Daniela PÂRVU DORIN: Mi-e dor de un întreg…

Mi-e dor de un întreg…

 

                                                  Motto:

  ,,Tot ce am trăit în zadar s-a făcut zid.
Tot ce am înţeles s-a făcut fereastră’’
(N.Stănescu)

 

Fac ce fac şi –mi mai caut prin viaţă…
umblu desculţă prin trecut
undeva se aude scârtâitul podelelor învechite
mai am de căutat nişte răspunsuri
şi răscolesc şi răscolesc…
până am impresia că mă depărtez de adevăr
trăind în marea lume de oameni răniţi

 

Mai am de lucru cu mine,
iar ţie, vreau să-ţi ocup timpul
şi anotimpul cu viaţă mea
pentru că redescopăr iubirea
aştept din clipă-n clipă să-mi încep viaţa
mai am monezi de aruncat în fântâni
în cercuri numele tău să mi se arate-

 

Mi-e teamă de o zi
când mi se va termină cerneală din stele
şi nu va mai exista viaţă după poezie
nu ştiu ce caut în cufere,
de ce repar ceasuri vechi
o parte din mine locuieşte altundeva
numai tu spui că vine o toamna frumoasă
şi să mă adun pe de-a-ntregul în braţele tale
că şi ţie ţi-e dor de un întreg…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

13 octombrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Ce era de ivit…s-a ivit…

Ce era de ivit…s-a ivit…

 

Eu scriu mereu despre iubire
Sare pe răni am pus și eu cândva
Dar, azi, ma visez pe un pod de neliniști
Fugind înspre tine, dragostea mea…
Cu tine despre mine când scriu
Toate tăcerile devin zgomotos de abrupte,
Suntem personaje fragile,
Dintr-un desen de copil
Sub un copac cu toate florile rupte…
Azi vreau sa-mi răsfir dorințele la soare,
Ce era de ivit …s-a ivit…
Vom face capcane din aripi de fluture…
Și va fi sărbătoare și vom avea ceva de iubit…
Nici nu mai contează cine spre cine aleargă,
Nici cine pe cine a găsit…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

8 octombrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Să mor cu tine cu tot?

Să mor cu tine cu tot?

 

Ce faci când îmi creşte în suflet amarul trecut?
Cum spuneai, eu chiar mai visez cai verzi pe pereţi
Când ploaia te rostogoleşte-n sărut
Ce faci cu patima ce poartă în frunte peceţi?

 

Deşi dragostea visează palate
Şi plânge în numele celor ce n-au fost niciodată iubiţi
Primăvara îmi urcă în sânge pe nişte trepte rulante
Cu capul plin de salcâmi înfloriţi…

 

Noaptea mă plimb în trăsuri elegante,
Deşi dragostea-mi umblă într-o sanda…
Şi tot nu pot spune că mi-e viată vinovată de toate
Deşi fără tine, de-i zi sau de-I noapte, îmi duc zilele-aşa!

 

Ascuns îmi stai în orice gând care-mi vine,
Nu ştie nimeni de lacrima mea şi cum am să pot!
Supusă să aştept aceleaşi zori-fără tine
Şi cum pentru un vis de iubire, se poate muri cu tine cu tot…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Daniela PÂRVU DORIN: Ultima zi de septembrie

Ultima zi de septembrie

 

Motto:

        ’’ Îmi dai duminica inimii tale, ca să scriu un poem în ea?’’
(Magda D.Suciu)

 

Îmbrățișează-mă până mă doare
aprinde o candelă sărutului absent…
și vorbește-mi despre duminici
despre un lut interior jucat în picioare
c-o boabă de rouă amestecat…
iubirea nu mai răspunde la nici un tratament
lacrimile-mi stau ciorchine
pe-un rug de mur
și acela retezat…
vine un timp …să iubești
și nu știi de ce deznădejdea, se pare
e primul dintre păcatele de neiertat…

 

Toamna ia foc și-i miros de frunze
și de jocuri cerești
și de-o șoaptă păstrată-n ierbare,
e ultima zi de septembrie,
cu iubire, spre tine vin…
ți-am spus!
cu spaimele mele fermecătoare,

 

Îmbrățișarea vreau să ne fie
cel mai amplu discurs
despre Iubire…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

30 septembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: De dor

De dor

 

Pântecul mamei nu mi-a fost căuş
dar dorul de tine îmi este
un cocon fierbinte
degeaba strig!
mă simt încolţită de orice asfinţit
şi de florile ce cresc gigant pe morminte!
unde-mi eşti când te strig?
caută-mă într-un poem
eu nu mai sunt Eu-

 

Ochiul tău nu mi se deschide!
nu vezi că-n orice dor
şi-n orice gând al meu
strivesc cuvinte?

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

29 septembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Pentru câtă vreme murim?

Pentru câtă vreme murim?

 

cad într-o nouă formă de rugăciune!
și mă iubesc!
și-mi vine sa strig cu putere,
în hohote de bucurie! plâng
da-mi Doamne, zile
și partea mea de avere
Mă duc să trăiesc!

