Galina MARTEA: Editura „Anamarol„ – „Verba Volant, Scripta Manent”, volumele 18, 19, 20

Calitate și competență editorială. Așa se prezintă Editura „Anamarol” din București, administrată de renumita scriitoare Rodica Elena Lupu (Doctor Honoris Causa, academician, scriitor, editor, jurnalist cultural, antologator, manager), care prin talentul original de scriitor și editor constituie integritatea și meritul notabil de nivel național și nu numai. Este o plăcere de a te referi la lucruri ce țin de valoare, atribute esențiale în virtutea cărora se realizează arta editorială în beneficiul comunității române, dar, în același timp, și în beneficiul culturii românești. De această dată editorul și antologatorul Rodica Elena Lupu pune la dispoziția cititorilor un număr impunător de lucrări admirabile și extraordinar de interesante, de o pondere aparte pentru literatura română. Este vorba de antologia de proză „Verba Volant, Scripta Manent”, volumele 18-19-20, publicată recent în cadrul Editurii Anamarol. Cu conținuturi onorabile, volumele în cauză oglindesc în sine lumina viabilă care completează și îmbogățește cultura omului, cultura unei societăți ce este mereu în evoluție.

Cu prezența unor scriitori renumiți, dar și mai puțin renumiți, cuprinsul lucrărilor este o bogăție spirituală, o bogăție istorică, o comoară de informații cu analize literare de tot felul despre viața și existența din acest univers. Volumul 18, spre exemplu, se prezintă ca un adevărat tezaur spiritual al culturii românești. Din el fac parte scriitori celebri precum Martha Bibescu, Emil Cioran, Aristide Buhoiu, Ion Brad, Ion Dodu Bălan, Nicolae Dabija, Radu Cârneci, Rodica Elena Lupu. Cât despre Martha Bibescu (născută la 28 ianuarie 1889 – decedată la 28 noiembrie 1973, la Paris), domnia sa a fost o prezență fascinantă în lumea intelectualității universale și în viața publică europeană, scriitoare franceză de origine română, numele său fiind și sub preudonimul Lucile Decaux. Fiind una dintre cele mai admirate personalități ale aristocrației europene a secolului XX, dar și pentru talentul său literar, principesa Martha Bibescu, prin frumusețea și inteligența sa uimitoare, a produs o impresie puternică asupra unor mari personalități precum Marcel Proust, Winston Churchil, Charles de Gaulle sau Antoine de Saint-Exupery. Cu o biografie demnă de atenție, Martha Bibescu de-a lungul timpului a scris foarte multe romane cu conţinut evocator-istoric și de ficţiune, cât şi versuri lirice, dintre ele unele fiind „Isvoru-Ţara sălciilor”, „Papagalul verde”, „Destinul lordului Thomas”, „La bal cu Marcel Proust”, „Confesiuni şi portrete”, „Corespondenţa cu Paul Claudel”, „Portrete regale, Raiul naiadei”, etc. Un alt nume de autoritate culturală românească este Ion Dodu Bălan (născut în 5 octombrie 1929 – decedat în 6 mai 2018, profesor universitar, critic şi istoric literar, folclorist, poet și prozator din România), care pe parcursul anilor a publicat peste 25 de cărţi de critică literară despre istoria literaturii române, precum și eseuri, proză, poezie, de o atenție aparte fiind lucrările „La politique culturelle en Roumanie” (în limba franceză, publicată de editura UNESCO din Paris) şi „A Concise History of Roumanian Literature” (în limba engleză, editată în 1981). Ion Dodu Bălan a fost distins cu mai multe premii literare (dintre care cele mai consistete fiind premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române” pentru monografia de istorie şi critică literară „Octavian Goga” şi premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru lucrarea în proză „Artă și ideal”) și este considerat unul dintre reprezentanții protocronismului literar românesc. Cât despre doctorul în ştiinţe istorice, Dan Bodea (membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societății de Ştiinţe Istorice din România, membru al Centrului de Orientalistică – Universitatea din Bucureşti) este scriitorul care își dedică în exclusivitate timpul pentru activitatea literară și ştiinţifică, în cele din urmă publicând peste 30 volume de poezii și eseistică. Iar analizele efectuate asupra activităţii ştiinţifice şi poetice au făcut ca o serie de personalităţi din societatea română să fie prezente în Dicţionarele editate de domnia sa: „Dicţionar general al literaturii române”, vol.I; „Enciclopedia Personalităţilor din România”, editia a II-a; „Dictionarul scriitorilor romani de azi”; „Oameni de seama ai Maramuresului-dicţionar 1700-2010; „O altfel de istorie a literaturii române”, vol. 2; „Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluţionari”; „Dicţionarul scriitorilor români de dupa anul 1989”, lit. A-B. Un loc aparte în antologia de față îl ocupă și scriitorul Ion Brad (născut la 8 noiembrie 1929 – decedat la 6 februarie 2018), diplomat, poet, eseist, romancier, memorialist, traducător și scriitor român, între anii 1973-1982 fiind ambasadorul României în Grecia. Pentru numeroasele volume de poezie şi proză Ion Brad este nominalizat de Academia Română pentru cartea cu versuri „Cu timpul meu”, vol.l, și de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul de proză „Cele patru anotimpuri”, cât și premiul de poezie „Transilvania” de la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”. În ultimii ani de viață, anii 2014-2018, domnia sa a publicat câteva volume de poezie şi proză la Editura Anamarol („Cărţile prietenilor mei”, „Alte cărţi ale prietenilor mei”, vol.1- 2; „Oameni şi cărţi”, vol.1-2; „Lecturi particulare”, vol.1-2), în același timp, fiind prezent și în antologiile „Simfonia poeziei”, „Întâlnirea poeţilor” – multilingve, „Verba Volant, Scripta Manent”, „Simbioze lirice”, „Carmen”, editor/ tehnoredactare/ coordonator Rodica Elena Lupu. În prelungire, în paginile antologiei „Verba Volant, Scripta Manent” ne întâlnim și cu marele ziarist, realizator de televiziune și scriitor Aristide Buhoiu (născut în 4 aprilie 1938 – decedat în 17 septembrie 2006, la București), autor a șase cărți de cultură și literatură, publicând în Statele Unite ale Americii ediția princeps „Poezii” de Mihai Eminescu, totodată, este deținător a cinci premii naționale pentru televiziune. Domnia sa a fost unul dintre cei mai cunoscuti realizatori de televiziune în perioada de dinainte de 1989, între anii 1976-1983 devenind celebru prin realizarea ciclului de reportaje „Drumuri Europene”, difuzat de postul național de televiziune TVR. Stabilit în SUA după anul 1984, Aristide Buhoiu urmează activitatea de editor al publicaţiei săptămânale „Universul”, concomitent realizând interviuri cu mari personalități precum Ronald Reagan, Ion Iliescu, Bill Clinton, Adrian Năstase, Virgil Gheorghiu, Petre Ștefănescu-Goangă, Ștefan Odobleja, Henri Coandă, Anghel Rugină, Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Amita Bhose, etc., în modul acesta contribuind esențial în promovarea României în lumea universală. O altă personalitate distinctă a neamului românesc este poetul, eseistul, traducătorul, jurnalistul literar și editorul Radu Cârneci (născut la 14 februarie 1928 – decedat la 9 decembrie 2017), Doctor Honoris Causa al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, considerat de criticii literari „Poetul iubirii”. Deținând premii importante din partea Academiei Române şi Uniunii Scriitorilor din