Sub ramuri jelind
Uitând-mă-n trecut:
Toamne târzii în ierni,
Zile uitate, pierdute,
Copaci înconvoiați de ani
Mor rând pe rând!

Spre vara ce-o să vină
În țări din alte locuri
Gălăgioși și veseli
Plec zburători gonind!

Un rece vânt din nord,
Pustiu, negru răsună
Și se oprește – n vale
Obosit lângă pârâu!

Izvorul te mângâie lin
Dimineață , soarele-i trist,
Seara îți cântă veselă luna,
Nu-mi plânge pădure
Că lacrima-i frunză!

La aștrii mă închin
Peste omăt să treci,
Să-ti fie somnul dulce
Și visul cât mai verde,
Iar tu, codru bătrân
Sub lacrimi m-ascunde!

—————————

Daniela ENE

Te-aștept înaripat, tăcut
Sub umbra stelei ce-a căzut
În praf de milioane licurici,
Doar eu, în infinitate de vise
Un dezertor prin ape lucii!

—————————

Daniela ENE

Somn lin înconjurat de
Limpezi ape,
Pat cald din ruginite
Frunze,
Un vânt ușor mă mângâie
Pe coapse,
Stele luminându-mi chipul
Blând
Și luna să reversă argintiu
Pe rază,
Viață nouă într-un alt
Destin!

Și-am să revin, zburând
Cu roze aripi colorate,
Dansând un vals sublim
Simțind dulce iubire,
Îmbrățișări plăcute, albe,
Ușor plutind pe melodie
Lumină împrăștiind!

Din nord, zgârie rece
un vânt,
Jelește pădurea și urlă a
pustiu,
Corbi pe cer, căutând căldura
de ieri,
Îmi amintește de sufletul
trist!

Aș vrea să migrez odată
cu tine,
Iubire pe aripi, colorate-n
albul murdar,
Plutind spre zări în alte zări,
infinitul,
Cântând eterna odă a iubirii,
suav!

—————————

Daniela ENE

Eu, mică, albă muză,
Tu, regele din negru turn ,
Speranțe dai și-apoi dispari,
Te caut în tăcere tristă
Iubitul meu cu da și nu!

—————————

Daniela ENE

Să mă risipesc pe galbena
câmpie
De la răsărit până la tristul
apus,
În adierea uscată a vântului
din nord
Suspinând în goliciunea lină
a izvorului
Și pot apoi să dispar pe lutul
moale !

Frumosul meu să plângi
puțin
Că-i poezia spusă încet
și scurtă
Și-ți jur că înger am să-ți fiu
în zile,
În noapte lungă !

–––––––––

Daniela ENE