– Multă vreme, îmi spune Menaşe, mi-am bătut capul cum să fac să intru în legătură cu Rozica la ora prânzului.
– In ce problemă? Şi de ce tocmai la ora prânzului?
– În problema prânzului, răspunde logic Menaşe. Ea termină serviciul la ora patru. Eu, pentru că mă întorc după amiază la slujbă, sunt acasă pe la unu. Şi trebuie să pregătesc masa pentru copii. E adevărat că Rozica găteşte, totul e în frigider, dar poate îmi spui tu în care oală se află supa, ce să dau la felul doi, dacă trebuie să încălzesc compotul şi aşa mai departe… Rozica îmi explică dimineaţa, dar eu uit pur şi simplu, am atâtea pe capul meu şi sunt atât de ageamiu în probleme de bucătărie. Să-mi notez nu ajută, asta e situaţia, din când în când trebuie să o întreb…
– Dă-i un telefon.
– Mersi frumos. Poţi să telefonezi o dată, de două ori. După aia nu mai ţine, că doar nu e şefă. Se supără responzabilul cu producţia. Şi atunci mi-a venit o ideie. Îl cunosti pe doctorul Solomon? El m-a salvat.
– Doctorul Solomon? Cine-i ăsta?
– Cine ai vrea să fie?! Eu!
– Tuuu?
– Văd că nu te-ai prins. Dau telefon şi spun „vorbeşte doctorul Solomon, v-aş ruga cu doamna Rozica”. Şi ce crezi? Urgent au chemat-o. A venit şeful cel mare s-o anunţe personal… A ieşit apoi discret din birou ca un om fin, la fel si secretara…
Am fost doctorul Solomon o vreme, telefonam cam o dată pe săptămînă, până mi-a spus Rozica că şeful nu mai e aşa amabil. Ce eram să fac?
– Chiar că nu mai ştiu.
– Păi, e simplu. După cam o lună, cu vocea puţin schimbată, telefonez iar: „Sunt doctorul Alexandru, aş dori cu doamna Rozica”. Habar n-ai ce i-am înebunit. Iar a alergat şeful, au chemat-o pe nevastă-mea să vorbească cu domnul doctor, ce mai, serviciu complect. Numai că peste câteva săptămâni, iar a trebuit să schimb placa.Pe scurt, am fost şi doctorul Sebastian, şi doctorul Marcu, şi doctorul David, dar acum nu mai ţine, asta-i situaţia.
– Te cred, s-au prins până la urmă că erai tu la telefon.
– Da de unde. Ăştia se prind? Dar i-au scos tot felul de vorbe Rozicăi, cum că umblă cu o mulţime de doctori şi că eu, bărbatul ei, am asa niste coarne mari si sunt un idiot!

Stau cu Manaşe la un pahar cu bere la  bodega din colţul străzii. De regulă, când ne întâlnim, vorbim vrute şi nevrute, dar astăzi Menaşe are toate motivele să fie foarte necăjit.

Continue reading „Dorel SCHOR: Legea seriilor” →

EFECTUL PLACEBO

În urmă cu câteva zile, domnul Andrei Grosu, pensionar cu acte în regulă, simţi o vagă durere de cap inexplicabilă. Pentru că a doua zi dimineaţa nu se simţi mai bine, se prezentă la medicul de familie care îi măsură tensiunea arterială, îl supuse la câteva probe neurologice simple şi îi recomandă nişte tablete antinevralgice pe care să le ia de câte ori va simţi nevoia, dar nu mai mult de trei pe zi. Ca orice pacient disciplinat, domnul Grosu se prezentă la farmacie, cumpără medicamentul şi, ajuns acasă, în ciuda durerii neconfortabile, începu să citească prospectul.

Alcoolul nu era cu totul interzis, dar se recomanda să fie evitat pentru că ar putea provoca ameţeală şi e riscant pentru cei care şofează. Nu era cazul, domnul Grosu se deplasa numai cu autobuzul, iar în acest sens nu era nici o contraindicaţie. Erau apoi menţionate efecte secundare alergice, cum ar fi mâncărimea, erupţii cutanate, edem al feţei, dificultăţi de respiraţie, nervozitate… Riscant! O altă categorie de simptome se referea la sistemul cardio – respirator: puteau să apară palpitaţii, extrasistole, oboseală marcată, paloare, dispnee, tuse seacă, răguşeală … Ferească sfântul!

