Atent, clar și conștient, calm și meditativ, dar vigilent la mediul social actual din jur
În România anului 2019, Valerie Cioloș, soția lui Dacian Cioloș și consultantă independentă, indirect printr-o postare pe Facebook, mi-a readus în minte Mindfulness = fully aware of something = pe deplin conștient, sau sensibil, la ceea ce are puternice efecte negative, traumatice, cum, de exemplu este actualul sistem de conducere și guvernare din România. Mindfulness este și o metodă psihologică de cunoaștere, de meditație și combatere a acestei situații de stres zilnic, de anxietate continuă ce duce la nemulțumiri deprimante, la depresie. Doamna Valerie Cioloș, pe Facebook, susține ce important este să se introducă în programa școlară a claselor elementare meditația și alte programe de mindfulness pentru că elevii sunt cei mai afectați de stresul societății actuale ce are efecte dăunătoare asupra dezvoltării psihice normale a copiilor, elevilor.
Metodele mindfulness în învățământul elementar ar fi ceva nou în România, dar sunt folosite de un timp în Anglia și Statele Unite cu rezultate bune, ceea ce indirect ne duce și la ideea că, acolo, elevii sunt stresfree. Minunată propunere, să ia legătura cu Ecaterina Andronescu, zisă Abramburica, să introducă metodele anti-stres cât mai repede în școlii, înainte de-a veni Dacian Cioloș la guvernare, ce va aduce din nou nemulțumiri, stres și anxietate, dar copiii, elevii vor fi rezistenți la toate acestea prin simplele și vechile metode de meditație încă de la Buddha. Simplu, ieftin și eficace!! Având în vedere cum merg treburile în România ar trebui ca metodele mindfulness să fie generalizate de la copiii din leagăn până la pensionari, de trei ori pe zi. Personal, mulțumesc soției lui Dacian Cioloș pentru propunerea terapeutică, prin care îmi voi găsi, de acum înainte, liniștea și mulțumirea în România, unde, la fel ca majoritatea semenilor mei, eram conștient de ruinarea țării prin programele de globalizare străine, la care slugărnicesc politicieni și guvernanți puși…
Am sosit în România înainte de Sfânta Sărbătoare a Învierii, de renașterea anuală a Florei și, până la plecare, am trăit din minivacanțe în minivacanțe, religioase sau politice, în cea mai crasă birocrație și cel mai jalnic randament social. Am asistat la mahalagismele politice dintre palatele instituționale bucureștene, punându-și poalele-n cap și aruncându-și pisica moartă de la unii la alții, dar prin programele școlare de mindfulness, toate astea devin floare la ureche, chiar dacă au bântuit furtuni necontenite ducând la mari inundații în toată țara datorită sălbaticelor defrișări și indolenței față de mediul natural.
Am urmărit încrâncenarea cu care o majoritate românească conștientă dorea să scape de aberațiile politice și economice ale parlamentarilor și guvernanților psd. Nu au reușit din multiple cauze. Constituția o fi conținând alegeri democratice, dar aleșii, odată ajunși la putere nu țin cont de preceptele democrației, ei trebuie doar să se căpătuiască prin orice mijloace, ilegale mai ales și să dea ordonanțe de urgență ce îi apără, adio justiție. Intelectualitatea conștientă s-a retras în meditație mindfulness, iar a patra putere în stat, mass media, e foarte ascultătoare trăind din salariul primit din mâna patronilor atotputernici. Excepțiile-s puține și vremelnice, iar scriitorimea română se tot autocenzurează până ce nu rămâne mare lucru din scrisele ei. Cei ce îndrăznesc să fie liberi în prezentarea adevăratei realități ajung în colimatorul politicului corect al unor critici literari ce îi toacă, desconsideră, obstrucționează, marginalizează.
Apropo, Premiul Național al Uniunii Scriitorilor din România pentru 2018 a fost decernat filosofului Andrei Pleșu. Felicitări, dar barba not facit philosophum cu atât mai puțin dacă în secolul XX s-a apucat să facă filozofie despre îngeri, având în vedere aranjamente viitoare, confortabile de formator de opinii și pe lumea cealaltă . Distincția a primit-o din mâna lui Daniel Breaz, ministrul culturii cum a fost și Andrei Pleșu, care a spus: „…vă felicit pentru toată activitatea, pentru ceea ce ați dat națiunii române și pentru ceea ce ați făcut pentru țară”. Bravo, cal breaz, asinus asinum fricat, adică miniștrii se laudă reciproc pe unde apucă. Andrei Pleșu a spus că a fost mișcat, fără să ne dea magnitudinea seismică, dar emoționat i-a scăpat porumbelul: că nu s-a identificat cu profesia de scriitor, o profesie cu contur difuz. Alte comentarii de la scriitorii uniunii lui Manolescu.
