Daniel BARBU: Te rog, nu!

Te rog, nu!

 

Nu cânta aleatoriu toate notele cu mine,
Când prin sute de solfegii căutam un ritm al nostru,
În privirea-ți fără vină dansau șoaptele-n albastru,
Și-a ta noapte minunată nu voiam să se termine

Nu visa până în zori toate visele cu noi,
Uită-mă ascuns în tine și în zidul tău de…Ană,
Sărută-mi rana tristeții și lacrima de sub geană,
Vreau să fi a mea enigmă și în viața de apoi

Nu ascunde într-un ieri tot ce ne puteam dori,
Singurul păcat al sorții…ne păstrează-n amintire,
Tu dorință, eu dorință și-un târziu plin de iubire,
Ca să fi a mea în toate am îngenuncheat ardori

Nu mă rătăci-ntr-o noapte când nu am putut să-ți fiu,
Un nedefinit festin din gândirea unui zeu…

——————————

Daniel BARBU

14 noiembrie, 2018

Daniel BARBU: Unde-mi ești?

Unde-mi ești?

 

M-a întrebat de tine vântul,
unde ești?
unde ai plecat?
Voia să te ningă
cu petale de crini,
peste freamătul
din inima ta…

 

M-a întrebat de tine norul,
unde ești?
de ce te scunzi?
Voia să te ude
cu clipe de fericire,
adunând mireasma
dintr-un cuget de floare…

 

M-a întrebat de tine marea,
unde ești?
unde ai naufragiat?
Voia să-ți șoptească
cu glasul sirenelor,
să te poată ajunge
în depărtarea ta…

 

M-a întrebat de tine noaptea,
unde ești?
unde te-ai dus?
Voia să-ți prindă în plete
șiraguri de stele,
să-ți lumineze cărarea
prin noianul de vise…

 

Am întrebat de tine timpul,
unde ești?
unde să te caut?
Mi-a răspuns că ești uitată
într-o poveste nescrisă,
rătăcind potecile ascunse
în licărul din privirea ta…

 

Voi trimite după tine dorul,
pe coama unui curcubeu
să mi te aducă neprihănită!
Iar eu te voi aștepta
la intrarea în paradis,
unde vom dezgoli
iubirea furată.

——————————

Daniel BARBU

31 octombrie, 2018

Daniel BARBU: Să fii a mea regină

Să fii a mea regină

 

Când am înghețat infernul să aprind iubirea ta,
Am dat foc singurătății să te-aduc în visul meu,
Te-am eliberat în șoapte din dorința unui zeu,
Ți-ascund sufletul în palmă să poți fii numai a mea

 

L-am ademenit pe soare să nu poată să te-nghețe,
Și te-nchid în fericire să nu poată să te-ajungă,
Flacăra îți ud-abisul printre stele te alungă,
Când te-am descompus în umbre el voia să te dezghețe

 

De-aș putea să-ți adun ființa din colb fin lăsat de stele,
Ca să pot să te zidesc din dorințe și tăcere,
Mi-aș încolăci suflarea pe o clipă de plăcere,
Când mă-nalț din nemurire ca să mă iubesc cu ele

 

Doar tu poți să mă ridici pân’ la bolțile enorme,
Când, în vis, tu mă transformi într-o rugă-nțepenită,
Te-aș sorbi la gura sobei dintr-o ceașcă-ngălbenită,
Dar mâ-nlănțuiești în vraja…aurorelor diforme

 

Port cu mine strălucirea să ți-o oglindesc pe stele!
Tu să fii a mea regină, să mă regăsești prin ele…

——————————

Daniel BARBU

13 octombrie, 2018

Daniel BARBU: Chemare!

Chemare!

 

Îmi cheamă cerul marea oglinda între zări,
Când viața mea în taină se trece pe-ndelete!
Și mă îngheț în ploaia ce curge-n dulci fiori
Hrănind cu seva vieții golitele schelete…

 

Îmi cheamă timpul clipa-n adâncul efemer,
Când port cu mine-n taină un ultim chip cu dor!
Și într-un colț din suflet sunt vise ce nu pier
Trăite-ntr-o poveste de gânduri ce nu mor…

 

Îmi cheamă lutul carnea mă cumpără eternul,
Când a mea rugă stearpă mă-nchide în abis!
M-ascund în a mea scoică când mă arde infernul
Cu norul ce mă vărs mă răspândesc în vis…

 

Să nu las să se stingă iubirile cu noi,
Îți cumpăr fericirea cu lacrimi nevărsate…

——————————

Daniel BARBU

10 octombrie, 2018

Daniel BARBU: Am știut…

Am știut…

M-am născut, atunci, în iarnă, când știam că te-ntâlnesc,
Să-ți ofer ninsoarea vie așternută pe poteci,
Să-mi fii dor, să-mi fii ispită-n astă viață ce-o trăiesc
Să te port la mine-n suflet, să te pot iubi în veci

 

Și cu florile de gheață am făcut un legământ,
C-o să îți pictez surâsu-n jurăminte de iubire,
Și-ți voi desena-n albastru, rătăcirea din cuvânt
Ningându-ți neîncetat, clipele de fericire

 

Și-mi voi revărsa prin tine curcubeul de ninsoare,
Să te-acopăr peste vise cu veșmântul unei flori,
Scriindu-ți cu pana sorții să te alung din uitare,
Clătindu-te-n stropi de rouă, revărsată printre zori!

 

Am făcut pariu cu soarta și cu viața rămășag,
Că-mi vei fi pe veci ursită și-a mea piatră de altar…

––––––––––

Daniel BARBU

3 octombrie, 2018

***

Se pare că nimic nu este la voia întâmplării, că totul este foarte precis și se întâmplă cu un scop bine definit, în toată profunzimea lui…

Daniel BARBU, a început să scrie versuri destul de târziu, la vârsta de 47 de ani dintr-o  joacă. Le-a adunat, le-a aranjat frumos în strofe și așa a apărut poezia.  A ales o temă destul de cunoscută…IUBIREA. La îndemnul prietenilor a fost nevoit să publice. Și așa, în 2017, pe 11 octombrie lansa la Biblioteca Județeană din Pitești, primul volum de versuri intitulat: IUBIREA-CURCUBEU DE VISE. A publicat în mai multe antologii și reviste literare.

A obținut și câteva premii: Diploma de participare la antologia internațională “Pod de flori și pod de dor”- Editura Liric Graph 2017, Diploma de participare la festivalul sărbătorilor de iarnă “Iarna râde afară în tonuri de colind”- Tulucești, decembrie 2017, Diploma de excelență acordată de Revista internațională de cultură Cervantes și editura Inspirescu- iulie 2018, Diploma de excelență acordată de Clubul “Expresia Ideii”- septembrie 2018.