Ziua cucului
Ziua-i de Blagoveștenii, cucul, limba și-o dezleagă
Prin zăvoaie desfrunzite, numele-și strigă degrabă.
Dar și eu îngândurată îl întreb cu glas șoptit
-Cucule să-mi spui, tu mie, câți ani, mai am de trăit?
Că dădui apă și sare, la îngeri, mâncai și pește
Nici nu m-am sfădii* cu nime’, tu cuc, mă blagoslovește.
Veselă să fiu tot anul, să am pace, bucurie.
Vreme faină de-o fi azi, așa și la Paști să fie!
Nu uit să merg cu securea să o vadă prunii, merii
Mă încord* la ei în glumă, să rodească via, perii!
Îi curăț de uscături și musai, în foc să ardă
Se purific-orizontul, pier omizile-n livadă.