Etichetă: Dorel Schor

Dorel SCHOR: Un viitor deputat

Nu am fost prea încântat când am primit misiunea de a ţine un ciclu de conferinţe pe teme electorale. Din trei motive: mie nu imi plac conferinţele, nu îmi plac ciclurile şi nu-mi place politica. In plus, fusesem repartizat la o instituţie medicală deosebită pentru care nu aveam nici cea mai mică atracţie. Nu aveam însă nici de ales, fiind o acţiune de voluntariat…
Am fost primit destul de amabil, portarul a citit cu atenţie permisul de intrare („domnul… este autorizat să intre în zilele de luni şi joi…”) şi mi-a explicat cum să ajung la publicul care mă aştepta cu nerăbdare:
– Sala de conferinţe se află în pavilionul B, etajul unu, secţia de bolnavi neviolenţi…
M-a primit cu aplauze un public foarte civilizat, alcătuit din surori, felceri, câţiva medici cu barbă şi numeroşi cetăţeni internaţi pentru nevroze ciudate, obsesii nevinovate, fobii moderne. De la început vreau să notez că, în ciuda unor prejudecăţi, toţi aceşti participanţi prezintă un indice de inteligenţă cu nimic mai scăzut decât multe persoane cu putere de decizie. Ba, aş spune că dimpotrivă. Din acest motiv, discursul meu s-a bucurat de un incomparabil succes, iar strângerile de mână din final m-au convins că, probabil, am ratat o frumoasă carieră de politician.
Am plecat foarte încântat, dar numai până la poarta instituţiei. Aici am întâmpinat primul meu obstacol, ca om politic… Portarul, unul nou, mi-a cerut permisul. L-a examinat foarte atent, l-a sucit, l-a răsucit, l-a privit de departe şi de aproape, apoi a decis:
– Nu poţi ieşi de aici!
– Adică cum? m-am mirat eu sincer.
– Adică rămâi! a precizat individul. Uită-te şi tu: scrie că ai voie să intri? Scrie… Dar nu scrie că ai voie să ieşi! Şi de aici nu iese absolut nimeni fără bilet de externare!
– Prietene dragă, am încercat să-l conving, eu sunt politician, un viitor deputat, sunt un om important, nu ferească dumnezeu un…
– E acelaş lucru,a precizat individul. Să fii mata sănătos câţi politicieni, diplomaţi, şoferi. bancheri, negustori, scriitori, doctori, avocaţi şi chiar farmacişti au trecut pe aici…
După regulament avea dreptate. L-am rugat să-mi permită să vorbesc cu directorul, cu vreun şef de secţie, să lămurim problema. Mi-a explicat că respectivii nu sunt şefii lui, el făcând parte dintr-o societate de pază specializată, tocmai pentru a face nulă orice intervenţie de acest fel.
– Dar eu sunt conferenţiar, i-am amintit.
– Uite, aşa începe la toţi, a decis el… Întâi e conferenţiar, după aia spune că-i Napoleon, Stalin sau tot felul de alţi artişti sau dansatori…
Cum am ieşit totuşi de acolo? Numai datorită perspicacităţii mele cu totul deosebite şi a unui simţ diplomatic înăscut.
– Dragul meu, i-am spus cerberului, scumpule, mă bazez pe inteligenţa şi responsabilitatea dumitale! Priveşte aici, la adeverinţă. Scrie „autorizat să intre luni şi joi”? E adevărat… Azi e luni, nu-i aşa!? În cazul acesta trebuie să ies acum ca să pot să intru încă o dată joi. Păi, dacă nu ies, spune şi matale, cum o să intru?
Tipul s-a scărpinat în creştet vreo patru minute şi a decis:
– Bine, dar să-ţi faci rost de un bilet de ieşire altădată, în care să se menţioneze că nu eşti periculos.
Altădata? O să mai aştepte cu toţii mult şi bine… Cine poate să garanteze că un politician nu e periculos?

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

7 decembrie, 2018

Dorel SCHOR: Ornei Ben Shoshan – Opțiuni artistice nelimitate

S-a spus despre pictura Ornei Ben Shoshan că ele depăşesc imaginaţia şi extind mult limitele ei obişnuite, că ne înfăţişează o lume distantă, cu creaturi şi obiecte care par să nu respecte legile fizice. Într-adevăr, lucrările ei sunt pătrunse de o infuzie adâncă de experienţă spirituală, din care nu lipseşte un umor graţios şi subtil. Imaginile sunt executate cu detalii intricate şi asezonate cu o multitudine de culori şi elemente decorative.

