Ella IAKAB: Sfârșim ca fiind Luminii…rațiunea cu puroi

Sfârșim ca fiind Luminii…rațiunea cu puroi

 

O calamitate-i soarta așteptării ce ne suflă
Peste răni cu motivarea decernărilor la dor…
De atâta întristare marea valurile-s umflă
Din adânc cu acceptarea chinului că te ador.

Mă răzgâie nepătrunsul gândului supus de funii
Ce-și acordă cu-al meu simț o posibilă-evadare…
Ochii mei varsă poeme ce în ciudă-i fac furtunii
Curățându-te de vină, de regrete sau… trădare.

„Pescărușii sunt reflecții vorbelor de-mpăciuire”
Mi-ai șoptit pe când furtuna n-avea cale către port…
Însă spune-mi ce-i tăcerea dacă nu nelegiuire
Ori pedeapsa ce împinge o speranță la avort?!

Ce preasfântă consolare te mângâie când ți-e pieptul
Înglodat în datoria unui puls sinucigaș?
Pentru care stângăcie timpul își arogă dreptul,
De-a ne contura absurdul pe al zilelor răvaș?

Ne vor putrezi-n retine fericiri neîntâmplate
Peșteri fără de ecou amândoi vom deveni…
Am dat credit să ne lege patru aripi „mutilate”
Aroganța că tristețea nouă ni s-ar cuveni.

Uite prapurii minciunii cum iau naștere din cuget…
De când lași însingurarea să te facă adăpost!
Poți fi surd când Veșnicia își dă rostul pe un muget
Să-ți prezinte prăpădirea ce ne paște fără rost?

Saltimbanci suntem dar rangul egoismului e cârma
Vasului ce ne conduce către-un țărm cu falși eroi…
I-am mânjit Dumnezeirii și emoția și urma
Şi sfârșim ca fiind Luminii… rațiunea cu puroi.

——————————

Ella IAKAB

14 martie 2019

Ella IAKAB: Am văzut cu zoom măcelul rațiunilor cu viermi

Am văzut cu zoom măcelul rațiunilor cu viermi

 

În odaia unde plânsul e delir de gramofon
Dumnezeu din mine însămi, mi se pare omofon…
Pacea, drama și-ndurarea nu se-mpart în părți egale
Între slugi și Zei de plumb, sclavi și mințile regale…

Au făcut umbrele cheta și-mi oferă-mbrățișări
Când mă izolez de îngeri și mă-mbrac în remușcări.
Am gustat angoasa fricii și-am bătut la poarta Morții
Însă-atunci Dumnezeirea mi-a spart temnițele sorții.

Am jucat din mine însămi Domino spre Mântuire
Și cu cât picam mai des, tot mai multă răzvrătire
Închegam în simț și-n fapte tot cerșind făgăduințe
Și-am uitat că Răsăritul se ascunde și-n sentințe…

Când mustrările te-ajung și-ți tranșează idealul
Vei vedea cum înflorește din percepții, irealul.
Buzduganele tăcerii te vor avea ca și țintă
Însă-n ele Adevărul nu-ndrăznește să te mintă.

Un măgar doar paie vrea nicidecum vreun gram de aur
Cum să dibuiești Lumina daca bezna ți-e tezaur?
Dacă grație-ți oferă Michiduță prin păcate
Cum să nu ai către pace toate căile spurcate?

Am văzut cu zoom măcelul rațiunilor cu viermi
Ca să pot sădii în carne trandafirii mei inermi…
Mi-am legat la cap de rană și blestemele și Crezul
Însă doar în ploi sărate mi-am putut primi botezul.

Astăzi vina și rușinea fac întrecere spre pod
Care să mă nimicească și din care să dau rod…
În odaia unde dorul mi-a-mpăienjenit pereții
Nici Potopul n-ar lua Calea a tot ce-au prezis profeții…

Solitudinea mă paște și orgoliul mi-e sortit
Mi-e retina catacombă cu toți cei ce m-au iubit…
Dacă fi-va-n lume Pace și regretele s-or stinge
Să vă amintiți că focul apa nicicând n-o învinge.

——————————

Ella IAKAB

13 martie 2019

Ella IAKAB: Oameni

Oameni

 

Nimburi agățate-n funii, veșnicie de suspans
Poligon al nepăsării, glonțul stării de balans
Sufocantele păreri și tendințele minciunii
Ne întrezăresc măcelul ce ni l-au prezis nebunii…

Încropiți de răzbunare, haine vechei tiranii
Șapte chinuri nepereche, flori de vicii și manii
Militanți pentru tăcerea ce-a sfiit întâi Cuvântul
Suntem copiile fricii ce ne sapă-ncet mormântul.

Calendare cu decepții, psalmi cu izul de blestem
Catacombe rezidite, dependenți de vise-stem
Regii plânsului spasmodic, toți cu roluri efemere
Așteptând să vină ora când se uită în scrumiere…

Cărți cu moliile-n pagini, lut dospit de-nsingurări
Luni și nori în metastază printre zeci de așteptări
Atașați în pieptul nopții, dăm Luminii lovitura
De-a ne crede Dumnezei deși n-a trecut „viitura”.

Măruntaie de onoare, adăposturi de trufii
Ipostaze ale păcii ce se leapădă de-a fi…
Condamnați la aberații cu puteri paranormale
Ungem zările cu urlet și tristeți la balamale.

Rămășițe de iertare, bunătăți în zi de post
Am făcut din trup ospiciu și din umbră adăpost…
Doamne, dacă-ți ierți poporul care te hulește-ntr-una
Fă-i din temeri giuvaiere și rărește-i Tu furtuna.

––––––––––

Ella IAKAB

11 martie 2019

Imagine internet