România, domnia sa pe parcursul întregii vieți a reușit să completeze cu multă onoare cultura și literatura națională română, astfel publicând zeci de cărți cu poezie, eseistică, traduceri, fiind și autorul/ coordonatorul unor antologii de mare valoare. Radu Cârneci este unul dintre cei mai reprezentativi poeți români ai perioadei postbelice și postcomuniste. Un capitol aparte este rezervat și pentru celebrul scriitor și filozof român Emil Cioran (născut în 8 aprilie 1911 – decedat în 20 iunie 1995, la Paris), unde până la moarte a trăit fără să ceară cetățenia franceză, fiind apatrid. Prima carte a domniei sale apare în 1934 în România, întitulată „Pe culmile disperării”, care a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru Premierea tinerilor scriitori needitați și Premiul tinerilor scriitori români. În 1940 începe să scrie lucrarea „Îndreptar pătimaș”, ultima sa carte în limba română, varianta finală a lucrării respective (inedită până în 1991) fiind definitivată în 1945, anul stabilirii în Franța. Creația literară în limba franceză este destul de vastă, înregistrând în palmares zeci de lucrări de mare importanță. În linii generale, opera marelui gânditor este bazată pe acțiunile ființei umane și anume: păcatul originar, rostul plin de suferință a istoriei umane, despre civilizație, percepția însușirilor negative, despre sensul credinței, despre idei absolute, etc. În cele din urmă, în baza succeselor realizate, Emil Cioran în anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române. În rândul marilor scriitori români este prezent și Nicolae Dabija (născut la 15 iulie 1948, Basarabia), poet, romancier, eseist, istoric literar, redactor șef al revistei „Literatura şi Arta”, om politic din Republica Moldova, preşedinte al Forului Democrat al Românilor din R.Moldova (2005-prezent), membru de Onoare al Academiei Române şi membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din România și Uniunii Scriitorilor din Moldova. Volumul de debut „Ochiul al treilea” (1975) devine unul emblematic pentru generaţia şaptezecistă basarabeană, unde critica literară a denumit-o „Generaţia Ochiului al Treilea”. Aparițiile editoriale semnate de Nicolae Dabija înregistrează un număr record, fiind peste 85 de volume prestigioase, iar romanul său „Tema pentru acasă” este considerat, conform unui sondaj, „cea mai citită carte de beletristică naţională în ultimii zece ani”. Însă, o mare parte din cărțile cu poezii au fost traduse în cele mai prestigioase limbi ale lumii, editate în SUA, Italia, Federaţia Rusă, Ucraina. Domnia sa este Laureat al Premiului Naţional al Republicii Moldova (1988, 2011), al Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995), al Marelui Premiu „Sfântul Gheorghe” al Festivalului Internaţional de Poezie de la Uzdin (Serbia, 2006), al Marelui Premiu „Nichita Stănescu” (1992), al Premiului Asociaţiei Juriştilor din România (2001), etc. Cu aceeași onoare, în rândul marilor personalități se încadrează și scriitoarea Rodica Elena Lupu (născută la Războieni, judeţul Alba, 27 ianuarie 1951), care scrie și sub pseudonimul Roena Woolf. Având în palmares publicate zeci de cărți de poezie, proză, romane, domnia sa este, în același timp, și un excelent editor care la ziua de azi a pus în lumină peste 500 de titluri de carte; concomitent este și un tenace antologator-coordonator, publicațiile prezentându-se în antologiile „Spiralele vieţii”, „Drumurile vieţii”, „Şansele poeziei”, „Doamnele poeziei”, „Arta de a fi”, „Simbioze lirice” – 20 volume, „Scripta manent” – proză – 10 volume, „Non multa sed multum” – româno-spaniolă, „Verba volant” – româno-italiană, „Carmen” – volumele 1-25, „Întâlnirea poeţilor” – multilingvă – 5 volume, „Simfonia poeziei” – multilingvă – 5 volume, „Verba volant, scripta manent” – proză – 15 volume, toate editate în cadrul Editurii Anamarol din Bucureşti între anii 2006-2017. De menționat că Rodica Elena Lupu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Uniunea compozitorilor şi Muzicologilor G.E.M.A din Berlin, Academia Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe (SUA), International Association of Paradoxism (SUA), Asociaţia Română pentru Patrimoniu (ARP), Asociaţia Scriitorilor de Limba Română din Quebec-Canada, Academia de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA); Colegiul Consilierilor Juridici din România, „Ars Longa” din Nurnberg, etc. Ulterior, făcând referire la personalitatea Galinei Martea (născută în Basarabia, de origine română, 30 iulie 1959, actualmente în Olanda), prezentă în antologie, aceasta este o scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă, critic și istoric literar) și om de știință (doctor în ştiinţe economice), cu sute de lucrări în domeniul economiei, învățământului, filozofiei, literaturii, multe din ele nominalizate cu premii naționale și internaționale. Domnia sa scrie foarte mult și despre tragedia poporului român basarabean în anii de independență, 1991-prezent, și este o adevărată luptătoare în elucidarea situației existente care se răsfrânge destul de nemilos asupra propriului popor. Cât despre Octavian Ursulescu (născut la 17 iulie 1947, în satul Câmpul Cetății, judeţul Mureş), domnia sa este un prezentator de televiziune, jurnalist și scriitor, în mod aparte, autor de eseuri literare. Octavian Ursulescu este renumitul prezentator al Festivalului de la Mamaia, realizând 14 ediții cu începere din anul 1983. Despre acest festival, reputatul critic italian Mario Luzzato Fegiz, după ediţia din anul 1990, a scris în ziarul „Corriere della Sera” următoarele: „un San Remo la Marea Neagră”, iar prezentatorul festivalului Octavian Ursulescu este „un Pippo Baudo român”, astfel făcând trimitere la celebrul prezentator al Festivalului de la San Remo. Un alt nume prezent în antologia de față este Sergiu M.Găbureac (născut la 9 Septembrie 1947, la Poieneşti-Vaslui, România), scriitor și publicist român, absolvent al Universității Al. I. Cuza din Iaşi, Facultatea de Filologie (1968-1972). Din octombrie 2000 domnia sa activează la Biblioteca Metropolitană din Bucureşti în calitate de şef al serviciului Dezvoltarea Serviciilor Publice, dar, în același timp, este și lector-formator la Centrul de Perfecţionare în Cultură din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (2002-prezent). Sergiu M.Găbureac a editat 14 cărţi, unele din ele nominalizate cu premii naționale și internaționale, concomitent, fiind autorul a sute de articole de publicistică la ziare si reviste din țară și străinătate, distins cu decorația „Meritul Cultural – clasa a III-a”. Pe când, Magdalena Albu (născută la 26 octombrie 1972, Râmnicu-Sărat, județul Buzău) este scriitoarea care a publicat în timp volume de eseistică, istorie şi critică literară, cele mai consistente fiind „Dictatura nonvalorii”, Editura Anamarol, 2011; „Cultura română şi spiritul de haită”, Editura Anamarol, 2011; „Arta mizeriei”, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2013; „Maladia fricii”, Editura Singur, Târgovişte, 2015; „Elogiul demnității”, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2015. Magdalena Albu este și autoare de carte ştiinţifică, ultima lucrare întitulată „Impactul amenajărilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele”, Editura Anamarol, 2011.

