Niciodată nu este prea târziu să dai frâu liber imaginaţiei şi prea-plinului sufletesc. Milena Munteanu te atrage atât prin scrisul frumos, cald, plin de introspecţie psihologică şi bună ordonare, cât şi prin ancora Interioară prin care nu se îndepărtează de limba română şi de rădăcinile pe care le poartă cu eleganţă şi gingăşie în lumea canadiană. A publicat două cărţi: „Departe de ţara cu dor” şi „Amintiri din Ţara Soarelui Răsare”, pe lângă numeroase colaborări la diferite reviste din Canada (Observatorul, Candela de Montréal), dar şi la Confluenţe Literare, Prolitera, Starpress, Vatra Veche şi altele.

***

Cristina MIHAI BALAJ: Amintiri din Ţara Soarelui Răsare este, de fapt, o călătorie captivantă prin Japonia, văzută de turişti, de ochiul nord-american şi european, dar şi, puţin, prin înţelepciunea lor. Cum s-a născut această carte?

 

Milena MUNTEANU: Cartea s-a născut în urma unor călătorii în Japonia, când am fost fascinată şi de înţelepciunea lor, cum aţi observat, dar şi de diferenţa enormă dintre culturile noastre. Soţul meu a fost invitat de mai  multe ori să conferenţieze în Japonia, așa că m-am bucurat şi eu de mai multe şanse de a-i descoperi cultura, obiceiurile, arta, şi de a-i înţelege istoria. Cartea „Din Ţara Soarelui Răsare” a fost scrisă în doar câteva saptamâni. De aceea, multă lume spune că a fost scrisă „la cald”, cu entuziasmul descoperirii, dar şi cu dinamismul  şi căldura primelor contacte de la faţa locului.

Cristina MIHAI BALAJ: Fiecare capitol are drept motto un proverb japonez. Este impresionant cum le-aţi găsit. În ce-a constat pregătirea dinaintea plecării, dinaintea scrierii şi, mai apoi, şlefuirea cuvintelor?

 

Milena MUNTEANU: Pregătirea înaintea plecării a fost minimă, ştiam puţin sau deloc despre Japonia, aşa că, înainte de plecare, mă întrebam chiar care ar fi obiectivele majore de interes. Oare, dintre atâtea minunăţii nipone, de care să te apropii mai întâi? Japonia a avut de-a lungul istoriei mai multe capitale, diferite shogunate şi-au ales alte capitale. Kyoto a fost capitala ţării pentru aproximativ 11 secole, dar, în afara de Tokyo şi Kyoto, am vizitat şi alte foste capitale, cum ar fi Nikko, Kamakura şi Nara. Descoperirea la faţa locului a fost una caldă, entuziastă, ţin minte că dormeam puţin, poate din cauza diferenţei masive de fus orar, dar şi din cauza efervescenţei date de descoperirea unei lumi atât de fascinante, care ni se releva pe masură ce o cutreieram… Eu citisem înainte cărti semnate de scriitori japonezi, unele care câștigaseră chiar premii Nobel, dar nimic nu poate substitui întâlnirea cu oamenii ei. A fost o întâlnire emoţionantă cu lumea, cultura, valorile, trecutul şi speranţele unei ţări tumultoase, care parcă clocoteşte, precum izvoarele termale ce ţâşnesc din pământul vulcanic. Întâlnirea cu lumea niponă m-a impresionat profund, iar cartea a izvorât cu aceeași forţă şi determinare pe care o are firul de apă care iese la suprafaţă. Scrierea acestei cărţi a fost una însoţită de bucuria descoperirii, fără însă să fie chinuită de durerile facerii… A izvorât firesc, influenţată de miracolul japonez: volumul este scris în mai multe tablouri, mici puncte de vedere care captează farmecul nipon, mici crâmpeie de frumuseţe surprinse la faţa locului. Cartea este scrisă succint, alert, poate influenţată de concizia şi simbolistica lumii nipone. Este dezbărată de zorzoane inutile, în plus este scrisă cu ȋnflăcărare, mirare şi bucurie. După aceasta a urmat o revizuire repetată şi o şlefuire a textului, a imagisticii şi simbolisticii, în spiritul miniaturizării şi simplificarii, caracteristice mediului ce a inspirat scrierea de la capul locului. Întrebaţi despre provebele japoneze. Cele mai multe sunt găsite în alte limbi şi traduse de mine în română, din limbile în care le-am aflat. Mai apoi am găsit câteva proverbe japoneze în limba română, dar tot traducerile mele îmi plac mai mult.

 

Cristina MIHAI BALAJ: Volumul acesta, cu eseuri foarte bine scrise, în care, pe lângă descrierea locurilor şi a istoriei din spatele imaginilor, apare şi introspecţia psihologică, a avut parte de recenzii foarte bune. Este uşor, este  greu să intri în graţiile unor scriitori cunoscuţi, ale unor critici literari, mai ales când eşti la început de drum artistic?

Milena MUNTEANU: M-am bucurat să văd cât de calde au fost recenziile la carte. Cumva, ea m-a conectat şi cu grupul cititorilor şi cu cel al criticilor. Mici selecţii de miniaturi din carte au luat premiul I la concursul internaţional Memoria slovelor şi mi s-a spus că toţi cei din juriu au fost plăcut impresionaţi. Cred că asta vine şi dintr-o foame de frumos, o curiozitate despre alte lumi, despre legea lor morală, iar felul ȋn care a fost scris acest volum, fără să dea lecţii, prezintă totuşi câteva dimensiuni legate de etica, determinarea, curăţenia, disciplina, rafinamentul  artistic care i-a impus în locuri de frunte în ierarhiile mondiale din multe domenii. Aş spune că acest lucru este adevărat şi pentru locul pe care ei îl deţin în inimile oamenilor. Aveţi dreptate, am fost răsfăţată cu multe cuvinte critice extrem de favorabile, am fost încântată de recenziile primite la carte. Continue reading „Cristina MIHAI BALAJ: Întâlnire cu miracolul literaturii – Interviu cu Milena Munteanu” →