Continue reading „Dorel SCHOR: Eficiența tabletelor prescrise (schiță)” →

– Este un parvenit clasic, decretează Boris Glazpapier.

Menaşe încearcă totuşi:
– Nu e nici o noutate… Ghezuntertoit e tipul clasic al parvenitului, vorba dumitale, dar ştim asta nu de ieri şi nici de alaltăieri. Se pune întrebarea, dacă eşti informat, de ce te duci totuşi la petrecerile la care te învită !?

– Aşa să ştiu de necazuri, o lasă mai moale Boris. Soţia trage de mine, că hai să mai ieşim şi noi, că acolo ai ocazia să cunoşti lume bună, să legi o relaţie, nu se ştie niciodată. De exemplu, de data asta a avut ca invitaţi numai doctori. În afară de gazdă şi de noi, toţi erau doctori. Din ăia mari, profesori… Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi înconjuraţi numai de doctori?

Aflaţi că nu aveţi nici o scăpare…

– Cum adică? vrem noi să ştim.

– Adică, dacă de pildă, vrei să bei un păhărel de coniac, profesorul Gadol îţi zâmbeşte încurajator şi-ţi spune: „Foarte bine! Coniacul este un tonic cardio-vascular care s-a dovedit un excelent dilatator al irigaţiei deficitare a inimii”… Abandonezi paharul şi îţi infingi privirea în caşcaval sau şvaiţer, imediat profesorul Cutare ridică un deget: ” Un formidabil depozit natural de calciu şi fosfor, cu o încărcătură ionică polivalentă, recomandat la cei cu tetanie latentă şi osteoporoză gravă”… Dai dracului brânza, atingi numai o feliuţă de artişoc, cum n-ai mâncat niciodată, dar nu ştiu cum se face că te-a şi văzut şeful secţiei de boli metabolice care te informează: „Un purificator de elecţie… Statisticile au demonstrat că în bolile specifice şi de ficat, cu hipofuncţie…” Şi tot aşa, mă înţelegeţi?

– Parţial, recunoaşte Menaşe. Te exprimi cam…

– Eu mă exprim? se indignează Boris. Trebuia să-i auzi pe ei. Nu am reuşit să întroduc furculiţa în grătar, un muşchiuleţ moale ca untul, când un profesor despre care se spune că o consultaţie la dânsul costă cât un concediu la munte, mă atenţionează gratis: „Dacă aveţi cumva un ulcer pe mica curbură gastrică, sau pe porţiunea iniţială a duodenului, grătarul e forte indicat. Conţinutul bogat în proteine şi sărac în celuloză …”. Sare alt doctor, nu mai ştiu cum îl cheamă, un tip sfrijit şi gălbejit, care mai bine tăcea: „Vă recomand acest ficat fezandat, indicat în anemia pernicioasă, în anemia feriprivă şi în primele luni de sarcină… Veţi constata imediat o creştere a hemoglobinei sangvine…”.

– E interesant cum toţi doctorii ăştia, când pacienţii sunt în minoritate, simt nevoia să-şi demonstreze ştiinţa. Bine că n-au povestit tot felul de cazuri, operaţii, malformaţii, amputaţii şi fibrilaţii.

– Ba bine că nu, oftează Boris. Am înţeles că n-am să mai ating nici o îmbucătură, mai ales după ce am fos informat că maioneza stimulează motilitatea vezicii biliare în colecistitele hipokinetice, că salatele induc peristaltismul în constipatie, că un vin sec ajută diabetul de tip doi,că pâinea intermediară e hipocalorică şi indicată în obezitate. Am venit flămând, că n-avea rost să mănânc acasă, şi am plecat şi mai flămând.

– Dar de ce n-ai mâncat, domnule? Că doar nu ţi-au interzis nimica, ba chiar dimpotrivă…

– Păi, cum dracu, mai Menaşe! Nu te-ai prins? Toate alea erau indicate în circulaţie deficitară, tetanie latentă, în hipofuncţie hepatică şi în primele luni de sarcină. Dar eu dacă sunt sănătos, ce naiba era să manânc? Şerveţele cretonate? Scobitori..?