Cât despre volumele 19 și 20 ale Antologiei de proză „Verba Volant, Scripta Manent” sunt în aceeași măsură ca și volumul cu numărul 18, reprezentând valoare literară și importanță culturală. Printre numeroasele și celebrile personalități înscrise în antologie, volumele 19-20, se regăsesc scriitorii: Cezarina Adamescu (scriitor și critic literar român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău; opera scriitoarei cuprinzând peste 70 de cărți și nenumărate colaborări cu publicații literare din țară și străinătate), Nicolae Georgescu (renumit eminescolog, critic literar și cercetător, dr., prof.univ., savant, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, autor a zeci de cărţi despre viața și opera lui Eminescu și peste 100 de studii, articole, comunicări în ţară şi străinătate), Maria Giurgiu (născută la 1 noiembrie 1960, comuna Uda, județul Argeș, în prezent Italia – Pordenone, regiunea Friul; poetă și prozatoare), Mihai Iunian Gîndu (născut la 21 iunie 1969, în Bucureşti, poet și prozator), Mihai Manolescu (poet), Emil Cioran, Ion Brad, Rodica Elena Lupu, Galina Martea, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Neluța Stăicuț, precum și mulți alții.

Așa cum s-a făcut referință de la bun început, antologia „Verba Volant, Scripta Manent”, cu volumele 18-19-20, unește în sine tot ceea ce este demn de apreciere și respect, simbolizând imaginea unei munci asidue întru culturalizarea poporului român, imaginea reală fiind Editura „Anamarol” din București, iar specialistul și administratorul veritabil în editarea lucrărilor respective este Rodica Elena Lupu. Așadar, editorul și antologatorul Rodica Elena Lupu este identitatea spirituală care prin intermediul publicațiilor sale și a Editurii Anamarol îmbogățește cultura națională română, transformând-o inevitabil în valori sociale absolute.

————————————-

Dr. Galina MARTEA

Olanda

22 februarie 2019

Galina MARTEA: „Unire în cuget și-n simțiri”, documentarul istoriei – Centenarul Unirii

