Claudia BOTA: Trupurile iubirii noastre

TRUPURILE IUBIRII NOASTRE

Într-un asfințit purpuriu neîmblânzit,

Trupurile iubirii noastre sunt de rouă,

Când respirația tantrică ne-a încălzit,

Doar visul tainic îl împărțim în două.

Să ascult inima ta și apoi să ți-o dezleg,

În ticăitul ceasului fără de minut să o leg,

De număr orele târzii și în lumină ne iubim,

Cu veșnicia într-o oglindă noi ne asemuim.

La auzul șoaptei neîntinate porni desculț,

Tresar la auzul unui murmur de vioară,

În vălul alb al nopții luminoase mă-nalț,

Pe sânu-mi de Madonă căldura te înfioară.

———————————

Claudia BOTA

Septembrie 2019

Claudia BOTA: Păienjenișul se țese

Păienjenișul se țese

Stelele răsar în tainica noapte,

Păienjenișul se țese în plinătate,

O carte adună cuvântul din lună,

Secerișul oferă a vieții cunună.

Unde sunt visele noastre uitate?

Pe ce traiectorie stau filele semnate,

Când scrumul stă pe portativul anilor,

Melodia e medicament al bolnavilor.

Foile îngălbenite și prăfuite sunt parafate,

Decrete ale unor generații cu vise spulberate,

Înclini și declini epoca generației în blugi,

Un salut dezmățat te lasă rece ca să nu fugi.

Ai mai vrea să redai sentimente trecute,

Într-o lume uitată-n taverne bogate

Care luau mințile copiilor devastați,

Că libertatea se vinde de cei mascați.

Și acum tanti ” Varvara” cască ochii și umblă,

Să adune clienții pentru a reporta o moarte civilă,

Însă jocul murdar e un puzzle necinstit și ordinar,

Istoria se rescrie în piețe printr-un falsificat dosar.

Ai mai vrea să prinzi o coadă bolnavă,

Rătăcind besmetic într-o gamă octavă,

Să învie părinții plecați din somn adunați,

Pentru a nu mai trăi într-o lume de turbați.

———————————

Claudia BOTA

August 2019

Claudia BOTA: Seninul din cer…

Seninul cer…

Seninul cer, seninul cer,

Lumina ta de ce să-ți cer?

În briza mării când te oglindești,

Durerea lumii o întâlnești.

Seninul cer, seninul cer,

Căldură zilei aduce iar mister,

În zbor pescărușul veghează,

Atingerea pe harta inimii marchează.

Seninul cer, seninul cer,

Cuvintele nerostite nu pier,

E lacrima din eternitate,

Noian de vise neuitate.

Te-ai furișat în amurgul însângerat,

Ai rupt bariera unui lanț fără de păcat,

Tiptil, tiptil ai acționat fără teamă

Și nimănui nu ai dat seamă.

M-ai prins de mână ușor,

Ca să uitam de mare și de dor,

Și am privit la asfințit

Într-o lumină fără de sfârșit.

Eram frumoși și speciali,

La nunta cosmică redeveneam duali

Stăm la masă într-un paradis regal,

Într-o lumină clară fără de egal.

———————————

Claudia BOTA

August 2019

Claudia BOTA: Bazarul plin de vechituri

Priveam la inima ta îndoliată,

Eram mulțumită să șterg geamul ,

Prăfuit de mâzga grea a anilor,

Fierbinte era trambulina de pe care făceam salturi,

Salturi după salturi,

În dimineți unde îmi aruncam zațul.

Scrumul se mai păstra pe îmbrăcăminte,

Foi de tutun învăluite-n cuțite.

Bazarul era plin de vechituri,

Jurnalele pluteau pe albia râului,

Cerșetorii îmi serveau lingurița plină de cianură,

Iar dansatorii se îngrămădeau să prindă ultimul tranvai,

Când inima ta se lovea de acul turnului cu ceas,

M-ai întâmpinat în gară cu o batista albă,

Mi-ai dat-o în semn să nu uit,

Să ud florile din topoganul vecinului,

Care se mutase cu tot cu grădină,

Gradina bunicii în care sădise,

Semințele împrăștiate fără teamă,

Din cimitirul albastru unde și păsările mănâncă,

Îți mănâncă din palmă,

Frumuseți fără margini.

———————————

Claudia BOTA

Iulie 2019

Claudia BOTA: În nopțile cu lună plină

Caută-mă în lumină,

Unde este inegalabilul,

Vezi că nu suntem de duzină!

Cerul din noi atinge inepuizabilul.

Frământă pâinea să o împărțim acum,

Vezi, cuvintele nu sunt scrum,

Timpul nu stă și nu așteaptă,

Amprenta nu este o crustă moartă.

