Scrisoare de toamnă

 

Prietene,afară-i toamnă plină,
rotundă ca un rosu măr domnesc
şi fulgeraţi de searbăda-i lumină
ardem mocnit, ca-ntr-un pocal regesc.

 

Nici nu mai ştiu de mi-ai trimis scrisoare
sau ploaia s-a semnat pe masa mea,
se pierd prin vii caleştile de soare
mânate cu sudălmi de vreme rea.

 

Prietene,mi-e dor de vara noastră,
de-un colţ de lună împlântat în noi,
când înstelate mări de iarbă-albastră
mi te-aduceau pe valuri înapoi…
“-Cu ce-am greşit,o,pasăre măiastră,
de zac în suflet toţi copacii goi?”

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

1 septembrie, 2018

(Din vol . SCRISORI PROVINCIALE)

 

Desfrunzire

 

Desculță sunt Doamne
în fața privirilor Tale,
prin roua căzută a dimineții
și printre frunzele domoale
ațipite sub brumele toamnei,
desculță trec prin zi
cu tălpile arse de astre
desfrunzită de amintirile frumoase
de zilele cu soare și vii culori,
străbătută de imaginea ta
de aripile tale ocrotitoare
ce-mi dau curaj și alinare-
palidă și însigurată lumină
susurând blând ,abia șoptit,
în pocalul înfrigurat al vieții…

POPAS ÎN CUVÂNT

 

Poveste albastră

 

ZBUCIUM

 

Cine sunt eu,
cine eşti tu,
anotimpul se zbate
între da si nu,
port în gandul rece
al toamnei stilet
răsucit în rană-
crater stins în piept.
Lacom trec prin zile
vultur hămesit
răscolind cenuşa
înspre asfinţit,
asuprit de iele
nopţii sunt vasal,
mă ascund prin ierburi,
zvon de carnaval.
Măşti,dantele,frunze
strivite de frig,
sorb licori de stele,
dintre umbre strig.
Cine eşti tu,
cine sunt eu,
de sub pleoapa străvezie
ne priveşte Dumnezeu.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

(Din vol. “Miniaturi dunărene”, Ed. Amurg Sentimental, București)
Pictura realizata de Mirel Matei, artist plastic, Giurgiu.

Însingurare

 

Hei, frunză a toamnei de miere,
aștept să-mi aduci vești bune
din camera palidă ca o stafie,
în care bolnavii stau de veghe
cuprinși de insomnii înfrigurate
visând în răstimpuri răzlețe
la strugurii rămași neculeși
cu bobul pleznind de mirare,
nefericiți în bătaia vântului rece
acoperiți de ceața tulbure a ploilor
în via răscolită de umbre arămii,
și de amintirea pașilor tăi încrustați
în pământul jilav, părăsit de greieri…

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

2 octombrie, 2018

Caleaşca plină cu sentimente

 

Prin viile pustii
de frunze,
năluci subţiri
tânjind
după văpaia pierdută,
lumină neştiută,
prin răzoarele
de flori
palpitând înfrigurate,
sub cerul cenuşiu
nor ivoriu,
prin livada arsă
de jarul înstrăinării,
ce cade din stele-
joc de iele,
trece albastră
pasăre măiastră,
cu bidiviii strălucind sub plete
şi privirile avide de sete,
caleaşca plină cu sentimente.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

SFÂRȘIT DE VARĂ

 

Noi și marea

 

Perechi corăbiile treceau pe ape-
amintirile sălășuiau adânc în noi
ne-având nicicând cum să scape ,
și-n urmă parfumul de alge șuvoi.