O lucrare monumentală apărută recent de sub tipar la Editura Anamarol din București, coordonator și editor Rodica Elena Lupu, aceasta fiind o dedicație adevărată întru cinstirea neamului românesc – Centenarul Unirii. Este vorba de documentarul istoric „Unire în cuget și-n simțiri”, cu subtitlul „Apulum-Bălgrad-Alba Iulia – 1 Decembrie 1918-1 Decembrie 2018 – 100”, cu un cuprins de 296 pagini, prin intermediul căruia ne reîntâlnim cu renumiți istorici, academicieni și scriitori români clasici și contemporani: Ioan Aurel Pop (președintele Academiei Române), Ana Blandiana, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, Alexei Mateevici, Ștefan Octavian Iosif, Radu Brateș, Vasile Militaru, Andrei Mureșanu, Ioan S.Nenițescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Grigore Vieru, Dan Bodea, Ion Brad, Elena Armenescu, Cristian Petru Bălan, Ion Dodu Bălan, Florica Bud, Ionuț Caragea, Carmen Aldea Vlad, Adrian Botez, Radu Cârneci, George Corbu, Evelyne Maria Croitoru, Nicolae Dabija, Rodica Elena Lupu, Galina Martea, Nicolae Dragoș, Sergiu Găbureac, George Roca, Gheorghița Durlan, Alexandra Gălușcă, Radu Gyr, Gabriela Hale, Ion Horea, Iustin Ilieșiu, Niculina Merceanu, Isabela Bianca Neagu, Lucia Olaru Nenati, Octavian Paler, Maria Petrescu, Paula Romanescu, Alina-Maria Stârcea, Mariana Popa, Iuliana Paloda-Popescu, Marin Pungă, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Marinela Stănescu, Silvio Sticea, Maria Ileana Tănase, Andrei Teodor Stârcea, Dona Tudor, George Țărnea.

Cu o deschidere impunătoare, începutul acestei cărți își face prezența cu o prefață cât se poate de interesantă, realizată de distinsa, neobosita și talentata scriitoare Rodica Elena Lupu (poetă de o virtute aparte, prozatoare, jurnalist, editor, academician, Doctor Honoris Causa, etc), astfel, Domnia Sa relatându-ne: „…Cuvântul entuziast şi răspicat al celor 100 000 de oameni adunaţi pe „Câmpul lui Horia” de la Alba Iulia, consfinţea şi din punct de vedere politic o unitate de viaţă, de limbă şi de cultură, care dăinuia de peste două mii de ani.

Timp de secole, cele trei ţări româneşti, Moldova, Muntenia, Transilvania, deşi despărţite politic, au cunoscut o dezvoltare în multe privinţe analogă, iar legăturile dintre ele, economice, religioase, culturale, erau dintre cele mai strânse, încât nimic nu le despărţea, afară de interesele puterilor dominante.

Era inevitabil ca aceste interese să cedeze o dată şi o dată în faţa luptei maselor şi a conducătorilor luminaţi.

Prima biruinţă pe calea unităţii naţionale se câştigă la 24 ianuarie 1859, când Ţara Românească şi Moldova devin Principatele Unite pentru ca doi ani mai târziu să se numească România şi în 1877 să-şi proclame independenţa de stat.

În aceste condiţii, devenea cu atât mai nefirească şi cu atât mai odioasă menţinerea unei însemnate părţi a poporului român sub stăpânirea chezaro – crăiască.

Numeroase semne nu mai lăsau nicio îndoială asupra faptului că, în condiţiile prielnice, românii ardeleni, reprezentând majoritatea populaţiei ţinuturilor intracarpatice, îşi vor manifesta cu fermitate hotărârea de a se uni cu fraţii lor de dincolo de munţi, realizând pe veci unirea prefigurată a lui Mihai Viteazul.

Clipa Unirii a sosit la sfârşitul primului război mondial.

Învinsă de contradicţiile care o măcinau din interior şi de loviturile din afară, monarhia austro-ungară s-a destrămat, iar masele populare n-au întârziat să-şi spună răspicat cuvântul. Venind din toate colţurile ţinuturilor româneşti din lăuntrul arcului Carpaţilor, la Alba Iulia, s-a pecetluit pe „Câmpul lui Horia”, din preajma Cetăţii pătimirii şi a triumfului românimii, actul solemn al voinţei nestrămutate şi unanime a tuturora, care glăsuia şi a glăsuit mereu peste veacuri:

„Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Românească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie stil vechi, 1 decembrie, stil nou, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii în România…”. Visul de veacuri s-a împlinit. Ideea cea milenară a devenit o realitate.

Măreţul act, cu putere de lege şi plebiscit, de la Alba Iulia, fără seamăn în analele istoriei, este democratic prin formă şi fond.

Ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României …” (Fragment din prefața cărții, Rodica Elena Lupu).

În continuare, cu un capitol de început, Ioan Aurel Pop (Președintele Academiei Române, prof.univ., dr., renumit istoric, publicist, scriitor), vine în paginile acestuli volum cu un mesaj concret despre Unirea Transilvaniei cu România și anume: despre „Istoria Transilvaniei”, în acest context afirmând „… Prin urmare, Transilvania este parte integrantă a României, iar acesta este un dat care nu mai suportă discuții”. Aceeași idee este prezentă printr-un alt comunicat semnificativ despre „Istoria Transilvaniei, cuvânt preliminar”, aici Domnia Sa concretizând: „Istoria aceasta este o propunere de tratare a trecutului transilvan, din perspectiva tuturor comunităţilor etnice şi confesionale care au alcătuit Transilva-nia. Este şi o pledoarie de conservare – atât cât se mai poate – spirituale dintr-o regiune fascinantă, azi parte a României şi a unei lumi globalizate şi grăbite, atente mai mult la aparenţe decât la esenţe. Această istorie îndeamnă la cunoaştere în locul ignoranţei, la preţuire în locul urii sau indiferenţei şi mai ales la convieţuire egală în locul confruntării şi discriminării, într-o lume în care toţi trebuie să avem un loc demn”. Afirmații extraordinare despre spațiul românesc, care, la rândul lor, sunt mărturii autentice, cu suport documentar-istoric realizat în timp.

