Ella IAKAB: Oameni

Oameni

 

Nimburi agățate-n funii, veșnicie de suspans
Poligon al nepăsării, glonțul stării de balans
Sufocantele păreri și tendințele minciunii
Ne întrezăresc măcelul ce ni l-au prezis nebunii…

Încropiți de răzbunare, haine vechei tiranii
Șapte chinuri nepereche, flori de vicii și manii
Militanți pentru tăcerea ce-a sfiit întâi Cuvântul
Suntem copiile fricii ce ne sapă-ncet mormântul.

Calendare cu decepții, psalmi cu izul de blestem
Catacombe rezidite, dependenți de vise-stem
Regii plânsului spasmodic, toți cu roluri efemere
Așteptând să vină ora când se uită în scrumiere…

Cărți cu moliile-n pagini, lut dospit de-nsingurări
Luni și nori în metastază printre zeci de așteptări
Atașați în pieptul nopții, dăm Luminii lovitura
De-a ne crede Dumnezei deși n-a trecut „viitura”.

Măruntaie de onoare, adăposturi de trufii
Ipostaze ale păcii ce se leapădă de-a fi…
Condamnați la aberații cu puteri paranormale
Ungem zările cu urlet și tristeți la balamale.

Rămășițe de iertare, bunătăți în zi de post
Am făcut din trup ospiciu și din umbră adăpost…
Doamne, dacă-ți ierți poporul care te hulește-ntr-una
Fă-i din temeri giuvaiere și rărește-i Tu furtuna.

––––––––––

Ella IAKAB

11 martie 2019

Imagine internet

 

Lasă un răspuns