   În esenţă, vorbim de o pictură vizionară şi metafizică, cu elemente de misticism şi ocultism, bazate în fond pe studiul cabalei, pe meditaţie, pe yoga, religia zen, feng şui, astrologie… Tocmai de aceea, Orna Ben Shoshan este singulară în peisajul artistic israelian şi nu numai. Fiind o autodidactă în materie, aceasta fosta chibuţnică a descoperit singură secretele artei vizuale, fiind acum apreciată pe trei continente ca pictor, ilustrator şi desenator grafic. Opţiunile ei sunt nelimitate ca pictor şi autor prolific, apariţia recentă la vestita editura Amazon din Statele Unite a volumului “O fereastră deschisă către alte dimensiuni” confirmând pe deplin afirmaţia.

   Orna subliniază rolul sufletului în această lume materială şi relaţia omului cu acesta. Privind omul individual, ea consideră că orice experienţă contribuie la dezvoltarea cunoaşterii, la evoluţie, prin ştiinţă şi experiment. Lucrările ei, cu simboluri onirice sau fantastice sunt creaţii picturale , care pot să reziste oricând unei analize estetice exigente, aflându-se oarecum la confluenţa între originalitate şi academism.

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

7 decembrie, 2018

Dorel SCHOR: Legi nescrise (ziceri)

* Astăzi nici Fata Morgana nu mai este fată mare.
* Fereşte-te de cel care îţi ia din cârcă şi îţi pune în braţe…
* Ştiinţa medicală a avansat atât de mult, încât rar mai găseşti un om sănătos (i).
* Pentru că nu i-am împrumutat periuţa mea de dinţi, m-a făcut individualist.
* Deşteptul observă tot timpul, prostul face tot timpul observaţii (Heinrich Heine).
* Ai acum mintea de pe urmă? poate să te ajute data viitoare.
* Dacă nu te însori, n-o să afli niciodată câte defecte ai (i).
* Şefii statelor europene nu înţeleg viitorul pentru că programul e scris în arabă…
* Doamne, nu-i da omului cât poate să ceară.
* Hoţ nu este cel care fură, ci acel care este prins la furat (Bernard Shaw).
* „De când au pus flori, e o plăcere să mergi la cimitir”…
* Omul e ca uşa: deschis, închis sau încuiat.
* Când zâmbesc, unora li se văd colţii…
* Primele noastre nacazuri au început tocmai în Paradis.
* Sunt atât de inteligent încât uneori nu înţeleg nimic din ce spun (Oscar Wilde)
* Dacă există legi nescrise, normal câ există şi legi necitite.
* De regulă e trimis în schimb de experienţă unul fără nici o experienţă.
* Şi la vârsta când te crezi copt, încă te poţi prăji.
* Fiecare primeşte ce merită şi merită ce primeşte (Malvin J. Lerner).
* Prostia e ieftină, dar costă mult întreţinerea.

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

1 decembrie, 2018

Dorel SCHOR: O acțiune specială (schiță umoristică)

