Chemare!
Îmi cheamă cerul marea oglinda între zări,
Când viața mea în taină se trece pe-ndelete!
Și mă îngheț în ploaia ce curge-n dulci fiori
Hrănind cu seva vieții golitele schelete…
Îmi cheamă timpul clipa-n adâncul efemer,
Când port cu mine-n taină un ultim chip cu dor!
Și într-un colț din suflet sunt vise ce nu pier
Trăite-ntr-o poveste de gânduri ce nu mor…
Îmi cheamă lutul carnea mă cumpără eternul,
Când a mea rugă stearpă mă-nchide în abis!
M-ascund în a mea scoică când mă arde infernul
Cu norul ce mă vărs mă răspândesc în vis…
Să nu las să se stingă iubirile cu noi,
Îți cumpăr fericirea cu lacrimi nevărsate…
——————————
Daniel BARBU
10 octombrie, 2018