Doinind în vers cuvântul epic
Pe valsul rimelor stinghere,
Doar visul tău e fin, ascetic…
Poem îmi ești între unghere

 

Unghere cu pereții cinici
Ca țărmul mării tulburate,
Pe care cresc doar verzii finici
Cu ramuri verzi și nemișcate

 

Că vânt nu bate dintre valuri,
Nici norii ploilor de vară,
O liniște cu flori și lauri…
Doar gândul tău e cant de seară!

 

Și tac luminile albastre
Pe cerul noilor cuvinte,
Doar caii albi cu alabastre
Mai trag un veac de legăminte!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

17 august, 2018

Vezi Lumea asta recurentă
Pierdută de la Sânul Tău,
Amară-i Viața și nedreaptă…
Că-i ruptă, azi, de Dumnezău!

 

Se lasă neguri pe morminte
Și Crucile privesc în gol…
Pămantu-i plin de jurăminte,
Și Cerul cu ,,zefiri,, în stol.

 

Azi zboară patima în zare
Și se ridică veșnic….ura…
Mai poate, astăzi, Cerul, oare
Să ne mai rabde cu măsură?!

 

Să ne mai scalde cu Iubire,
Să ne mângâie c-un sărut,
Când lacomi suntem în simțire
Și Iude care ne-am vândut?!

 

Mai poate Pruncul să ne ceară
Să Îl urmăm pe Calea Sa
Când Frații Lui se tot omoară
Punându-și, la inimi, cursa?!

 

Maria…Mamă cu Lumină
Nu ne-ai ,,Născut,, pentru mormânt…
În piepturile noastre-i tină
Și foc ce arde-n Legământ!

…………………………….

Tu imi esti Mamă din Cuvânt?!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

14 august, 2018

Și cauţi la amici o mână peste umeri,
O vorba calmă ca să-ți spună-n zori,
Cu un Prieten , Frate, în iad poți să cobori…
Şi scuze n-ai prea multe să le numeri

 

Când vremurile cu luceferi sinceri
Și cer albastru-n răsărit de soare
Rămân doar vis, cu amintiri amare,
Sau calendar cu zile să le numeri

 

Şi mai rămân atâtea legi nescrise
În maldăre de acte prin arhivă,
Apuci să scrii ,,erata,, pe misivă
Iar cioclii tăi au lumânări aprinse…

 

Şi vei pleca din lumea ta amară
Cu amintiri ce-au fost prea nenăscute
Ca vinul vechi băut doar din cucute…
Arsura ta pe suflet stă să moara!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

10 august, 2018

Și casa era-nchisă…ce păcat!
Peronul mult prea plin de călători
iar trenul cu vagoane s-a stricat…
și altul nu mai vine până-n zori….

 

Şi scrisa e povestea în jurnale
pe foaia de tutun îngălbenită,
din Cer s-aud doar surle şi chimvale….
şi ploaia rece pică…şi iar pică!

 

Rămâne scrisă doar uitarea
cu un cărbune pe un gard de lemn,
se schimbă iar macazele în zarea
când Soarele îţi dă al lui salut solemn!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

9 august, 2018

Pe un deal stăteai
Cu un braț pe un nor
Și cu celălat întins spre zenit…
O îmbrățișare a necunoscutei fericiri,
Îndemn în deșertul
Tainelor,
Necuvintelor,
Suspinărilor adânci….
M-ai trezit din nesomn
Și te-ai făcut răsăritul
Unei alte povești!

 

Oare dacă n-am dormi
Unde s-ar mai așeza Îngerul păzitor?!
Dacă ai adormi pe brațul meu
Mi s-ar așeza în palmă?!
Știi…nu dorm cu pumnul strâns….
Nu există nicio mânie!
M-am trezit în visul tău,
Mai confuză-mi păreai
Și mai tare
Mă căutai
Cu un colț de Lună Nouă….
Soarele era flămând
Și a mușcat flămând din mâna ta…
Colțul de Lună
I-a hrănit ziua nefăgăduită!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

7 august, 2018

 

Niciodată
Luna și Soarele
Nu s-au întâlnit pe Cer…
Doar palma ta s-a făcut lume nouă…
Palma mea
Așteaptă Îngerii….
Fără mânie…încă nu mi-am strâns degetele
Pentru mânia pământului din noi,
Ci doar trei degete
Pentru închinare….
Dorm îngerii
Pe umărul pe care
S-a făcut închinarea
Ultimului vis…
M-a trezit
Nesomnul tău!

Ore din care se rup petele,
Secunde picate pe iarbă de rouă,
Calcă piciorul cu talpa moale
Pe timpul cu floare din vremea cea nouă.

 

Rămân orfane grădinile sacre,
Ca florile-a picate-n asfințit,
Ne punem speranța în vechile lacre
Și lacăt și zale pe tot ce am simțit….

 

Și bruma prea albă rămâne azi rece
Cu-o rază de dor topită-în veci,
Iar anotimpul ce uită să plece
Te-așteaptă stingher pe vechile poteci…

……………………………….

Petale de flori se prefac în cuvinte
Și cerne iubirea pe vechile morminte!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

4 august, 2018

Iar noaptea a trecut pe dos,
Ca şi batista nebrodată,
Cu colțul său ce a fost ros
De frica ei…e neuitată!

 

S-a dăruit în timp pierdut
În amintiri ce nu mai mor,
Amorul ei a rămas mut
Ca o poveste în decor!

……………………….

Si n-a-nțeles frumoasa fată
A se lăsa iubirii toată!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

31 iulie, 2018

Și bate vântul.. te apasă …
În inimă iți cântă iubirea…
Ai vrea să vii…ai vrea acasă
Acolo-i dragul tău și nemurirea…

 

Dar frunză ești…luată de apă
Și pe cărări desculță calci…
Glezna ta roasă și șchioapă
Așteaptă un colb pe care îl placi…

 

Sub talpa moale e lutul ars
Udat cu lacrimă și sudoare…
Și norii reci în tine îi vărs…
Sunt toamna ta cu păsări călătoare!

 

Te vei întoarce precum cocorul
În primăvara din cuvinte,
De te va aduce înapoi dorul…
Brațele mele nu-ți sunt morminte…

…………………….

Iubește-mă, de poți…la aminte!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

29 iulie, 2018

Într-o lume ce-i cu ,,vină”
Inima, vulpe haină,
În Iubire de Pământ
Zac dorințe din Cuvânt!

 

Viață, viață unde ești,
Seri cu tainice povești,
Răsărite flori cu dor…
Veșnic timpul călător?!

 

Viață, viață, nori pe Cer,
Un senin azur stingher,
Mă întorc pe Căi de vis…
Te-aș schimba p-un Paradis?!

 

Într-o lume fără teamă
Dorul tău din ochi mă cheamă
Iris cu iubiri din Stea…
Ochii-ți cântă dragostea…

 

Amintiri cu gări pierdute,
Trenul fuge-n căi de munte,
Roțile scâncind amar
Peste fier cu chip hoinar!

 

Viață, viață, bob de rouă
Inimă ruptă în două,
Timp albastru, Infinit…
Somn în chipul neiubit…

 

Viață, viață, rob de lume
Mări cu valurile-n spume,
Sunt corăbier cu teamă…
Vântul meu iubirea-ți cheamă!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

27 iulie, 2018