Cu un loc aparte, în această lucrare colectivă sau, mai bine zis, în această antologie istorică sunt prezenți marii scriitori români clasici (Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, Alexei Mateevici, Ștefan Octavian Iosif, Radu Brateș, Vasile Militaru, Andrei Mureșanu, Ioan S.Nenițescu) care, cu toții, au scris și au venerat prin lucrări literare tradițiile, istoria, viața românilor și, nu în ultimul timp, sentimentul de dragoste față de pământul natal-românesc și față de întreaga națiune română. Printre paginile respective ne reîntâlnim cu opera literară a poetului, dramaturgului, folcloristului, omului politic, ministru și diplomat, Vasile Alecsandri care, la rândul lui, a onorat cu multă demnitate întreg neamul românesc prin poemul HORA UNIRII, astfel exclamând: „Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inimă română,/ Să-nvârtim hora frăţiei/ Pe pământul României!…”, respectiv, cu aceeași noblețe, prin poemul ODĂ OSTAŞILOR ROMÂNI: „Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!/ Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte!/ Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,/ Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie/ Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume/ Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!…”. Cu o mândrie deosebită, recitim în această lucrare și versurile distinsului scriitor, poet, jurnalist, Mihai Eminescu, dedicate țării românești: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!/ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;/ Căci rămâne stânca, deşi moare valul,/ Dulce Românie, asta ţi-o doresc” (CE-ŢI DORESC EU ŢIE DULCE ROMÂNIE). Trecând la versurile lui Lucian Blaga ne regăsim prin sentimentul sacru față de cei dragi sufletelor noastre – părinți, bunei, străbunei: „Coboară-n lut părinţii, rând pe rând,/ În timp ce-n noi mai cresc grădinile./ Ei vor să fie rădăcinile,/ prin cari ne prelungim pe sub pământ” (PĂRINŢII). Este prezent în lucrare și Octavian Goga, fiind considerat întâiul mare poet al generației Unirii de la 1918. Pe când Alexei Mateevici, în istoria literaturii române a rămas ca un mare poet basarabean prin realizarea poeziei Limba noastră, care, în timp, a dobândit o adevărată valoare de simbol: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată/ Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată” (LIMBA NOASTRĂ). Însă Ioan S.Nenițescu este autorul versurilor cunoscutului cântec patriotic „Pui de lei”, muzica fiind compusă de Ionel G.Brătianu, precum și al poeziei „Țara mea”, adusă în conștiința publicului român postbelic și contemporan prin intermediul cântărețului Tudor Gheorghe: „Eroi au fost, eroi sunt încă/ Şi-or fi în neamul românesc!/ Căci rupţi sunt ca din tare stâncă/ Românii ori şi unde cresc” (PUI DE LEI). Iar George Coșbuc, cu multă demnitate pentru țărâna natală, scrie: „Patria ne-a fost pământul/ Unde ne-au trăit strămoşii,” (PATRIA ROMÂNĂ). La fel, Radu Brateș își exprimă stările sufletești prin aspirația de reîntregire a neamului românesc, cu Basarabia, bucata de pământ ruptă de la patria-mamă România: „Lângă apa Prutului,/ Cale nu-i, cărare nu-i,/ Numai mlaştină şi stuf,/ Numai trudă şi năduf./ Vânturi vin din răsărit/ Să dărâme ce-am clădit./ Vin arşiţe şi furtuni/ Peste anii noştri buni” (LÂNGĂ APA PRUTULUI).

