DE DORUL TĂU, MĂICUȚĂ
De dorul tău, măicuță,
Plâng florile în zori,
Și zarea cea pestriță,
Și plâng ades și nori,
De dorul tău plâng stele
Ascunse-n ochii mei,
Mi-s lacrimile grele
Când pică pe alei…
Te-ai dus în depărtare
Cu inima-mpietrită,
Cu-atâta supărare
Prin sufletu-ți zidită!
De zâmbetu-ți mi-e dor
Și de căldura ta,
De glasul blând, ușor,
De toată dragostea…
Orfană m-ai lăsat
Pe câmpul cu necazuri,
La Domnul ai plecat,
Schimbând din mers macazuri!
Eu am rămas în gara
Pustie, fără tine,
Scrutând cu of-uri zarea,
Doar te-oi zări pe bune…
Să se refacă-aștept,
Același drum de fier
Și-apoi să mă îndrept
Spre lumea-ți de mister,
Să ne-ntâlnim în gara
Din Raiul cel Albastru,
Să ard la fel ca para,
Să fiu și eu un astru!
De ziua ta oftez
Și inima mă doare,
Și-n gânduri îți pictez
Flori multe și mult soare,
De-aici ți le trimit
Pe-o aripă de dor
Spre cerul infinit,
Ca să le ai izvor
De lumină și pace
De-odihnă liniștită,
Și poate-un semn mi-oi face
Să știu: ești fericită?
———————————–
Florentina SAVU
8 Martie 2019