

Florentina SAVU: Legenda Mărțișorului

LEGENDA MĂRȚIȘORULUI

 

Într-o zi măritul soare
A coborât pe ponoare,
Și-a schimbat înfățișarea
În fată mândră, ca floarea

Un zmeu crud însă-a răpit-o,
La-ntuneric a dosit-o,
Lumea-ntreagă-a suferit
Că lumina i-a pierit.

Un fecior viteaz, frumos,
A pornit vijelios
Spre zmeul nesuferit
Și grea luptă s-a stârnit.

Trei anotimpuri luptară
De cu zori și până-n seară:
Vară, toamnă și-apoi iarnă,
Pân’ se făcu primăvară!

Astfel soare-a liberat,
Cerul iar s-a luminat
Dar viteazul fu rănit
Și-n curând chiar a murit.

Unde sângele-i a curs
Ghiocei albi au pătruns,
Flori albe-n roșu pătate,
Ce păreau îngemănate…

De atunci, de 1 Martie,
Mărțișoare colorate,
Toate prinse-n șnururi fine,
Din albe și roșii fire,

Fetelor le dau feciorii,
Lor le strălucesc bujorii
În obraji și, ochi le râd
Avându-l pe soare-n gând,

Tot roșul din șnurul lor
E sângele de fecior,
Pe când albul este floarea
Ce vestește primăvara:

Ghiocelul cel fragil
Ca un zâmbet de copil,
Alb ca neaua proaspăt ninsă,
Ca o lumină aprinsă…

Apoi, ciucur roș’ și ciucur alb,
Gemeni ce anunță cald,
Trezirea la viață nouă
Și pe soare, și când plouă…

Tu, măi Martie-Mărțișor,
Ne aduci în suflet dor,
Poftă de trai în lumină
Sub o boltă mai senină!

———————————–

Florentina SAVU

1 Martie 2019

Imagine Internet

Florentina SAVU: Ce echilibristică!

CE ECHILIBRISTICĂ!

Merg pe sfoara timpului
Și-mi car viața după mine,
Cine-o să mă tragă-n jos?
Inimă? Creier? Poți spune?

Fac echilibristică
La o mare înălțime,
Inima e curajoasă,
Creierul o va susține?

Sfoara sper să nu se rupă!
Oare greutatea mare
E la creier ori la minte?
Asta da, e-o întrebare!

Inima bate nebună
Și pare puțin mai grea
Dar creierul se opune,
Altfel, nici nu se putea!

Simbioză între ele
Rareori o să-ntâlnești,
Sunt când „cea”, și sunt când „hăis”,
Ura vrei să le strunești!

Inima vrea infinitul,
Creierul zice: – Nu-i bine!
De n-o să te stăpânești,
Răul peste tine vine!

– Hei, tu creier de nimic,
Te dai întruna deștept,
Eu fac lumea fericită,
Ce spun acum, nu e drept?

Tu o-ndemni să se oprească,
Să își cheme moartea-ades,
Ești și crud, și egoist,
Și mânat de interes!

– Hm! De-atâta bubuit,
Într-o zi o să plesnești,
Vei lăsa în urmă jale,
Vorbele tale-s povești!

– Tu le cam iei mințile
Și-i înnebunești pe mulți
Cu depresii și psihoze,
Mai bine ai fi din câlți!

– Ce spui, soro? Fără creier
Ai fi o simplă legumă,
Dar de un’ să știi tu asta
Când trăiești doar în furtună?

Bați întruna și jelești
Relele din lumea toată
În loc să iei atitudini
Și să-ntorci a vieții roată,

Norocul este la mine
Iar gândirea tuturor
Este condusă de creier,
El e-atoateștiutor!

– Fără mine n-ai valoare,
Oricât de mult te-ai făli,
De n-om uni în iubire
Poate le vom potrivi,

Tu dă-mi minte, eu simțire,
Să echilibrăm balanța,
Lumea fi-va fericită
Să-și reclădească speranța!

– Știi ceva? Ce zici, zici bine,
Chiar așa proastă nu ești,
Dumnezeu ne-o cununa,
Vom trăi ca în povești!

– Oamenii s-or bucura,
Vor cunoaște armonie,
Ața vieții-o fi de aur,
De-acum până-n veșnicie!

———————————–

Florentina SAVU

22 februarie 2019

Imagine Internet

Florentina SAVU: Mi-am încuiat inima

Mi-am încuiat inima

 

Mi-am încuiat inima
Într-un copac
Pe care tu,
Cu dogoarea ta
L-ai ars,
Înnegrindu-l!