Dintr-un context în altul revenim pe parcurs la scriitorii români contemporani care, cu același har scriitoricesc, au proslăvit și proslăvesc ținuturile natale, limba română, victoriile și obiceiurile prin intermediul cărora există poporul român. Astfel, Adrian Păunescu prin versurile sale redă sentimentul de încredere deplină pentru reîntregirea țării românești, vibrând real prin sunetul de clopot care ar putea aduce pacea și bucuria unui neam într-un viitor apropiat: „Din om în om se-aude un clopot departe,/ De dincolo de viaţă, de dincolo de moarte,/ Îl duc pe umeri Moţii din Apuseni încoace,/ Miroase-a vârf de munte și a ștergar de pace,/ Un clopot care poartă un semn divin în sine,/ Că știe să vorbească și știe să suspine,/ Un clopot ce arată şi morţii, dar şi mirii,/ Că-i clopotul nădejdii şi al reîntregirii,” (CLOPOTUL REÎNTREGIRII). Iar Grigore Vieru prin poemul Scrisoare din Basarabia deplânge vremurile negre din trecut și, în același timp, își deschide sufletul fraților de peste Prut, spunându-le cât de mult îi iubește, necătând la faptul că vorbește o limbă română deformată: „Cu vorba-mi strâmbă şi pripită/ Eu ştiu că te-am rănit, spunând/ Că mi-ai luat şi grai, şi pită,/ Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt./ În vremea putredă şi goală/ Pe mine, frate, cum să-ţi spun,/ Pe mine m-au minţit la şcoală/ Că-mi eşti duşman, nu frate bun./ Din Basarabia vă scriu,/ Dulci fraţi de dincolo de Prut./ Vă scriu cum pot şi prea târziu,/ Mi-e dor de voi şi vă sărut.” (SCRISOARE DIN BASARABIA). La rândul lui, Ion Dodu Bălan ne vorbește despre marea unire/ adunarea națională de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „La Alba-Iulia-n Cetate/ Cernea zăpada pe păcate,/ În negre secole-ngropate,/ Pe umbre-n moarte, deşteptate, / În ziua sfântă de dreptate,/ Pe file de luciri de soare,/ Când brav Mihai suia călare,/ Visând o Românie Mare,/ Cerneau zăpezile din zare.” (LA 1 DECEMBRIE 1918). Sub același ton scrie și George Țărnea: „Întregul desfăcut în trei/ Prin vămi vremelnice de soartă/ Îl ţine strâns sub tâmpla ei,/ La Alba-Iulia, o poartă./ Şi dacă trupul său de lemn/ Veşminte-mpărăteşti nu are/ Păstrează-n carne primul semn/ Din prima noastră întrupare” (ALBA IULIA), dar și Dan Bodea care spune: „La Alba românii s-adună/ Întru gloria Cuvântului,/ Întru tăria Verbului,/ Întru neasfinţirea veacului./ La Alba românii/ Se urcă-n icoane-făptuire,/ Căci aici răsare Mircea cel Bătrân/ Sub cruce, la Rovine./ Gaci aici trâmbiţe de chemare face Mihai,/ Şi sub spadă românii,/ De la Nistru la Tisa/ Dau slavă Stâncii,/ Căci tăria dezvăluie iubirea.” (CANTICO). Pe când, Ion Brad cântă în versuri Ziua Națională a României: „Singur, în casa părinţilor…/ Jur-împrejur, numai icoane şi umbre…/ În fruntea lor – Brad Teodor, bunicul,/ Soldatul chezaro-crăiesc abia întors,” (DE ZIUA NAŢIONALĂ). Ulterior, prin vibrații de bucurie, Adrian Botez descrie hora bucovineană printr-o imagine clară a prezentului: „Bucovineana Horă plânge/ departe e – şi iar se strânge/ e cântec vechi – din regi uitaţi/ odat’ cu grâul semănaţi” (HORA BUCOVINEI). Însă admirabila poetă Rodica Elena Lupu ne vorbește despre viață, credință, omenie, durere umană, într-un final, toate centrându-se pe speranță, fenomen care menține existența omului în univers, nemijlocit, pe pământul natal: „Viaţă/ din viaţă,/ vis/ din visul omului,/ ţăndări/ de credinţă strămoşească,/ omenie/ din omenia românească,/ durere/ din durerea noastră milenară,/ speranţă/ din speranţă/ şi lumină/ din lumină,” (ŢARA MEA). Cu o durere, sensibilitate și responsabilitate aparte pentru poporul român din Basarabia, Nicolae Dabija, renumitul scriitor din Moldova și întreg ținutul românesc, prin poezia de stil clasic prezintă tabloul cumplit al deportărilor, care în anii 1941-1953 au dus sute de mii de români basarabeni și bucovineni în Siberia și Kazahstan: „În Taimâr, cu-o sanie cu reni/ – colo pân’ şi vara viscoleşte/ – dat-am de un sat de moldoveni/ ce uitaseră – săracii! – româneşte” (COŞMAR). Cu același sentiment de tristețe pentru propriul popor, Galina Martea reprezintă chipul Basarabiei printr-un veșmânt al durerii tricolore: „Prin haina în culori ce ard tristeţea,/ de secole-ţi sacrifici existenţa/ și anii de copil, cu tinereţea,/ parcă n-au fost, precum adolescenţa.” (BASARABIA – HAINĂ ÎN DURERE TRICOLORĂ). Continuând discursul literar despre ținutul românesc, Florica Bud se prezintă cu un fragment de proză ce are tangență cu problemele cotidiane ale societății române, în mod aparte, despre conjunctura politică/ socială existentă în cadrul țării: „Porniţi să răstoarne universul într-o rână, fie în cea stângă, fie în cea dreaptă fără să se risipească de prisos, membrii iubiţi si neiubiţi ai Parlamentului s-au grupat şi regrupat, respectând cu sfinţenie formula Combinări de N luate câte K. Propun o mică incursiune în acest labirint modern care ne garantează democraţia.” (FECIOARELE DIN PARLAMENT). Trecând prin calea trăirilor sentimentale, Ionuț Caragea își exprimă versul liric astfel: „trăiesc durerea unei patrii/ ca într-un sacru legămînt;/ printre ventricule şi atrii/ îmi curge-acelaşi sînge sfînt.” (O PATRIE ŞI UN MORMÂNT). Iar George Corbu vine cu un poem care elogiază fenomenul de apartenență: „Eu sunt Român cum clipa este vreme/ Şi nu-s dator cu taină şi cu trudă/ Tărâmului ce-ar vrea să mă includă,/ Oricine-ar sta supunerea să-mi cheme.” (APARTENENŢĂ). De asemenea, Cristian Petru Bălan oferă în versuri o atitudine firească/ umană pentru ținutul natal, considerând că cel mai drag loc în acest univers este România: „Monument de munţi albaştri,/ sfânt podiş scăldat în soare,/ Leagăn drag al românimii,/ Transilvanie străbună,/ Iată-aud din întuneric/ un vacarm de voci avare/ Care cer să fii iar smulsă/ din tulpina străromână…” (TRANSILVANIA-I ROMÂNEASCĂ!). Și, nu în ultimul rând, Alexandra Gălușcă își exprimă gândul poetic prin forma autentică a iubirii de patrie: „România, țara mea frumoasă/ Binecuvântată țară mănoasă,/ Un rai de viță strămoşească/ Duşmanii tăi să te ocolească!” (ROMÂNIE, TE IUBESC!).

Cu un conținut distins, volumul „Unire în cuget și-n simțiri”, cu subtitlul „Apulum-Bălgrad-Alba Iulia – 1 Decembrie 1918-1 Decembrie 2018 – 100”, se prezintă ca un adevărat documentar istoric prin intermediul căruia scriitorul român relatează discursul literar pentru a elucida niște adevăruri care ne reprezintă atât identitatea fiecăruia dintre noi, cât și identitatea/ personalitatea națiunii române. Un lucru extraordinar de frumos și demn, acesta reprezentând în esență fondul de idei și caracteristici al scriitorului român, totodată, acesta întruchipând conținutul cetățeanului român de pretutindeni și, nu în ultimul timp, conținutul societății române.

––––––––––––-

Galina MARTEA

Olanda

7 iunie, 2018

Ion BRAD: O scriitoare-savant basarabeană

Am avut acest sentiment şi această convingere după lectura volumului Universul umanităţii – Evoluţie şi involuţie al doamnei GALINA MARTEA – Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2017.

Talentata scriitoare şi generoasa editoare Rodica Elena Lupu îi face această prezentare:

„O carte şi o lectură ca puţine altele!

