Eugenia DUMITRIU: Culorile timpului

O superbă cronică de artă scrisă de doamna Eugenia Dumitriu, artist plastic și scriitoare din Roșiorii de Vede, cu prilejul vernisajului expoziției de pictură „Culorile Timpului” unde am expus împreună cu pictorul bulgar, domnul Svetlozar Nedev. Expoziția a fost organizată la Casa de Cultură din Roșiorii de Vede în conducerea domnului director Silviu Arsu. Cu mulțumiri, Daniela Achim Harabagiu

Culorile timpului

Dimineață arămie de octombrie la Roșiorii de Vede, soare ascuns printre nori, dar roșiorenii, oameni iubitori de poezia toamnei au vizitat expoziția de pictură deschisă în data de 16 octombrie 2019 la Casa de Cultură, expoziție semnată de cunoscuta pictoriță și poetă teleormăneancă Daniela Achim Harabagiu (Dana Hara) și pictorul bulgar Svetlozar Nedev.

În fața unui public numeros, mai ales copii iubitori de artă contemporană, tablourile pictate de Daniela Achim Harabagiu (Dana Hara) au încântat publicul prezent la vernisaj prin echilibrul aproape perfect al pânzelor expuse, între natură și culoare, echilibru care rămâne nealterat în lucrările sale, iar realitatea surprinsă de artistă se transfigurează, primind patina caldă şi evocatoare a timpului ce se scurge necontenit într-o atmosferă de tăcere ca într-una din poemele sale în care afirma: ”E aşa frumos şi cald/ Şi atât de liniştit,/ Oh, cerule înalt/ În prag de asfinţit!/ Vântul a adormit pe-o frunză,/ Nu-i nici urmă de gâză;/ Doar florile îşi mai vorbesc/ Într-un limbaj ce nu îl tălmăcesc./ Şi totul e…/ Tăcere”.

Artista extrage esența pânzelor sale printr-o construcţie vie şi picturală dobândită doar din câteva trăsături de penel. Ea îşi construieşte ca un arhitect lucrările, nu lasă nimic la voia întâmplării, urmează liniile directoare ale perspectivei şi alcătuieşte structuri coerente, folosindu-se de nuanţe discrete de culoare. Despre lucrările sale, adevărate metafore pe pânză au vorbit la superlativ directotul casei de cultură din Roșiorii de Vede, Silviu Arsu și artistul plastic Tudor Serbănescu.

Continue reading „Eugenia DUMITRIU: Culorile timpului” →

Eugenia DUMITRIU: Constantin T. Ciubotaru – Memorii aproape oblice – pretext pentru o autobiografie

La început de primăvară 2018, distinsul scriitor Constantin T. Ciubotaru a lansat pe piața literară din România cartea „Memorii aproape oblice”, cu o elogioasă prefaţă semnată de Romeo Ioan Rosiianu. „Creația artistică, departe de a ne depărta de drama epocii noastre, este unul din mijloacele ce ni s-au dat pentru a ne apropia de ea.” Cu har și talent scriitorul a trecut în pagini de carte propria viață, trăirile, amintirile ascunse cu grijă până în ceasul acesta, în ungherele minții și ale inimii. Ce bine îl caracterizează pe scriitorul Constantin T. Ciubotaru, Sartre în „Cuvintele”, pag 179, (Parcă le-ar fi scris special pentru acest al doilea Caragiale al nostrum):

„- Tu vei scrie, îmi spunea el , iar eu îmi frângeam mâinile.

– Ce am Doamne, de ce m-ai ales?

– Nimic deosebit.

– Atunci, de ce tocmai pe mine?

– Fără vreun motiv oarecare.

– Am măcar ușurința condeiului?

– Nicidecum. Crezi că marile opere se nasc din condeie ușoare?

– Doamne fiindă sunt atât de nedăruit, cum aș putea să fac o carte?

– Străduindu-te.

