Din când în când
(în memoria lui Emil Brumaru)
Din când în când se stinge un poet
Pășind spre nemurire trist, discret
Vâslind cu-aripa printre crengi de duzi…
În zorii zilei șoapta le-o auzi
În glas de vânt ori de privighetori…
Poeții, singurii nemuritori.
Din când în când ei înfloresc în maci
Iar noi de îngeri devenim săraci.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
7 ianuarie 2019