Într-o joi, cam pe la orele amiezii, domnul Ştrudelman intră într-un mare magazin universal, cu intenţia clară şi bine delimitată de a-şi cumpăra un set de cinci lame de bărbierit. Trebuie să precizez că, de obicei, domnul Ştrudelman nu se ocupă de cumpărături, dar aşa se întâmplă în viaţă, vine un moment când orice bărbat simte nevoia să-şi facă un cadou necesar. De ce într-o joi, de ce la amiază şi de ce tocmai într-un mare magazin universal, acestea sunt amănunte care ţin de legile necunoscute ale hazardului. Şi tot hazardul i l-a adus în faţă pe amicul şi vecinul de bloc Simon Şeinerovici.
   – Bună, Simon! s-a bucurat sincer domnul Ştrudelman. Ce mai faci?
   – Excelent, l-a asigurat Simon. Dar matale?
   – Uite, am intrat să-mi cumpăr câteva lame…
   – Câteva lame? Cum câteva lame? Acum când este aşa o reducere uriaşă, nemaipomenită, cumperi numai câteva lame? Ia-ţi  câteva duzini. Beneficiezi de 30 la sută rabat, asta înseamnă că primeşti o treime gratis. Ia cât mai multe, nu fi fraier…
   – Zău? se bucură domnul Ştrudelman. Păi, să iau mai multe.
   – Sigur că da. Şi ia-ţi câteva sticle de after shave, prinzi o reducere de sfârşit de sezon, o pleaşcă de zile mari… Ia-ţi câteva flacoane!
   – Păi, eu am o sticluţă de câţiva ani şi încă mai ţine…
   – Nu fi fraier, omule. Dacă ţi se dă, ia! Că peste două zile, poţi să ştii ce se întâmplă? Se scumpesc toate şi te-ai lins pe bot de chilipir. Ia şi din pasta asta de dinţi. Ia-ţi vreo zece tuburi, ascultă-mă pe mine!
   – Dar ce să fac cu un kilogram de pastă de dinţi?
   – Asta-i bună! Te speli pe dinţi… La preţul de azi, ai zilnic un spălat gratis. Şi alegeţi vreo duzină de periuţe. Astea nu le găseşti când vrei. Acum se vând cu o mare reducere de preţ, fă-ţi o rezervă.
   – Am acasă…
   – Ai acasă. Sigur că ai acasă, cine n-are!? Dar un om inteligent se uită mai întâi că face o investiţie bună şi apoi la ce are acasă. Nu fii fraier, ia mai multe, poţi să alegi de toate culorile, poţi să faci cadouri cui vrei, azi te costă o bagatelă, mâine cine ştie…Fă-ţi o rezervă!  Piepteni ai luat?
   – Păi, cu cât păr am eu…
   – Iarăşi, domnule? Trebuie să te învăt eu să fiin deştept? Ştii cât costă azi un pieptene? Nu vezi că e o acţiune specială? Mâine poţi să-ţi mănânci mâinile că n-ai avut minte astăzi. Ce, un pieptene se strică? Îţi cere de mâncare? Nu vezi că-i la juma de preţ? Cumpără o duzină, soţia dumitale o să-ţi ridice un monument, o să te pupe de bucurie, la ea nu te gândeşti?
   Aşa că domnul Ştrudelman cumpără la preţ redus o mulţime de articole de toaletă, în cantităţi respectabile care, în ciuda cheltuielii de moment, îi asigura în perspectivă o foarte mare economie. Niţeluş ameţit de pledoaria lui Simon, un pic emoţionat la gândul surprizei pe care i-o făcea soţiei, domnul Ştrudelman achită la casă o notă destul de consistentă şi apoi, fericit, cu pachetul în braţe, îl căută din ochi pe Simon Şeinerovici. Acesta încă mai zăbovea printre galantare.
   – Nu vii acasă? îl îmbie Ştrudelman. Mergem împreună…
   – Îmi pare rău, răspune Simon, dar eu trebuie să stau aici până la patru.
   – Până la patru? se miră bunul client. Ce, ai de gând să cumperi tot magazinul?
   – Nu tot magazinul, ci numai raionul cu articole de toaletă pentru bărbaţi. Şi nu vreau să-l cumpăr, ci să-l vând. Că de o săptămână lucrez aici!