Un alt eveniment grandios care a mișcat locuitorii celei de-a doua Grădini a Maicii Domnului – prima fiind Muntele Atos – a fost pelerinajul Papei de la Roma, Jorge Mario Bergoglio, în România. Papa e argentinian, iezuit, marxist-liberal, reformator și câte și mai câte, va fi primit la București conform rangului, apoi se va alătura pelerinilor la icoana Maicii Domnului de la Șumuleu Ciuc în Harghita, va trece prin Catedrala Catolică din Iași și, pe Câmpia Libertății de la Blaj, va beatifica pe cei șapte episcopi greco-catolici martiri. Acest act pontifical pentru românii greco-catolici, și pentru ceilalți români conștienți de astăzi, este un moment creștin-istoric de îndreptarea marii nedreptăți comuniste care a desființat biserica greco-catolică din România în 1948, a oprimat credincioșii ei, le-a confiscat proprietățile și încarcerat capii bisericii și pe mulți alți creștini greco-catolici. A fost singurul beneficiu de dreptate istorică a acestui pelerinaj papal în România ce a costat statul român nouă milioane de lei (Atât s-a declarat oficial: trei milioane pe zi ! O nimica toată pe lângă câți bani împrumută guvernul psd anual, la câtă datorie externă avem din 1990)
Papa de la Roma a făcut un pelerinaj catolic și la Șumuleul Ciuc, ce a fost Scaunul Secuiesc al Ciucului până în 1876, când ungurii l-au desființat transformându-l în comitat unguresc în cadrul Transilvaniei, înglobată forțat în amărâta Austro-Ungarie ce și-a dat duhul în 1918. (citește istoria Transilvaniei, neștiută de români și ascunsă de ungurii iredentiști) Aici, pe un deal de lângă Miercurea Ciuc, anual, înainte de Rusalii este un mare pelerinaj catolic la biserică franciscană din 1442 unde se află cea mai mare statuie din lemn a Mariei, la care secuii s-au rugat să învingă oastea protestantă a lui Ioan Sigismund venit peste ei să le impună reforma protestantă, ei voind să rămână catolici. Și Sfânta Maria a fost de partea lor, cât a putut și ea, făcând minuni.
Pentru păstrarea catolicismului pe aceste meleaguri Papa de la Roma a depus la picioarele Mariei, cea mai mare ofrandă a Vaticanului: trandafirul de aur! Frumos din partea lui. Pe lângă catolicii din Transilvania au venit și pelerini din Ungaria cu mașini, autocare, trenuri în frunte cu președintele Ungariei, miniștri, politicieni, iredentiști, segregaționiști, steaguri ungurești și au deschis slujba papală cu Imnul Ungariei (vezi România Liberă din 6 iunie 2019 ) la auzul căruia, Papa de la Roma a fost informat ce i se cântă și a părăsit altarul liber din fața celor adunați pe dealul de la Șumuleul de Ciuc.
Sigur că România post Ceușescu este un sat fără demnitari români (vezi Johannis, guvernul, parlamentul și unii scriitori și jurnaliști ce închid ochii în fața realității din Transilvania fiind într-un fel de pseudo-meditație Mindfulness) Ungurii și-n fața pelerinului papal și a statuii din lemn de tei a Sfintei Maria la care vin în pelerinaj, sunt răi și inconștienți, nedrepți și revanșarzi, iar înaltul pelerin, uns cu toate mirurile, ce are la dispoziție Serviciul de Informație al Vaticanului, considerat printre primele cinci servicii cele mai bune din lume, le-a dat lecția care o meritau în asemenea pelerinaje. Creștinește, după părerea mea, în acest pelerinaj grandios la statuia Sfintei Maria de la Șumuleul de Ciuc, făcătoare de minuni, la care a venit însuși Papa de la Roma, în loc de Imnul Ungariei trebuia să se deschidă marea slujbă pontifă cu Ave Maria.