Țărm binecuvântat

 

Popas la Balcic-
parfumul chiparoșilor
trepte ademenitoare
măsurând voluptoasa clipă
extaz,cuib al regăsirilor,
țărm binecuvântat
port îndrăgostit
drum sculptat în sidef,
suflet dumicat în poeme
răscolind zarea nepătrunsă
cu umbra năframei.

–––––––––

Dunia PĂLĂNGEANU

Balcic, 2018

(Din volumul de poezie în lucru POEME LA BALCIC , volum dedicat memoriei Reginei Maria a României)

***
Filmare video DONARIS Giurgiu, la Balcic 2018 în lectura autoarei.

 

 

 

CAFEA AMARĂ

 

Poate că erai o frunză
lângă ceașca de cafea,
mai amară ca veninul
risipit sub praf de stea.

 

Poate-ai fost doar o părere,
fulger stins pe-un cer cu ploaie,
versuri scrise cu neliniști
și uitate pe o foaie.

 

Dar te-aștept în dimineață
și te-aștept și-n noapte grea,
să sorbim plini de mirare
ceașca plină cu cafea!

 

Te aștept pe roua verii,
și-n potirul plin cu ger,
să fim doi pe drumul vieții
în caleașca de mister.

———————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

2 iulie, 2018

O ALTĂ POVESTE

 

“Fiecare zi
e o altă poveste
născută pe tipsia
încărunțită a vremii.
Hei, gândule,
cum te ridici biruitor,
cu sabia de lumină
spintecând depărtările,
hoinărind pe câmpia
învinsă de culori
și emoții nesfârșite,
înotand prin valurile
când line,când aspre,
ale anilor mei…”

——————————-
Dunia PĂLĂNGEANU

Galați

 

Fragment din vol. ,,Miniaturi dunărene”, Editura Amurg Sentimental, București

Ilustrație: Mirel Matei

 

În zori

 

Când m-am trezit
eram un fluture
nemângâiat
pe flori
visul nu se sfarşise
iar prin aer
plutea senin
albastru venin
dor destrămat
sub cer depărtat
ningea cu petale
de soare
amare
amintirile lăsau urme
direct pe nori
resemnare
fiori
şi-o noua zi începea
ca o maree
de culori
în zori…

Dragoste și tutun la Dunăre

 

Invocaţie

 

Muza mea vino,
până când nu se stinge
acest fremătător astru
care mi-a ars sufletul
în nopţile de veghe
răscolind pustiul din mine.
Te caut disperată
brazde răsar
prin tenebrele înmiresmate
din care vreau să ies
ca dintr-o carapace
în care nisipul luminează
de trupurile licuricilor
pierduţi prin marea
de nelinişti.

———————————-

Dunia  PĂLĂNGEANU

(Din vol. “Miniaturi dunărene”, autoare Dunia Palangeanu)

DUIOS SINGURĂTATEA TRECEA

 

Pe străzile înguste
albite de aburul dimineţii
cu tramvaie ticsite
de oameni plictisiţi
şi grăbiţi
alergând neîncetat
cu himere despletite
în coaste
mestecând în fiecare staţie
orbitul unor vise
întrerupte brusc
de ţipătul liftului,
prin orăşelul palid
în care duminica
fanfara cântă
adunând emoţii
de şerbet roz
langă un pahar
cu apă linistită
pe tipsia dantelată
a zilei
prin parcul
în care frunzele
se sinucid
aruncându-se
sub tălpile pantofilor guban,
ei bine,
duios singurătatea trecea,
ca o felină
veşnic flamândă
cautându-şi neâncetat prada
sub cerul mov.

———————————
Dunia PĂLĂNGEANU

(Din vol.”Miniaturi dunărene”, autoare Dunia Pălăngeanu, Ed “Amurg Sentimental”, București)

De vorbă cu îngerul meu păzitor

 

Iată,
mă judeci şi mă întrebi
ce-am făcut cu viaţa mea
iar eu
mă ascund în foşnetul hârtiei
scutur repede veninul cuvintelor
îmi zugrăvesc aripile cu alb
ca să semăn cu tine
ca să-ţi fiu pe plac
uitând
că de mâine
singurătatea
ca o balerină obosită şi tristă
se va răsuci în odaie
şi-n sufletul meu
adulmecându-mi neîmplinirile
răscolindu-mi așteptările.
Tu ,
mă vei învăţa un semn magic
să te pot chema
în dimineţile
când vei lipsi
numai cu o simplă
mişcare a pleoapelor.

–––––––––––-

Dunia PĂLĂNGEANU

7 iunie, 2018

CĂLĂTORIE

 

Trec prin dimineaţă
năvalnic
corabie nevazută
spintecând valul
neliniştit.
Cine mă călăuzeşte,
cine mi-e alături
în secundele luminoase
ce sfâşie liniştea
cuibărită
în marea de alge şi scoici?
Cine mă mângâie
în clipele triste
de rătăcire amară
privindu-mă stăruitor
din luciul ademenitor de ierburi?
Încerc să trec dincolo…
si calc pe varfuri, printre stele,
fiindcă m-am rătăcit
într-un târziu,
pe cheiul înşelător
al vieţii…

———————
(Din vol. Miniaturi dunărene, autoare,Dunia Pălăngeanu, Editura Amurg Sentimental, București) .

Dunia PĂLĂNGEANU

DONARIS

 

În țara poeților e liniște-adâncă
torțele ard, talerul lunii pălește,
umbrele curg pe zidul cetății de stâncă,
cu vaiet de maluri Donaris izbește.

Poeme se nasc răscolind ceasul nopții,
corăbii se pierd în porturi albastre,
sirene subțiri bat la poarta Cetății:
-Donaris, Donaris,plouă cu astre!

——————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Din vol. ,,La Turnul cu Ceas”, Ed. Amurg Sentimental, București
                       In foto, poeta Dunia Pălăngeanu la Dunăre, 28 mai 2017

Dialog ireal

 

Mai ştie cineva dintre noi
cum se învârtea mămăliga
si cum îşi înfoia fustele
lelea Marina pe când
ieşea pentru prima oară
la horă?

 

Mai e careva
să-şi amintească
cum pocnea sub stropii grei de ploaie
praful încins pe uliţa satului
şi cum chiuiau flăcăii
prin codrii înalţi
cotropind semeţ cărările
în sunet de şei argintate?

 

Mai cântă cineva
la fluier sau la cimpoi
în văile noastre sau în vârful muntelui
– Iată, dragi elevi,
două instrumente
pe cale de dispariţie
dacă le mai găsiţi prin podul
casei bunicilor
aduceţi-le la muzeu.

 

Măcar să le mai privim
măcar să le ştergem de praf
sau să le atingem
înfioraţi de tristeţea
că nu mai ştim deloc
să cântăm din ele.

 

Un vaier prelung
mi se-mplântă în gânduri
Refuz să cred că va avea loc
vreodată
un dialog real şi asemănător
în ţara lui Marin Preda
de aceea toaca stăruitoare
din eu-l meu
bate, bate, bate,
împrăştiind gustul acru
pătrunzător al temerilor mele.

 

Ta-ca, ta-ca, ta-ca, ta-ca…
Cumva, a plâns Eminescu?

–––––––––––––––

Dunia PĂLĂNGEANU
(Din vol „La Turnul cu Ceas” , Ed. Amurg Sentimental ,București)