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

30 noiembrie, 2018

Dorel SCHOR: Anecdote adevărate

Când a apărut volumul meu umoristic „Înger cu coarne”, mi-am amintit de câteva întâmplări mai mult sau mai puţin hazlii, legate de lansarea altor cărţi ale mele.
   „Şarpele şi cupa” a fost publicată de editura Junimea. Cartea a avut o presă bună, era inspirată din viaţa şi munca unui tânăr medic şi de acea titlul ei sugera cunoscutul simbol al medicinii. Imi amintesc că un tovarăş cu muncă de răspundere m-a luat de-o parte şi mi-a spus:
   – E foarte clar că titlul cărţi e cu cheie, adică cu schepsis. Se înţelege că şarpele e duşmanul de clasă… Dar cupa? Ce ai vrut să spui cu cupa?
   – Cunoaşteţi desigur lozinca patriotica CU PA-rtidul nostru în frunte, vom avea victorii multe? am răspuns cu voce mică…
   – Sigur că da!
   – Ei, bine, primele patru litere sunt CUPA…
   – Ahaaa…
   Am avut emoţii timp de câteva săptămâni.
   „Zmeul cel mic” a apărut în editura Albatros, colecţia Umor. Volumul era o culegere de parodii după povestiri şi basme celebre, cu final surpriză, în poantă. Dar câteva basme comice nu au apărut, neputând obţine stampila cu bun de difuzare. Pentru unele ar fi o explicaţie… De pildă, basmul cu hainele împăratului devenise la mine „Hainele preşedintelui” şi copilul din poveste striga „preşedintele e gol!!” Ceauşescu gol!? Dar de ce au fost scoase parodiile în care apărea Ileana Cosânzeana? Mi s-a explicat discret că Ileana apare cu cosiţe blonde, iar tovarăşa, care încărunţise, se vopsea în şaten natural. Cine ar fi vrut să rişte?
   Primul meu volum publicat în Israel se inspira din viaţa noilor veniţi şi se întitula „Amărâtul fericit”. Cum şi eu făceam parte din această categorie, personajele erau inspirate din centrul de absorbţie, din impactul cu noile realităţi, noua limbă, noile necazuri. Unul din personajele preferate şi îndrăgite de cititori era madam Gurnişt. Personajul era sinteza câtorva caractere, felul de a gândi şi comportamentul mai multor indivizi. Până într-o zi când în cabinetul medical de la policlinica în care lucram, a intrat o doamnă pe care o chema chiar aşa: Gurnişt. De necrezut! Gurnişt înseamnă în idiş Nimic. Era şi ea din Cernăuţi, avea un băiat căruia îi căuta o partidă, numai pe soţul ei nu-l chema Leopold (ca în carte) ci Leonid…
   „Doctor în umor” a fost cartea următoare. Mare plăcere mi-a făcut scrisoarea unui cititor care îmi mărturisea negru pe alb: „Mă bucur că matale nu scrii literatură de salon. În salon eu îi citesc pe alţii. Cu cartea matale eu mă duc în locul cel mai intim şi asta este o dovadă că ce citesc îmi place şi nu trebuie  să demonstrez nimic nimănui”. Un compliment atât de sincer nu am primit nici până atunci, nici de atunci.
   În schimb „Consultaţii gratuite”, care a apărut după acea şi era un volum de schiţe umoristice, mi-a provocat pe lângă satisfacţii şi un necaz. Un cititor m-a rugat să-i trimit cartea urgent. Măgulit de marele său interes, i l-am expediat expres. Tot expres, volumul s-a întors la mine, însoţit de câteva rânduri: „Domnu doctor, eu am înţeles că eşti sexolog şi că consultaţiile, chiar dacă nu sunt gratuite o să mă ajute în probleme de potenţă. Când colo, ce găsesc în carte? Povestiri umoristice. Asta o să-mi ajute? Ce faci, îţi baţi joc de problemele noastre
sexuale?”.
   Cât priveşte „Înger cu coarne”, titlul mi-a fost sugerat de două coniţe care discutau în autobuz despre o prietenă de a lor:
    – Ca să vezi cum se scrie istoria, soţul ei e un înger şi dânsa îi pune coarne!

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

30 noiembrie, 2018

Dorel SCHOR: Înțelegeri greșite (schiță)

– Ai un sentiment deosebit când, peste ani, te întâlneşti cu foştii colegi de facultate, îmi spune dentistul Kleinergrois. Închipuieşte-ţi că treizeci de ani nu am ştiut nimic unul de altul şi deodată m-am revăzut nu cu unul, ci cu doi colegi, acum medici specialişti. Ne-am bucurat grozav, am intrat la o berică, am stat să mai depănăm amintiri, să aflăm ce mai face Cutare şi Cutare, chestii de astea… Plus întâmplări nostime de la locul de muncă.
– Adică? îl stimulez eu curios.
– Adică chestii adevărate, dar amuzante. Povesteşte Sebastian că într-o vară a avut un pacient care se simţea foarte slăbit, fără vlagă, cu toate că era destul de tânăr şi bine făcut. Omul lucra în construcţii şi, probabil din cauza căldurii şi transpiraţiei se deshidratase. Printre altele, i-a recomandat să stea la umbră şi să bea mult…
– Foarte bine.
– Da, dar după câteva zile, a venit la clinică nevastă-sa cu pretenţii. Pacientul a respectat indicaţiile, nu s-a mai dus la lucru şi se îmbăta de dimineaţa. Golea o sticlă de vodcă la micul dejun şi susţinea că aşa i-a spus doctorul, să bea mult..
– A înţeles greşit …
– Doctorul David ne-a relatat depre un cetăţean care a venit la policlinică trimis de medicul de circumscripţie cu o problemă la tălpi. Când s-a descălţat, medicul a simţit imediat nevoia imperioasă de a deschide fereastra.
– Domnul meu, i-a spus medicul specialist, era bine dacă te spălai pe picioare înainte de a veni la consultaţie…
– Aşa mi-a spus şi doctorul de la circă, dar el e tânăr şi fără experienţă şi nu l-am crezut. Acum înţeleg că e un element bun şi destoinic!
– Şi el a înţeles greşit… Dar tu ce ai povestit?
Kleinergrois îşi drege vocea şi povesteşte cu toată seriozitatea:
– Eu am avut un caz pozitiv, un domn mai în vârstă foarte cumsecade. I-am examinat dantura, care era catastrofală. Aşa că i-am spus, domnule, va trebui să vă facem două proteze, una superioară şi alta inferioară. La care dânsul imi răspunde: Când e vorba de sănătate, eu nu mă uit la bani. Le facem pe amândouă superioare!!