Eram ales, însemnat, dar fără talent. Totul va veni după urma îndelungatei mele răbdări, a nenorocirilor pe care le voi încerca.”

Cartea „Memorii aproape oblice” este mai mult un pretext pentru o autobiografie amănunțită, pesonajele sunt reale și fiecare dintre ele a jucat un rol în viața autorului alcătuind structural corpul cărții de scriere memorialistică. Scriitorul Constantin T. Ciubotaru este cunoscut cititorilor ca un autor pragmatic, realist, care nu se pierde în efuziuni lirice sau metaforice, cu o definitorie trăsătură sarcastico-umoristică, un stil antrenat și vioi, presărat cu umor și ironie ceea ce-i fac cărțile ușor de citit. Citind cartea „Memorii aproape oblice” am descoperit un autor cu o prodigioasă memorie care folosește cuvintele cu mare iscusință, rămând mereu pe calea adevărului, transformă memorialistica în literatură de calitate, intră în dialog subtil cu cititorul datorită memoriei sale fiindcă cu exactitate realitatea.

Parafrazându-l pe Anais Nin: „De câte ori am refăcut drumul de la început? Unde e începutul? Începutul memoriei sau începutul suferinței”. Conform prefaței la carte semnată de Romeo Ioan Roșianu, a făcut din artă o revanșă și a scris povestea Domniei sale de viață, o extraordinară și captivantă carte de memorii, cu harul scriitoricesc cu care divinitatea l-a dăruit. Trebuie să mărturisec că nu am putut lăsa cartea din mână, am citit repede și în clipa în care am terminat-o, am fost tristă din două motive: Primul a fost acela că pe mulți dintre cei prezentați în cartea de memorii a acestui autor i-am cunoscut personal, al doilea motiv a fost acela că nu cunoașteam întâmplările relatate pe parcursul cărții și aș fi vrut să citesc la infinit să aflu ceea ce nu știam. Credem că ne cunoaștem între noi. Dar am constatat că nu e deloc așa. În cartea „Memorii aproape oblice” semnată de scriitorul Constantin T. Ciubotaru timpul real al trăirii unor evenimente și cel recompus prin rememorare curg în același sens, memoriile sunt structurate pe capitole și faptele sunt prezentate în ordine cronologică. Cartea începe cu capitole despre familie și evocarea copilăriei. Primul portret pe care autorul îl face este cel al tatălui și în același stil sunt descriși aproape toți membrii familiei până la bunici, dar figura mamei domină afectiv și moral copilăria scriitorului, întreaga sa existență și felul său de a înțelege lumea la maturitate.

Acest portret dau cititorului o savoare de neuitat. Mama este cea care îl înscrie pe autor într-o descendență aparte,(Gradul de rudenie cu scriitorul Eusebiu Camilar), care dă impresia că autorul devenind la rândul său moștenitorul unui arbore genealogic special, că va constitui temelia pe care se va forma personalitatea viitorului scriitor, moștenitor al unei fascinante povești de familie. Pentru a stabili direcția dezvoltării personale de mai târziu autorul stabilește din copilărie importanța cunoașterii rădăcinilor personale, analizând la propriu arborele genealogic pentru că la vremea copilăriei și a adolescenței a simțit o nevoie imperioasă de a avea relații personale cu membrii familie, de a afla informații cu privire la originile sale. Continue reading „Eugenia DUMITRIU: Constantin T. Ciubotaru – Memorii aproape oblice – pretext pentru o autobiografie” →

