Dar e rece-a ta privire,
Incapabilă de scuze,
Petrecută peste mine,
Rătăcită printre muze.

Răscolind tot universul,
Căutând în van căldura
Retrăiești în minte versul
Ce ți-a luminat făptura.

Pierzi în efemera clipă
Șoapte calde de iubire,
Dorul pe a lui aripă
Nu te poartă-n zboruri line.

Se ascunde a ta umbră
De romantice idile,
Lași și primăvara nudă,
Dezbrăcată de simțire

Nu mai treci prin cartea vieții
Cu-al tău zâmbet de copilă,
Lași în urmă doar emoții
Prefăcute în ruină.

Nu mai știi să fii iubire,
Nu mai dai culoare sortii,
Pe obraji nu se alintă-n
Picuri, roua dimineții

Pasul ce-mi purta spre stele
Visele înaripate,
Rătăcește printre umbre
Căutând… a tale șoapte…

—————————

Dan MORARU

15 martie 2019

Am obosit să simt căldura
Când vara-n juru-mi se destramă,
Să-mi pun pe inimă armura,
Să inchid ochii când mă cheamă.

Am obosit să fug cu gândul
Din calea florilor de gheață,
Să-mpodobesc în vis amurgul,
S-aștept o nouă dimineață

Am obosit să-mi plângă dorul
Prin visele din nopți pierdute,
Tot ascultând în minte corul
Viorilor stricate… mute.

Am obosit să prind doar lacrimi
Din ploaia viselor avute,
Să nu pot fi în alte inimi,
Să merg pe drumuri neștiute

Am obosit să-mi fie dor,
Să m-amăgești cu amănunte
Și azi, am obosit să zbor
Prin gând… cu aripile frânte…

—————————

Dan MORARU

12 martie 2019

De e poet ori scriitor
Sau doar un simplu muritor
El lasă suflet în cuvinte
Atunci când rănile îl dor.

Poet… e doar titulatura
Un rang ce-n timp îl poți avea
Dar sunt atâția oameni care
Scriind… le scapă lacrima.

E ca o frunză ce plutind
Prin toamnă lăcrimează-n geam
Ori primăvara, înverzind
Adună florile în ram.

El doar deschide o fereastră
În sufletul ce mulți iubesc,
Aduce-n inimi fericire
Scriind ce toți simțim firesc.

De are har sau nu în versuri
Nu are-atâta importanță
Dacă te plimbă-n universuri
Purtând în inimă speranță

Oricând, oricine ar mai vrea,
Ca mai târziu să nu regrete,
De îl împinge inima
S-adune slovele buchete.

Nu-i pentru nimeni erezie
Să lase când și când un rând
Fiind atâta poezie
În suflet, inimă și gând…

Aș vrea să înțelegem toți
Că loc e pentru fiecare
Și nimeni nu-i prea sus ori jos
Iubind… în lumea asta mare…

—————————

Dan MORARU

10 martie 2019

Erai un cânt, o poezie,
Prin iriși cerul îl priveam,
Și chiar de n-ai mai fost cu mine
În inimă eu te purtam.

În vis, valsam doar în duet
Și era veșnic primăvară,
Unii-ar fi spus că-i desuet
Însă pe mine mă-nfioară.

Am fost absent în visul meu
Știind că inima se frânge
Si m-am rugat să trec inert
Să n-aud sufletul cum plânge.

Nu știu de ce am absolvit
O clasă spre maturitate
Când n-am știut nici să-nțeleg
Ce spuneau gândurile toate.

Și-n zbor tăcut, se-aștern în zare
Doar clipe ce-ar fi avut rost,
Și amintirea care doare
A timpului… când nu am fost…

—————————

Dan MORARU

3 martie 2019

Ți-aș ninge trandafiri pe pleoape,
Aș aduna clipele toate,
Le-aș parfuma cu flori de crini
În vise să nu mai suspini.

Te-aș lua cu mine în povești
Din lume să nu mai ai vești,
Să uiți tristețe și durere,
Să ai doar clipe de plăcere .

Ți-aș lua și lacrimile toate
În suflet să nu-ți fie noapte,
Le-aș alinta cu flori de tei
Sau le-aș asterne-n ochii mei.

M-aș așeza sub pasul tău
Făcând covor din trupul meu,
Ți-aș picura nori la picioare
Cu lacrimi plânse-n dor din mare.

Ți-aș fi iubire, poezie…
Pe coala albă de hârtie
Cuvintele mi-ar fi doar vers
Purtându-te… prin univers…

—————————

Dan MORARU

27 februarie 2019

Renunț la mine ca să-mi fii aproape,
Te chem strigând cu fiecare gând,
Ascult lumina coborâtă-n pleoape
Creând iluzii într-un dor arzând.

Creanțe smulse dintr-un vânt tomnatic
Mă-ndeamnă să revendic chipul blând,
Printre cuvinte, am din nou emoții,
Tăcând mă simți și-ți pot vorbi în gând.

Tu ești cu mine-n orișice secundă
Ori timpul s-a oprit pe veci în loc,
Privesc cu ochii triști oglinda nudă
Poate că azi te văd și am noroc.

Mai trece-o zi prin pleoapa ce se zbate,
Vibrând, o lacrimă s-a mai desprins,
Rămâne-un gol în fiecare noapte
Să poarte fericirea, în abis.

În nori se-ascund și stelele și marea,
Și-acum doar ele știu, ce mult iubesc,
În infinit, plângând te-ascunde zarea
Alerg în infinit… să te găsesc …

—————————

Dan MORARU

19 februarie 2019

Nu știu de ești sau dac-ai fost vreodată
Ori de exiști în ploi sub cer deschis,
Ascunsă în culori, poate albastră,
Atinsă în vreun vis de-un dor aprins.

Născută din lumină sau din soare
Creezi noi galaxii pe unde treci
Și aștri-n urmă capătă culoare,
Găsind căldura-n nopțile prea reci.

Nu te găsesc, dar lași în urmă gândul,
Parfum de trandafiri în al meu vers,
Mi-e pleoapa-mpodobită doar cu chipul
Celui mai frumos dar din univers.

Azi, te-ai închis în mugurii de floare
Și florile-n culori mi te-au descris…
Te văd zâmbind în razele de soare
Le prind și ard cu fiecare vis

Totuși îmi ești, și stai ascunsă-n mine
Și ochii ce reflectă al tău chip,
Întorc clepsidra timpului ce vine
Și îmi zâmbește … fiecare zi…

—————————

Dan MORARU

24 februarie 2019

Nu vreau să văd… că ții la mine,
Nici lacrimi în privirea ta.
Nu te știam, îmi era bine,
Credeam că știu ce-i dragostea…

Și-aș vrea doar să-mi vorbești nimicuri,
Să nu ascult tăcerea ta,
Să nu-nțeleg nici printre rânduri,
Să nu-ți aud nici inima…

Dar Zeus…. te-a făcut lumină,
E Afrodita-n ochii vii,
Artemis ești…ce mă săgeată,
În suflet… Ceres îmi rămâi…

Un zbor… cu aripile frânte
Când sufletul mi-e plin de tine,
Și-n inimă de-mi vei rămâne,
Nu va fi loc… și pentru mine…

—————————

Dan MORARU

25 ianuarie 2019