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

30 noiembrie, 2018

Dorel SCHOR: Ceva de necrezut (schiță)

Luni dimineaţa, în jurul orei zece, doamna Gurnişt îi relată vecinei sale, madam Brodiciche care se întorcea de la cumpărături:
– N-ai să mă crezi, dar Leopold mai stă la ora asta în pat!
– E bolnav? se interesă amabilă madam Brodiciche.
– Nu are nici pe dracu, preciză doamna Gurnişt. Pur şi simplu nu are chef să meargă la servici. Chiar aşa mi-a şi spus: „Astăzi nu mă duc la lucru că n-am chef. De treizeci de ani mă scol cu noaptea-n cap, dar azi n-am chef.”
– Lasă că-i trece, opină vecina şi urcă în lift.
Marţi pe la amiază, doamna Gurnişt îi povesti lui Şimon Şeinerovici, care se repezise acasă în pauza de prânz:
– Nu mă întreba unde-i acuma Leopold că dacă-ţi spun, n-ai să mă crezi!
– Nu-i la slujbă? se miră candid Şimon. Atunci unde?
– La cinema…
– Acum, la ora asta? făcu ochii mari vecinul. Păi la ora asta, doamne iartă-mă, nu sunt deschise decât cinematografele por…,hm, asta, por… par… pur…
– Poţi să vorbeşti fără frică. Por-no-gra-fi-ce! Ce crezi, că n-am ştiut? Doar mi-aspus că se duce, nu s-a ascuns.
– Dar ce i-a venit?
– A declarat că acuşi iese la pensie şi încă nu a văzut un film albastru. Unde ai fi vrut să vadă? La Cernăuţi? La sindicat? Aşa că a decis să nu moară prost şi poate să spună lumea ce-o să spună, el se duce să vizioneze. Chiar aşa mi-a spus: să „vizioneze” porcăriile alea…
-Lasă că-i trece, zâmbi strâmb Şimon Şeinerovici şi dispăru.
Miercuri după masă, pe la cinci, madam Gurnişt îşi descărcă sufletul lui Boris Israelovici care intrase să încaseze taxa de întreţinere în numele Comitetului de bloc.
– Ţi-ai fi imaginat aşa ceva? Pe diseară suntem invitaţi la o nuntă. Se mărită fiica prietenei mele, mata n-o cunoşti, din familia Goider. Totul era aranjat, i-am ales şi cămaşa şi cravata, am complectat un cec şi deodată, când să scriem câteva cuvinte de felicitare, ca să se ştie de la cine e cecul, Leopold mă priveşte calm şi zice: „Nu mergem la nici o nuntă. M-am săturat de nunţile astea de plastic, unde totul este artificial, chiar şi vinul şi felicitările”. Am vrut să-l prelucrez cum ştiu eu, dar nici nu m-a luat în seamă, mi-a spus numai că iese să se plimbe pe faleză, să privească valurile mării…Şi a ieşit.
– Nu! zise Boris Israelovici.
– Ce nu?
– M-ai întrebat, preciză preşedintele comitetului de bloc, dacă mi-aş fi imaginat aşa ceva. Răspunsul meu este nu! Leopold Gurnişt e cunoscut ca un om disciplinat, un tovarăş de nădejde, un adevărat om al muncii…
Întrebarea care se pune este: ce i-o fi venit?
– Păi, nu ţi-am spus? Doar a declarat că s-a săturat de nunţile astea la care eşti invitat ca să nu te superi că nu te-au invitat şi te duci ca să nu se supere ăia că n-ai venit. Pur şi simplu, s-a săturat. I s-a făcut dor de mare şi de un apus de soare. Dar tocmai el?
– Lasă că-i trece, făcu posac Boris Israelovici şi încasă cotizaţia.
Dar lui Leopold Gurnişt nu-i trecu. Joi intră într-un magazin de lux şi-şi cumpără o băutură scumpă, ceea ce nu şi-a permis niciodată. Vineri alungă potaia pe care o creştea nevast-sa şi pe care el era obligat s-o plimbe în zori devreme şi seara târziu. Sâmbătă l-au internat. Duminică, familia Brodiciche, Şimon Şeinerovici, Boris Israelovici şi subsemnatul
l-am vizitat la sanatoriu. Medicul de serviciu s-a dovedit un om deosebit de amabil şi de drăguţ. Ne-a asigurat că nu e un caz prea grav şi a precizat:
– Lăsaţi că-i trece!
Când o să-i treacă, promit să vă anunţ…