Eugenia DUMITRIU: Teleormanul Cultural – o revistă de cultură și atitudine

Din inițiativa profesorului, poetului și criticului literar Cristian Gabriel Moraru a apărut la sfârșitul anului 2017, la Roșiorii de Vede, Teleorman, o nouă revistă cu caracter strict cultural, un fel de cadou și recunoaștere culturală care a avut menirea de a fi nici mai mult nici mai puțin decât o revistă a propriului ei timp care surprinde din amalgamul torentului literar contemporan în plină mișcare primele principii ale operelor literare și îl invită pe cititori să-i aspire un numai cuvintele materialelor publicate ci și negrul fontului cu care a fost tipărită revista „Teleormanul cultural” și mai trebuie să recunosc că este un mod valabil de a citi literatură de bună calitate, originală, ancorată la nevoia de exprimare a tinerei generații. Această revistă care are la finalul primei pagini citatul lui Constantin Noica: „Pentru viața spirituală a omului, cultura este oglinda măritoare.”, aduce un suflu nou peisajului literar contemporan, în prim plan situându-se reprezentanții valoroși al culturii Teleormănene începând din jurul anului 1930 și totuși revista acordă un mare spațiu promovării tinerelor talente, promovând toate artele.

Revista oferă o vedere panoramică asupra vieții literare în primul rând prin referire la fenomenele și procesele artistice mergând pe linia unei reviste consecventă cu sine însăși, unitară însă deschisă la nou, dinamică, în coloanele căreia se pot întâlni, atât semnături ale numelor consacrate din cultura română în general dar și poeme notabile semnate de Mihai Merticaru din Moldova, Domnița Neaga din Roșiorii de Vede, Nicolae Vălăreanu Sârbu din Sibiu, eseuri sub semnătura profesorului Doctor în Filologie Iulian Bitoleanu, poemele regretatului Petre Frânculescu, ale poetului Ion Duduveică, cronicile literare semnate de cunoscutul și apreciatul Ioan Romeo Roșiianu, articolele cu caracter istoric care poartă semnătura distinsului Profesor de istorie și scriitor Victor Gabriel Osăceanu, poezii semnate de poetul Tudor Matreșu care afirma într-una din poemele domniei sale: „Doamne, sufletul meu e tot mai senin”, vers considerat de mine premonitoriu, care descrie starea de spirit pe care o încearcă cititorii acestei reviste după ce au lecturat-o.

Toate studiile, eseurile și articolele publicate în această revistă sunt de o înaltă calitate și frumos ilustrate. Rolul acestei reviste, așa cum îmi mărturisea la început de drum redactorul șef Cristian Gabriel Moraru, este acela de a dărui cititorilor săi o perspectivă mai amplă asupra vieții culturale din Teleorman și din toată România dar în același timp să coaguleze în jurul său intelectualitatea pentru că prea des este folosită la noi ideea de intercultură și ideea de la care a plecat revista a fost aceea că e mai puternic ceea ce ne leagă decât ceea ce ne dezbină și este timpul ca generația tânără reprezentată în această revistă chiar de redactorul șef să conștientizeze autorii tineri și să-i unească într-o sinteză perfect conștientă de fluxul general care a generat până mai ieri o mișcare literară haotică, iar timpul cu pasul să grăbit își cere valorile și nu ne putem apropia de ele decât fiind la curent prin intermediul unor reviste de cultură noi, conduse de tineri cu tot ce apare în literatura română, trebuie să citim cărțile noi, recenziile la cărțile românești fiind cele care vor așeza pe trepte binemeritate valorile timpului nostru, bineînțeles că trebuie să citim și cărți clasice dar totuși trebuie să rămânem ancorați prin paginile revistei „Teleormanul cultural” la realitățile literaturii prezente și să scoatem la iveală autori ce merită descoperiți pentru că revista asta nou apărută ține cont de valoarea reală a operei scrise fără nici un fel de menajamente de mentalitățile și factura artistică a operelor cronicate, de acea variație a spiritului colectiv al tinerei generații de scriitori și poeți, de artiști indiferent în ce plan își realizează și lansează opera lor pe piața valorilor artistice din România de azi cu toate elemenetele ei de tranziție. Continue reading „Eugenia DUMITRIU: Teleormanul Cultural – o revistă de cultură și atitudine” →