Născută în Basarabia, de origine română, distinsa scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă) Galina MARTEA este autoare de: monografii ştiinţifice; cărţi de poezii / proză; peste 250 de articole / articole ştiinţifice în economie, învăţământ, sociologie, filosofie, literatură; dialoguri, comentarii, interviuri, critici / analize literare. Este prezentă în: antologii literare (poezie / proză); antologii pedagogice (Pedagogi români notorii din Basarabia interbelică şi postbelică); enciclopedii (Localităţile Republicii Moldova). Participă la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, scrie în revistele din R. Moldova, România, Diasporă. Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistică, volume publicate, presa scrisă.

Ar fi necinstit să nu recunosc, fără pretenţia de a fi un critic al altora, că scriitoarea Galina MARTEA are o vocaţie particulară, aceea a lucrului bine făcut, calitatea pe care mulţi din cei pe care îi cunosc o evidenţiază doar la modul declarativ sau intenţional. Doamna Galina MARTEA, însă, o aplică sistematic, inclusiv aşteptărilor ei de la oameni. Argumentele se găsesc în toată viaţa, expusă sau neexpusă în acest volum. Inteligenţă, putere, iubire, intuiţie, imaginaţie, observaţie – iată prozatorul şi poetul, minunata scriitoare.

Scrisul îţi cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puţină îndrăzneală, enormă exigenţă şi nu de puţine ori înţelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri, de a înghiţi amarul propriei neputinţe de a depăşi limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalţă fără jertfă.

Această carte a presupus îmbinarea armonioasă a pasiunii savantului cu răbdarea şi migala benedictină a documentaristului, cu genele încărcate de praful arhivelor. O muncă îmensă, dusă până la capăt, în stilul lăudat cândva de Lucian Blaga.

O carte monumentală, pe care o merită atât memoria umanităţii cât şi devotamentul admirabil al acestui savant, pedagog, economist, lector universitar cu titlul ştiinţific de „Doctor în ştiinţe economice” şi titlul onorific de „Academician de onoare al învăţământului universitar”, înzestrat, neobosit, plin de toate harurile. Cu stimă, cu aleasă preţuire şi felicitări!

Aşadar, mulţumiri, stimată doamnă academician Galina MARTEA, pentru noua şi aleasa carte pe care ne-aţi dăruit-o. N-aş putea spune, în încheiere, decât ce-am mai spus altădată:

„Dea, Sfântul, să editez, să primesc, să citesc şi să recomand altora, spre lectură, asemenea cărţi!”

Înainte de-a parcurge textele celor 350 de pagini ale cărţii, reproduc mai jos titlurile cuprinse în Sumar:

„Creaţia umană – conţinut spiritual în existenţa valorilor; Fiinţa umană şi sistemul de valori; Intelectul uman – între natură şi evoluţie; Mihai Eminescu – identitate literară universală cu rădăcini spirituale româneşti; Dreptul la identitatea personală corelată cu identitatea socială; Conştiinţa naţională – substanţă prioritară în existenţa unui popor; Instruirea şi educaţia – proces evolutiv în formarea omului şi a mediului social; Creaţia literară prin figura geometrică a universului; Formula existenţei umane între materialism şi spiritualitate; Dezvoltarea umană şi socială a Basarabiei în mileniul trei – realitate şi constatări; Aroganţa – fenomen distrugător în evoluţia unei societăţi; Personalitatea individului şi a sistemului de instruire în societate; Dezvoltarea socială şi calitatea învăţământului prin interacţiunea identităţii; Pedagogia, ştiinţă în reglarea proceselor de formare a omului; Accentul managerial în evoluţia instituţiei de învăţământ; Sistemul de instruire – coloana vertebrală a societăţii; Managerul şcolar – pondere în dezvoltarea societăţii moderne; Motivaţia – stimulent educativ pentru fiinţa umană; Şcoala – rol formator, dar, mai ales, generator de personalităţi; Demagogia – procedeu real în subjugarea unui popor; Basarabia – paradigmă a suferinţei şi nelegiuirilor sociale; Comportamentul schimbător al omului pentru funcţia în stat; Intelectualitatea basarabeană – victimă a regimului social; Basarabia între criză, putere şi mentalitate; Unitatea naţională – substanţă în salvarea societăţii basarabene; Învăţământul basarabean captiv sărăciei şi degradării sociale; Basarabia – între lumina răsăritului şi asfinţitului. Existenţă prin laboratorul întunericului; Imaginea reală a Basarabiei prin definiţia dezastrului; Basarabia şi destinul ei istoric. Anii de independenţă 1991 – prezent – provocări şi incertitudini; Basarabia – societatea celor oropsiţi; Corupţia – involuţie, incultură; Dornici de putere! Alegeri prezidenţiale în Basarabia!; O naţiune în două state separate; Identitatea naţională a Basarabiei în condiţii de criză; Mortalitatea prematură / forţată – pericol real în viaţa poporului basarabean; Listele electorale pentru prezidenţiale în Basarabia, arhipline de persoane decedate; Basarabia – destin sub crucea infernului!; Îndemnul unirii!; Realitatea basarabeană prin definiţia dezastrului; Jurnalismul promovat de UZPR; Academia Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte în pragul celui de-al 40-lea Congres.” Le-am transcris pe toate pentru a se vedea că doamna Galina Martea, deşi trăieşte în Olanda, se prezintă prin substanţa cărţii ca un veritabil medic diagnostician, dar şi curativ, al bolilor din Basarabia şi nu numai.