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

28 noiembrie, 2018

Dorel SCHOR: Ora de baie (schiță)

– Sunt exasperat! îmi spune Eliahu Iliescu. Când ţi-e lumea mai dragă, apare câte un musafir nepoftit, câte un vecin dornic să stea la taclale… Şi când asta? La ora când aş vrea să mă odihnesc, când copiii sunt liniştiţi, când se recomandă să nu se facă vizite…
– Ai putea să le spui.
– Ce să le spun?
– Adevărul. De exemplu că e ora băii. Copilul nu trebuie să sufere. Te scuzi că-i ora de baie şi fiecare înţelege!
– Crezi? zâmbeşte neîncrezător Eliahu.
– Hai să facem o probă. Îţi stau la dispoziţie.
Nici nu termin bine vorba şi apare Şimon Şeinerovici.
– Hai să te fac o tablă, rosteşte el cu entuziasm.
– Regret mult, se bâlbâie Eliahu, dar e tocmai ora când sugarul trebuie să facă baie, nu te supăra.
– Nici o supărare, acceptă Şimon situaţia. Lasă că joc cu el (şi mă arată pe mine). Tu fă-i baie plodului. Numai lasă la suprafaţă o sticluţă cu ceva.
Totdeauna mi-a făcut plăcere să-i smulg o linie, două banditului ăsta, aşa că in timp ce gazda intră în baie de voie, de nevoie, mă pregătesc să-l atac cu albele. Probabil că individul trişează însă, sau are un noroc fenomenal pentru că, în trei sferturi de oră, abia dacă reuşesc să scap de marţ. Pierd invariabil şi când Şimon pleacă, răsuflu uşurat. Îmi amintesc de Eliahu şi îl strig complice:
– Poţi să ieşi din baie, tipul a plecat.
Numai că sună cineva la uşă. Cine e? Madam Gurnişt !
– I-am adus doamnei o reţetă de borş din Bucovina, spune. Unde e?
– A ieşit să-i plimbe pe cei mai mărişori, zice Eliahu. Eu am rămas acasă pentru că trebuie să-i fac baie chiar acum lui ăla micu…
– Ce vorbeşti? se bucură madam Gurnişt. De când n-am mai asistat la baia unuia mic şi drăguţ… Lasă că te ajut eu, punem apă îndată.
Bietul tată se uită la mine, eu ridic din umeri, cu alte cuvinte „fă-i baie, te pui cu asta?”. Aşa că el umple din nou cădiţa, desface scutecele şi întroduce pruncul (care nu ştiu de ce tocmai plânge) în apă. Madam Gurnişt e şi ea în baie, îi aud sfaturile, plodul urlă de-a binelea. Mi se rupe inima, dar ce pot să fac? Îmi torn puţin coniac şi aştept să treacă. În sfârşit, baia numărul doi se termină.
– Eu vă las, ne zâmbeşte madam Gurnişt transpirată, îmi pare bine că am putut fi de folos.
– Ei asta e! exclamă Eliahu. Bine că s-a dus. Dacă nu-i făceam baie, precis că stătea s-o aştepte pe nevastă-mea. Care, dacă nu mă înşel, chiar vine…
Numai că cea care vine nu e madam Iliescu, ci madam Biton, vecina de la etajul opt. Şi ea o caută pe doamna, şi ea regretă că nu-i acasă pentru că vrea să organizeze o excursie numai a femeilor.
– Cu dragă inimă, zâmbeşte strâmb Eliahu, numai că noi tocmai ne pregăteam să-i facem baie copilului şi…
– Ei, asta-i bună, exclamă vecina. Cum o să-i faceţi voi, bărbaţii, baie…Eu am şapte copii, aşa că pardon, lăsaţi pe mine.
Nu apucăm să spunem nimic, puştiul deja zbiară în braţele vânjoase ale vecinei,cada e umplută în doi timpi şi trei mişcări, iar plodul, săpunit cu experienţă, mai-mai că-şi pierde răsuflarea de atâta curăţenie. Când pleacă madam Biton, o întinde şi Eliahu, disperat, iar eu rămân responsabil cu casa, sugarul şi propria-mi disperare. Norocul meu că apare, în sfârşit, doamna Iliescu, care exclamă logic:
– Cred şi eu! Tocmai acum şi-a găsit soţul meu să plece… Când trebuie să-i facem baie copilului.
Nu am curajul să spun nimic şi, din pură prietenie, mă ofer s-o ajut. Iar plodul, habar nu am de ce, urlă imediat ce-l băgăm în apă.