Topește sentimentele ce ne copleșesc,

Vreau ca prin tine să cresc!

Nu mă reține în nopți cu lună plină

Sunt într-o libertate deplină.

Lupii albi râd cu dinții moi

Stau lipiți și privesc la noi,

Luna albă e ghidul sorții,

Să înfruntăm pe rând vasul morții.

Tu ești lună plină și divină,

Ești a nopții tainică Regină,

Poartă-mi pașii fără teamă,

Ca sa trec a lumii vamă.

———————————

Claudia BOTA

Iulie 2019

Claudia BOTA: Contopind cerul

Contopind cerul

Am scris în inima ta cuvinte,
Care azi s-au născut
Din ploaia unui sărut,
În lumina noastră se îngemăna
Puterea irezistibilă și neatinsă a iubirii,
Sub clar de lună nouă traversam scufundați continente,
În tunelul timpului ochii noștri redau prin unde puterea inimii,
Suntem apropiați în adierea unei priviri,
Redă-mi, redă-mi, cuvintele nemuririi.
Stai aici, să luminez mâna ta,
Să ridic grijile și poarta să se deschidă,
Contopind cerul,
Ca sa scriu un poem.

———————————

Claudia BOTA

6 mai 2019

Claudia BOTA: Să dau tribut iubirii

Să dau tribut iubirii

Vreau să beau nectarul și amarul,
Să mă- mbăt în universul necuprins,
Și din lumina unui spațiu de neînvins,
Să dau tribut iubirii,
Să iau din pocalul sfințit cuvântul nedosptit,
Să aștept ca zorii zilei,
Să reverse frumuseți de negrăit.
Ce-ai vrea să ceri iubitule, când nopțile s-au risipit?
Copacul vieții care a înfrunzit,
În seva unor anotimpuri ce au revărsat,
Energii necreate prin puterea inimii.
Să alimentezi prin clipe, clipe fără de sfârșit,
Să urci iar trepte după trepte,
Și dacă ai obosit,
Să iei o pauză, apoi să ne-ntâlnim,
Într-o gară pe un peron părăsit așteptând ultimul tren,
Unde călătoria niciodată nu se va sfârși.
O, dragul meu, vreau peticul nostru de cer!
Ce ieri în dar mi l-ai dăruit,
E nepătat căci sufletul e infinit.

———————————

Claudia BOTA

22 aprilie 2019

Claudia BOTA: Ca un înger ai venit

Ca un înger ai venit

Ca un înger ai venit în noaptea vieții
Senin și palid ca lumina dimineții,
Și mi-ai bătut la geam cu raza ta ușor,
Mărgăritare s-au prelins din lacrima de dor.

Când am deschis a mea carte n-am crezut,
Că printre rânduri eu te-am revăzut.
Și ca o umbră ce apare și se stinge,
Iar taina vieții gândul să mi-o dezlege.

La brațul tău netulburată am pornit
Sub razele de soare ne-am privit,
Când flori din cer și pe pământ,
Din inimă au izvorât într-un cuvânt.

———————————

Claudia BOTA

15 aprilie 2019

Claudia BOTA: Păcatul agoniei

Păcatul agoniei

Fructul savurat de Eva a încolțit
Într-un gând perfid și neizbăvit,
Dornică să fie asemenea ca Dumnezeu,
Demonul preschimbat în șarpe te va ispiti mereu.

În întuneric printre spini și pălămidă,
Copacul nu înflorește de a ta omidă,
Agonia străbate pământul neroditor,
Păcatul amprentat l-a făcut pe om dator.

Miere pusă în cupa cu otravă,
Amnezia fierbe de nu-i dai Creatorului slavă,
Viața trece și totul îi trecător,
Păcatul lumii face sufletul un templu pieritor.

———————————

Claudia BOTA

28 martie 2019

Claudia BOTA: Stejarii lui Ștefan

Stejarii lui Ștefan

Linii verticale se ridică de la Onești către cer,

Sunt Stejarii lui Ștefan care nicicând nu pier,

Spațiul sacru din oraș sălășluiește-n lumină,

Sculptorul Paul Vasilescu a prins a vieții cunună.

Sfinte Ștefan, Domnitor Mare al Moldovei,

Ocrotește-ne de sus de năvălirea hoardei,

Piară dușmanii din pământul nostru străbun,

Fie-ți milă de noi, că tu ești drept și bun.

Măria-Ta, clopotele bat azi pentru tine,

Iar preoții în altar rămân în rugăciune,

Copile, această statuie e o mărturie vie!

Ca fiii noștri să știe că ce-i stejar, stejar la cer se suie.

———————————

Claudia BOTA

24 martie 2019