Despre personalitatea şi prestigiul doamnei Galina Martea s-au pronunţat mai multe nume din lumea ştiinţifică şi literară basarabeană, printre care şi marele poet, eseist şi militant patriot Nicolae Dabija, care a scris printre altele:

„…Condeiul inteligent al Galinei Martea oscilează între eseu şi vers, între articol de analiză şi poem de dimensiune… Pentru ea, Basarabia e mai mult decât o ţară, e o metaforă… Ea vorbeşte simplu, ca un profesor ieşit în faţa clasei, care doreşte să se facă înţeles de auditoriu. Mesajul ei e unul ce impresionează prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe alţii prin convingerea proprie, dar şi prin vigoarea limbajului…”

Iar autoarea mărturiseşte în Notă asupra ediţiei că:

„Universul umanităţii – evoluţie şi involuţie este o lucrare literară ce cuprinde articole de publicistică, eseuri, eseuri jurnalistice. În linii generale, lucrarea în cauză este consacrată fiinţei umane care de-a lungul timpului / vieţii este condiţionată să parcurgă diverse etape de dezvoltare şi existenţă, în consecinţă, totul fiind raportat şi corelat la condiţiile de dezvoltare ale propriului mediu social. Totalitatea acţiunilor descrise sunt centrate pe activitatea, existenţa, supravieţuirea omului în societate, în cele din urmă, pe fenomene ce produc evoluţia şi involuţia factorului uman în epoca modernă.

Având ca model societatea prin care există omul, conţinutul lucrărilor abordează realităţi vitale şi anume: „legătura organică şi comunicarea reciprocă dintre individ şi comunitatea acestuia, unde în procesul de existenţă, vrând-nevrând, devin parteneri în dezvoltarea materială şi spirituală cât şi în nedezvoltare. În aşa mod, individul şi societatea acestuia produc efecte atât pozitive, cât şi negative în viaţa de zi cu zi. Astfel, termenii precum „evoluţie şi involuţie” sunt utilizaţi pentru a relata o realitate vie din existenţa umană. S-ar părea că este ceva anormal să te referi la epoca modernă, dar, în acelaşi timp, vorbind despre procese regresive ale factorului uman. Este trist acest lucru, însă, epoca contemporană, la ziua de azi, este arhiplină de neajunsuri sociale, acestea, în mod special, fiind provocate de omul puterii ce administrează o ţară, o societate, respectiv, tot omul puterii provocând denaturarea proceselor civilizate în dezvoltarea umană şi socială. În aşa mod, în unele părţi ale lumii, omul din epoca contemporană devine victima proceselor evolutive, în rezultat, întreaga societate a acestuia atingând o stare de degradare morală, materială, spirituală, sau mai bine zis „intrând în procesul de regresiune socială”. Cu mare regret, o asemenea parte a lumii este societatea basarabeană care actualmente se confruntă cu mari probleme identitare şi cu modelul primitiv al administrării statale. Primitivismul instaurat in cadrul ţării, cu caracter necivilizat, plasează individul şi comunitatea pe treapta de jos a dezvoltării umane şi sociale. Iar filosofia de existenţă a omului într-o asemenea societate reflectă pe viu realitatea destul de crudă care este contradictorie lumii civilizate.”.

Voi extrage din când în când unele citate din anumite capitole. Primul ar fi acesta din „Creaţia umană – conţinut spiritual în existenţa valorilor”:

„Prin relaţiile de reciprocitate dintre oameni şi fenomene anume cartea / lectura este acel fenomen intermediar şi acea substanţă care provoacă discuţii, schimb de păreri, contraziceri. Respectiv, cartea–creaţia stimulează acţiuni cu caracter cultural şi activităţi ce dezvoltă şi pun în mişcare procesul evolutiv al dezvoltării umane. Activităţile culturale, având în centrul atenţiei cartea-lectura, sunt conţinuturi spirituale ce condiţionează existenţa umană pentru obţinerea valorilor desăvârşite.”

Al doilea, din capitolul „Mihai Eminescu – identitate literară universală cu rădăcini spirituale româneşti”:

„Luând în consideraţie cuvintele lui Tudor Arghezi „Fiind foarte român, Eminescu este universal”, aş spune: „Universalitatea eminesciană şi universalitatea operei lui Mihai Eminescu sunt o realitate vie, plină de valori, ce au la bază spiritul românesc original”. Universalitatea eminesciană, cu rădăcini spirituale româneşti, este lumea cuprinsului prin care poetul a reuşit să descrie cu multă pasiune şi inteligenţă procesele afective, intelectuale, morale şi voliţionale ale omului. Respectiv, prin procesele trăirilor spirituale, Eminescu reuşeşte să atingă realitatea ce desemnează tot ceea ce există efectiv în existenţa fiinţei umane, aceasta, la rândul ei, fiind prezentă prin etapele filosofice ale dezvoltării. Eminescu, spirit din spiritul românesc, prin inteligenţa şi ideile sale originale a promovat foarte intens cultura neamului românesc, astfel devenind parte componentă a culturii universale. Deci, opera eminesciană corelată prin cultura universală şi vice-versa formează un întreg autentic care poate fi definit ca o identitate universală. În consecinţă, putem confirma încă o dată, de mii şi sute de mii de ori, că Eminescu este identitatea literară universală, având la bază opera eminesciană universală, iar identitatea română este inima prin care bate spiritul românesc al unui poet de mare valoare universală. În acest context, marele scriitor român Vladimir Streinu, critic şi istoric literar, menţiona că opera lui Eminescu este „actul de identitate universală al neamului nostru”. Cred, acestea sunt cuvinte extrem de preţioase la adresa neamului român!

Prin personalitatea omului / poetului / scriitorului / jurnalistului Mihai Eminescu s-a întemeiat un model real de creaţie literară – în mod aparte, poezia originală – care a îmbogăţit literatura română şi cea universală la cele mai înalte valori. Valori care vor fi mereu autentice atât pentru poezia şi literatura clasică, cât şi pentru poezia şi literatura contemporană. Astfel, personalitatea poetului Mihai Eminescu face parte din personalitatea omului Mihai Eminescu, ca identitate individuală şi socială. Deci, omul-poetul Eminescu este aceeaşi identitate şi personalitate. Totul se corelează prin definiţia personalităţii şi a identităţii, ca formă şi valoare în existenţa umană. De aceea, este firesc să corelăm personalitatea Eminescu cu identitatea scriitorului / poetului Eminescu.

Continue reading „Ion BRAD: O scriitoare-savant basarabeană” →