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

28 noiembrie, 2018

Dorel SCHOR: Greu de cap (ziceri)

* Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere. Sunt doar atâţia care vând.

*   De ce îmi pasă că dă cu oiştea în gard? Păi, gardul e al nostru.

*   Viclenia nu ţine loc de inteligenţă.

*   Strănută ca un cal, tuşeşte ca un măgar… Să fie gripa porcină?

*   Când ai mai puţine cunoştinţe medicale, te crezi mai sănătos (Beatrice Vaisman).

*   Exemplar politic…

*   Nimeni nu-i mai greu de cap decât cel care nu vrea să înţeleagă.

*   Zarurile au fost aruncate… Le-a găsit cineva?

*   Unii când tac, nu-i mai poţi opri…

*   Nu poţi stopa prostia decât răzând de ea (Liviu Antonesei).

*   „Faţă de anul prezent, am înregistrat anul trecut un plus de 20 la sută”.

*   E preferabil să fii al doilea soţ al unei văduve, decât primul.

*   Dacă o femeie te iubeşte cu adevărat, se va mărita cu altul.

*   Regretele eterne pot ţine chiar şi câţiva ani…

*   Mare-i nelimitarea ta, Doamne!  (Dezideriu Dudaş).

*   Nu putem fi în competiţie şi în acelaş timp egali!

*   Citim acelaş text, dar înţelegem diferit.

*   Marile spirite se întâlnesc… Uneori cu spiritele mici.

*   Fiecare pas mută orizontul (Mircea Radu Iacoban).

*   Când eşti pus la zid, ai spatele asigurat?!

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

28 noiembrie, 2018

Dorel SCHOR: Slgal Tsabari – picturi născute din observație

Slgal Tsabari este o pictoriţă israeliană care trăieşte şi lucrează în oraşul Rishon Lezion. Ea pictează după natură sau interioare din care se vede natura prin ferestre mari, luminoase, oferind o vedere focalizată simultan către interiorul unde se află personajul uman şi spre exterior unde stăpână este natura… Stilul ei este figurativ realist, cu care s-a impus în peisajul artistic contemporan, mai ales datorită amprentei foarte personale.

Acest lucru nu a împiedicat-o să participe cu succes la expoziţii importante, ca de exemplu cele întitulate “De la impresionism la post zionism” (la New York), “Portretele din antichitate până în prezent” (la Tel Aviv) sau “Flori în arta israeliană” (la Ierusalim).

   Sigal Tsabari a dezvoltat în decursul anilor un limbaj pictural unic prin tehnicile utilizate, prin paleta ei coloristică, prin folosirea unor medii variate şi, nu în ultimul rând, prin materia subiectelor abordate. De menţionat aranjamentul şi juxtapunerea în cadru, cu imagini personale sau din viaţa de familie.

 

Palmaresul ei cuprinde peisaje, naturi statice, portrete şi autoportrete, precum şi largi compoziţii de excepţie. Ea are un “punct de vedere” neconvenţional, foloseşte metaforic oglinzi care reflectă alte viitoare lucrări. Aceste picturi născute din atentă observaţie fac conexiunea realităţii imediate cu termenii umani universali.

———————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

27 noiembrie, 2018