De ce mergem la biserică? Să ne rugăm? Putem să ne rugăm și acasă. Unde nu ne vede nimeni, nu ne aude nimeni. Sau poate tocmai de aia? Să comunicăm cu Dumnezeu? Ne trebuie un interpret? Un translator? Se comunică mai bine prin tălmaci decât direct? Să stăm în picioare pe loc fix pentru a ne verifica răbdarea? În genunchi? În genunchi putem sta oriunde. Și pe lună dacă ajungem până acolo. În picioare la fel! Să dăm pomană morților? Că dacă ne înfruptăm noi, prin rotație, cu burdihanele noastre nesătule și pline de fecale, poate le rămâne și lor o fărâmitură? Să ne spovedim? Să ni se ierte greșelile cele fără de voie dar mai ales cele cu voie? Poate de asta avem nevoie de un avocat? Procurorul fiind cine? Pentru că pe Judecător îl știm… Judecătorul e cel care ne iubește nemăsurat, infinit și nemărginit încât ne-a creat după chipul și asemănarea Sa.
Poate la Biserică mergem să ne arătăm țoalele. Șansa ca, o dată pe săptămână, să-ți îmbraci sacoul și ițarii favoriți, cravata favorită, rochia, fusta, tricoul, mulații favoriți cu buci proeminente, să te bărbierești proaspăt, să te pudrezi și să te parfumezi de omori toate insectele din biserică, să-ți vopsești părul, să-ți etalezi frizura cea nouă, peruca cea nouă, inelele, cerceii, ceasul scump, ochelarii de soare așezați în creștetul capului și să butonezi de pe mobil, scuză-mă, nu pot vorbi acum, sunt la biserică, mă rog…
Să ne lăudăm cu copiii, cu casele, cu mașinile, cu nevestele și bărbații noștri, cu concediile pe care ni le permitem, cu slujbele pe care le avem, cu facultățile pe care le-am făcut?
Continue reading „Costel BABOŞ: De ce mergem la biserică? – (Pamflet) 2”
Nu-mi place să merg la biserică pentru că trebuie să mă voluntariez la statul în genunchi. Genunchii nu sunt făcuţi să stai pe ei. Mai bine stai pe fund, stai în picioare, stai pup pe buda turcească, stai la orizontală, dar nu în genunchi. E chinul de pe lume. Îmi amintesc că tata mă pedepsea fără milă când nu eram prea cuminte. Şi plângeam de cădea tencuiala, aşa dureri îmi pricinuia statul în genunchi. La biserică nu te obligă nimeni! Stai în genunchi că aşa vrei tu, căci altfel se uită alţii urât!!! Unii fac buff şi cad din picioare direct în genunchi sau în patru labe dacă-şi pierd echilibrul. Alţii cad din picioare direct în extaz şi îşi mai dau şi cu capul de pământ. Şi nu o dată, ci de mai multe ori. Fac un fel de reverenţe. După care îşi mai fac şi un milion de cruci, din sperietură.