 

Lacrima caldă
sufletul meu e amputat
și a început iar să mă doară
de singurătate și de blesteme,
a nu știu câta oară…
am şi bocit cu el o vreme
apoi …mi-a dat poruncă grea!
să-ţi scriu poeme!
să-ţi smulg un zâmbet măcar ţie
de se mai poate,
tu care-n vis îmi dai bineţe
mă faci să cred că-mi eşti aproape…
aprind o candela şi plâng
bolnavă de tristeţe
tu nu-mi da importanţă!

 

mi-e plînsul şoptit
lacrimă caldă
de multe ori nici eu nu ştiu
dacă trăiesc sau am murit…
numai că azi am înţeles
din visul meu cu tine
că nu mi-e viaţa blestemată
că preţ de-un vis
am fost a ta
cu tot ce-mi aparţine…
aşa vreau eu să cred,
mă iartă…
şi chiar de nu va fi să fie
şi tot n-ai să mă poţi ierta
spune-mi, te rog
preţ de câtă iubire
mai pot fi duminica ta???

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

22 septembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: O toamnă ce vine curând…

O toamnă ce vine curând…

 

Mi-e dor de o toamnă ce vine curând
ca o iubire ce scapă din lanţuri
până şi învârtirea pe roată
a naturii se face fără emfază
numai suferinţa are cea mai mare paletă de culori
iar frunzele se înroşesc
pe un portativ de flori la amiază…
nu mai ştiu dacă cuvintele-mi plâng
sau râd
când vreau să ies din mine un pic
sufăr de o imensă fragilitate
poemele au sentimente şovăitoare
mă duc să-mi caut sinele, îmi zic!

 

Pe valsul de adio a lui Chopin
se-ntâmplă tot! e o toamnă promisă
sau un alai de viori?!
din crengile copacilor îmi fac atele
că frunzele îmi sunt deja
pansamente-n culori…
ăsta-i singurul spaţiu în care mă-nvârt
şi coala albă de hârtie-tu ce mai stai!?
mi-e dor de o toamnă ce vine… alene
şi de o clipă de iubire furată din rai!

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

19 septembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Ma duc să Trăiesc….

Ma duc să Trăiesc…

 

Să mă ierți când nu te caut,
și să uiți când nu te-am vrut…
se desprind secundele toate,
prin divinul tumult…
mi-e gândul nătâng! ți-e tăcerea fierbinte,
stau cu fața spre ușă,mereu să plec,
mereu să plâng,
lacrima, te rog, fii cuminte!

 

nu mai încap căderile în zilele mele,
atât mi-e de greu!
nici să mă rog, nici să trăiesc, parcă nu știu,
numai de tine, viață, mă agăț!
tu, care o iei de la capăt cu mine,
mereu și mereu…
și-ntr-o liniște îndestulată
îmi lași timp să-nvăț!

 

sa-mi caut înțelesul, să mă iubesc,
să caut un verb
surprinsă de puterea cu care vrem să ne fim
stau cu ochii spre ușă…
și fără amărăciune
vreau sa te-ntreb
Pentru câta vreme murim?

 

cad într-o nouă formă de rugăciune!
și mă iubesc!
și-mi vine să strig cu putere,
în hohote de bucurie! plâng
dă-mi Doamne, zile
și partea mea de avere
Mă duc să Trăiesc!

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

17 septembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Dezastru bacovian

Dezastru bacovian

 

Nu ştiu dacă plec, unde sunt uneori
sau dacă mă-ntorc –
e un veritabil blestem!
Să n-ai linişte, drum drept,
să n-ai somn…
Toţi de pe margine sunt îmbrăcaţi în negru
cei din morminte-şi vor trupurile-napoi –
ce dezastru bacovian!
Nu poţi reînvia în nicio dimineaţă
te dor ploile, fricile…
nimic nu ramâne din noi!
Numai golul ce se-adânceşte în tine
şi te ţine viu…
până-ntr-o zi când
cineva aprinde-n beznă stelele –
şi eşti salvat!
Exact când lumea se pregătea să moară
sau să plângă, nu mai ştiu

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

16 septembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Mi-e dor de o toamnă ce vine curând

Mi-e dor de o toamnă ce vine curând

Mi-e dor de o toamnă ce vine curând
ca o iubire ce scapă din lanţuri
până şi învârtirea pe roată
a naturii se face fără emfază
numai suferinţa are cea mai mare paletă de culori
iar frunzele se înroşesc
pe un portativ de flori la amiază…
nu mai ştiu dacă cuvintele-mi plâng
sau râd
când vreau să ies din mine un pic
sufăr de o imensă fragilitate
poemele au sentimente şovăitoare
mă duc să-mi caut sinele, îmi zic!
Pe valsul de adio a lui Chopin
se-ntâmplă tot! e o toamnă promisă
sau un alai de viori?!
din crengile copacilor îmi fac atele
că frunzele îmi sunt deja
pansamente-n culori…
ăsta-i singurul spaţiu în care mă-nvârt
şi coala albă de hârtie-tu ce mai stai!?
mi-e dor de o toamnă ce vine… alene
şi de o clipă de iubire furată din rai!

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

8 septembrie, 2018