Stau cu inima mea
De veghe mereu,
Ca flacăra
Să nu reînvie
Și de tot să fim arși!

Copacul este cănit
Și nicicând
Frunze nu va mai face,
Am rămas să-i mângâi
Nefericirea,
Să-l ud cu lacrimile mele
Și să sper,
Că într-o zi,
Ploi binecuvântate
Îl vor spăla
Și-i vor albi trunchiul.

Inima ta zboară
Roșie, precum un bujor,
Spre un alt copac
Mai tânăr, mai verde
Și mult mai frumos!

Suntem două inimi,
În copaci din păduri
Paralele,
N-o să ne mai întâlnim,
N-o să ne mai vedem,
Nici măcar
Nu o să ne mai iubim
Vreodată!

Visele îmi mor repetat,
Rebegite de timpul
Barbar!

———————————–

Florentina SAVU

20 februarie 2019

Florentina SAVU: Mi-a îmbobocit inima

Mi-a îmbobocit inima

 

Mi-a îmbobocit inima
Și strălucește
Cu zâmbete de roșu-aprins,
Toți bobocii săi
Își iau sevă
Din nervurile sale
Și se înalță în lumină
Cu zâmbete discrete
Pe chip.
Inima bate în ritm de iubire
Și fiecare bătaie
Devine boboc.
Din aceștia
Rup cu mâinile mele
Și dăruiesc
Oamenilor triști,
Înșelați ori sărmani,
Măcar pentru
A le presăra pe buze
Din petalele lor
Și a le stârni apoi
Zâmbetul și speranța…

Da, mi-a îmbobocit inima!

———————————–

Florentina SAVU

19 februarie 2019

Florentina SAVU: Dorințe

Lună, față luminată,
Ești regina cerului,
Fiul tău, Luceafărul,
Este supus zborului,

Vine-n fiecare noapte
În odaia mea de vis
Să mă încânte cu vorbe,
Să mă ducă-n paradis.

Îmi spune că mă iubește
Și vrea ca a lui să fiu,
Să îmi părăsesc statutul
De om muritor…Nu știu

Ce răspuns oare să-i dau?
E frumos, o recunosc,
Dar cum să-mi părăsesc lumea
Și-al meu, de muritor rost?

În cerul lui aș rămâne
Tânără, mereu frumoasă,
Alături de mândra lună
Ce-mi va zâmbi drăgăstoasă

Dar aici, pe-acest pământ,
Îmi sunt prieteni, părinți,
Îmi sunt rude, îmi e casă,
Toate astea, poți să uiți?

Aici îmi sunt limba, țara,
Mormintele celor dragi,
Cum să-i părăsesc pe toți
Și să alerg după fragi?

Să devin nemuritoare?
Să fiu rece-n depărtare?
Să uit de cântec și dansuri
Și de-o viață-ncântătoare?

Știu că voi îmbătrăni
Iar cu anii mă voi trece,
Dar prefer această viață
Decât una goală, rece…

N-aș putea să-mi schimb destin,
Deși tare te iubesc,
Rămâi pe loc unde ești,
Eu sunt suflet pământesc!

Strălucești a supărare
Și prin păr mi te încurci,
Întreabă pe Luna-mamă,
Este corect tot ce zici?

Sigur, răspuns îți va da
C-ar fi bine nopțile
Să nu-mi intri pe fereastră
Și să-ți uiți dorințile!

Vino tu în lumea mea,
Prefă-te din astru, om
Și-atunci chiar te voi iubi
Pentru faptul c-ai fost domn,

Fii muritor ca și mine,
Uită-ți Lună, uită-ți stele,
Uită-ți mamă și surori,
Fă-mă ziuă peste ele,

Să trăim numai în soare
Și să-mbătrânim frumos,
Să mergem oriunde-n lume
Privindu-ne drăgăstos!

Cererea mea nu-ți convine,
E greu să-ți părăsești cerul,
Voi trăi cu dor de tine
Fără să-ți cunosc misterul!

Vreodată m-oi mărita,
Vreau să nu te uit, vezi bine,
Dar nici singură să fiu,
Zilele îmi voi senine,

Ce tu nicicând nu poți face,
Sigur n-oi putea nici eu,
Rămâi strălucind pe boltă
Alături de Dumnezeu,

Te-oi urmări cu privirea
Cum te-nalți seară de seară,
Pe al cerului divin,
Frumos ca o primăvară!

———————————–

Florentina SAVU

18 februarie 2019