La sfârșit de aprilie ar fi împlinit 74 de ani. S-a stins la jumătatea lunii, lăsându-ne să înțelegem prin încă un trist semn cât de înainte de vreme a plecat. A nins cu fulgi imenși printre raze de soare în dimineața aceea, și cum ai putea să nu vezi în acest uimitor tablou un senin gest de bun rămas din partea unui om față de care nu poți avea decât același fel de admirație?

Ne vom aminti de profesorul Dorin Urițescu în multe feluri.

In primul rând, probabil, la masa de lucru, neobosit, pasionat, îndrăgostit și transfigurat de munca lui, un cercetător minuțios și exigent, ce vedea ”semne și minuni” lingvistice peste tot în jurul lui, fascinat până și de pertinența transformărilor fonologice intuitive din ”stâlcirea” propriului nume de către nepotul lui.
Mărturie stau fără îndoială zecile de articole publicate, cărțile, Atlasul lingvistic al Crișanei, atlasul lingvistic online sau inovatorul, unicatul program de analiză lingvistică aplicat datelor din atlas.

Toate sunt lucrări de mare anvergură cu zeci de ani de cercetare tradițională în spate, dar și cu sau poate mai ales cu deschiderea spre metode moderne, vizionare, prin folosirea mijloacelor computaționale în stocarea, analizarea și înțelegerea fenomenelor lingvistice complexe.
A fost un om de știință cunoscut și respectat în mediile lingvisticii generale, ale romanisticii și geolingvisiticii, impunând studiul limbii române, al subdialectului Crișean sau al francezei din Quebec ca aducând contribuții esențiale la înțelegerea spațiului lingvistic romanic.

Ce este probabil mai puțin cunoscut este de câtă erudiție și de câte calități umane și intelectuale este nevoie pentru o asemenea întreprindere științifică, de la munca de teren și culegerea datelor, la sistematizare și evaluarea lor, la analiza și interpretarea lor, la prezentarea lor pertinentă și relevantă.
E o muncă ce pare fără sfârșit și fără îndoială D. Uritțescu mai avea planuri pentru câteva vieți bune în plus.
Nu fără temei spunea adesea doamna Gabriela Urițescu, mai în glumă, mai în serios, că uneori i se pare că s-a măritat cu Atlasul Crișanei.

Doar că toți cei care au avut privilegiul de a-l cunoaște mai îndeaproape știu că familia nu a fost niciodată pentru el pe al doilea plan.
Și-a adorat fetele, nepotul lui a devenit bucuria lui desăvârșită în ultimii ani, iar glasul lui avea o delicatețe deosebită când vorbea despre soția lui ca despre cineva cu supraputeri și fără de care nu ar fi putut trece peste atâtea încercări și n-ar fi putut să fie el însuși.

Continue reading „Lăcrămioara Varga Oprea: Profesorul Dorin Urițescu și lecția de optimism” →